O nouă carte în care găsim învăţături ale maestrului Omraam Mikhael Aivanhov a fost publicată de curând la Editura Prosveta, în cadrul colecţiei Izvor. Este vorba despre cartea Creaţie artistică şi creaţie spirituală, în care maestrul ne învaţă cum putem să ne exprimăm creativitatea (pe care o avem cu toţii în interior, într-o măsură mai mare sau mai mică), astfel încât rodul muncii noastre de creaţie să fie o expresie a divinului din noi înşine.
„Ideea creaţiei constituie chintesenţa învăţământului nostru”, spune Omraam Mikhael Aivanhov. „Fiecare fiinţă simte nevoia de a crea, dar adevărata creaţie face apel la unele elemente de natură spirituală. Artistul care vrea să creeze trebuie să se depăşească, să se autodepăşească şi, prin rugăciune, meditaţie, contemplare, să capteze nişte elemente din regiunile superioare.”
Aşadar, descoperim că legile adevăratei creaţii artistice nu sunt altele decât legile creaţiei spirituale. Plămădindu-şi opera, artistul înfăptuieşte o lucrare de înnoire interioară identică cu a spiritualistului, şi invers, în strădaniile sale către perfecţiune, spiritualistul împlineşte în sine o lucrare de creaţie identică cu aceea a artistului.
Iată ce puteţi citi în cuprinsul cărţii:
I. Artă, ştiinţă şi religie
II. Izvoarele divine ale inspiraţiei
III. Lucrarea imaginaţiei
IV. Proză şi poezie
V. Vocea
VI. Cântecul coral
VII. Cum să ascultăm muzica
VIII. Magia gestului
IX. Frumuseţea
X. Idealizarea ca modalitate de creaţie
XI. Capodopera vie
XII. Construcţia templului
Postfaţă
În continuare găsiţi câteva fragmente din această carte:
“…Cu excepţia Şcolilor Iniţiatice, oamenii, care nu cunosc această metodă, nu sunt obişnuiţi să părăsească pământul pentru a contempla o lume superioară, de aceea ei au făcut din pământ un loc înspăimântător.
Meditaţia, contemplarea nu au alt scop decât să permită omului să atingă un nivel de conştiinţă superioară ce îi va influenţa apoi gusturile, judecăţile, atitudinile. Trebuie numai să ştim cum să medităm, cum să contemplăm, şi asupra cărui subiect. Mulţi oameni meditează, dar asupra unor subiecte dintre cele mai prozaice: cum să-şi aranjeze afacerile, cum să câştige bani, cum să îmbrăţişeze o anumită femeie… „Ce faci? – Eu meditez.” Numai Dumnezeu ştie despre ce meditează! Şi pisica meditează, da, asupra felului cum să prindă şoarecii. Există tot felul de meditaţii… Cu toate meditaţiile lor, oamenii se bălăcesc încă în aceleaşi slăbiciuni, în aceleaşi vicii, în aceleaşi primitivisme, ei nu cunosc încă secretul adevăratei meditaţii.
Adevărata meditaţie presupune mai întâi să vă înălţaţi până la o lume ce vă depăşeşte, să vă încântaţi în faţa ei şi să reflectaţi apoi această stare. Dacă după o meditaţie rămâneţi reci, întunecaţi, lipsiţi de inspiraţie, înseamnă că aţi dat greş. O meditaţie trebuie să vă schimbe cel puţin privirea, surâsul, gesturile, intervenţiile, să adauge în ele ceva nou, mai subtil… cel puţin o particulă ce vibrează în armonie cu lumea divină. Iată criteriile ce trebuie cunoscute pentru a vedea dacă aţi meditat bine sau nu.
Meditaţia înseamnă mai întâi alegerea de către intelect a unui subiect înalt asupra căruia vă concentraţi. Puteţi părăsi această concentrare la un moment dat, pentru a contempla numai frumuseţea ce aţi reuşit să o atingeţi, lăsându-vă pătrunşi de ea. Şi în sfârşit, dacă puteţi, să vă identificaţi cu această frumuseţe. Prima etapă este deci concentrarea şi meditaţia; urmează apoi contemplarea: vă opriţi asupra unei imagini perfecte, vă îmbibaţi cu ea, vă bucuraţi de ea, sunteţi fericiţi. In sfârşit, vă identificaţi cu ea, aceasta este împlinirea. Iată nişte metode folositoare, minunate; dacă le cunoaşteţi, puteţi obţine rezultate importante. Altminteri, întreaga viaţă vi se va scurge inutil; vă veţi închipui că aţi realizat deja ceva, dar în realitate nu aţi făcut nimic.
Marile genii ale trecutului au lucrat după aceste metode: pictorii, sculptorii, muzicienii, poeţii, de aceea ei au dăruit nişte capodopere omenirii.
……………………………….
Aşadar, să nu uitaţi, de îndată ce lăsaţi în dezordine în sinea voastră ceva ce începe să putrezească, să se mucegăiască, entităţile din lumea invizibilă aleargă să se desfete.
Observăm aţâţi oameni neliniştiţi, îngrijoraţi, nefericiţi! este dovada că nu pot obţine prezenţa Domnului în ei, prezenţa Domnului care i-ar lumina, i-ar uşura. De ce nu pot? Să-şi pună singuri întrebarea… Fiindcă au introdus în corpul lor tot felul de murdării, au deschis uşile unor creaturi infernale, fără să se gândească niciodată că tocmai din acest motiv Dumnezeu nu vine să locuiască în ei sau nu îşi trimite pe unii din îngerii săi. Atunci când o fiinţă a devenit de o puritate absolută, nu Domnul însuşi va veni să se instaleze în ea; El poate însă trimite unul sau mai mulţi dintre reprezentanţii săi, nişte îngeri sau nişte genii. Acum, dacă aţi uitat să vă purificaţi corpul şi vă aflaţi în frig şi întuneric, trebuie să trageţi o concluzie şi să spuneţi: „Este adevărat, eu am făcut tot ce am putut ca să ajung aici: eu am introdus nişte entităţi întunecate şi am fost părăsit acum de Cer.” Iată ce trebuie să vă spuneţi, fiindcă este adevărul.
Aşadar, trebuie să vă gândiţi zilnic să vă purificaţi, să înlăturaţi anumite gânduri, anumite sentimente obscure, întunecate, pentru a le înlocui cu altele, pure, subtile, luminoase. Astfel vă construiţi templul. Acest templu este numit corpul de slavă, corpul de lumină, corpul lui Hristos. Vă amintiţi, atunci când Iisus a fost transfigurat pe muntele Tabor, discipolii săi l-au văzut întreţinându-se cu Ilie şi cu Moise, înconjurat de o lumină orbitoare. Ei bine, era corpul său de slavă care parcă i-ar fi incendiat corpul fizic. Corpul de slavă este în fiecare dintre noi ca un atom minuscul ce trebuie să îl însufleţim, să îl mărim, atrăgând din spaţiu particulele cele mai pure, cele mai luminoase.
Pentru că Iisus l-a iubit pe Domnul, luându-l ca model, o mulţime de fiinţe şi de forţe au venit să îl ajute în lucrarea sa de transformare a materiei. Idealul său era de a se asemăna cu Tatăl său Celest fiindcă a spus: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.”
Editura: Prosveta
Dimensiuni: 11×18 cm
Număr pagini: 202
Data apariţiei: ianuarie 2014
Preţ: 20 RON
Cartea se poate achiziţiona cu reducere, la preţul de 17,50 RON, accesând acest link
Preţul de pe site se poate modifica ulterior.
O altă carte scrisă de Omraam Mikhael Aivanhov, publicată de curând şi în limba română, este Gânduri pentru fiecare zi 2014, despre care puteţi citi pe blog aici.
Iată şi alte câteva cărţi inspirate din conferinţele cunoscutului maestru, apărute tot la Editura Prosveta:
Adevărul, rod al înţelepciunii şi al iubirii – link
„Dacă adevărul ar fi fost independent de activitatea inimii şi a intelectului, toată lumea ar fi trebuit să îl descopere pe acelaşi. Or, nu este cazul, o ştiţi bine, toată lumea descoperă nişte adevăruri diferite. Cu excepţia celor care posedă adevărata iubire şi adevărata înţelepciune. Ei au descoperit acelaşi adevăr, şi vorbesc cu toţi, de fapt, acelaşi limbaj.” (Omraam Mikhael Aivanhov)
Incursiune în invizibil – link
„Nu trebuie să vă închipuiţi că, dacă o persoană posedă calităţi mediumnice, poate avea acces la toate regiunile lumii invizibile; nu, ea nu va vedea decât ceea ce corespunde stării sale de conştiinţă, gândurilor, sentimentelor sale. Clarvederea este dată fiecăruia în funcţie de gradul său de evoluţie; acela care se împotmoleşte încă în regiunile inferioare ale planului astral, va întâlni numai entităţi care populează aceste regiuni şi va suferi. .” (Omraam Mikhael Aivanhov)
Râsul înţeleptului – link
„Râsul înţeleptului este râsul libertăţii. Ceea ce înţeleptul a înţeles l-a eliberat de nişte poveri inutile ale existenţei proiectându-l până în regiunile unde străluceşte veşnic soarele. Înţeleptul nu are altă dorinţă decât să transmită celor care trăiesc lângă el sau vin să îl viziteze această lumină cucerită cu preţul atâtor strădanii. Dar cât timp este necesar pentru ca ei să o poată dobândi! Singurul lucru pe care însă înţeleptul îl poate comunica imediat este bucuria extrasă din această înţelepciune, această bucurie ce îi umple inima, ce i se revarsă din inimă, iar râsul său reprezintă expresia acestei bucurii pe care o putem numi deopotrivă iubire.” (Omraam Mikhael Aivanhov)
Sursa: http://www.eusunt.ro, www.prosveta.ro
Alte postări în categoria Informaţie spirituală:
Iubirea n-a uitat pe nimeni – Gary R. Renard
Integrarea sufletului – Sal Rachele
Cunoaşterea de sine – Lobsang Rampa