Ieşirea din întuneric – Steve Taylor

iesirea-din-intuneric_micaIeşirea din întuneric. Cum să te vindeci de traume cu ajutorul puterii interioare, de Steve Taylor, publicată de Editura Livingstone, este o carte despre un miracol: miracolul prin care chinul şi suferinţa psihologică pot să dea naştere unei transformări spirituale.

Imaginaţi-vă că ajungeţi la un punct în care aţi pierdut totul, poate ca urmare a unei boli grave, a unei depresii sau dependenţe. V-aţi pierdut cariera, partenerul sau familia, speranţele de viitor şi respectul de sine şi sunteţi atât de disperaţi, încât simţiţi că nu puteţi să mergeţi mai departe. Simţiţi că aţi fost frânţi complet şi reduşi la nimic.

Sau poate că e vorba de o întâlnire cu moartea: imaginaţi-vă că vi s-a spus că aveţi o boală precum cancerul şi că mai aveţi de trăit doar o scurtă perioadă de timp. Tot ce v-a adus fericire pare să vă fi fost luat. Tot ce aţi muncit din greu să construiţi şi tot ce v-aţi imaginat că va fi viitorul vostru se dizolvă şi se transformă în nimic, în faţa voastră pare să nu fie nimic, în afară de durere, pierdere şi moarte.

Şi atunci, în voi, are loc o transformare. Sinele vechi moare şi se naşte unul nou. Dintr-o dată, aveţi un sentiment de uşurinţă şi de libertate, ca şi cum ar fi fost tăiate legăturile şi ridicate greutăţile.

Lumea pare a fi un alt loc, cu un sens nou şi un ţel nou, cu o armonie nouă şi frumuseţe. Trecutul şi viitorul nu mai au nici o semnificaţie, iar grijile care vă umpleau mintea mai înainte nu mai contează.

Tot ce contează este „existenţa” strălucitoare pe care poţi să o vezi în jur şi prezentul glorios pe care îl trăieşti.

Şi nu e doar o schimbare temporară. Intensitatea iniţială a experienţei poate că va dispărea după câteva zile, dar tu n-o să mai fii niciodată acelaşi.

Eşti plin de un sentiment permanent de bine şi de o apreciere nouă a vieţii. Niciodată nu vei mai lua lucrurile ca pe ceva ce ţi se cuvine – eşti permanent conştient de valoarea vieţii înseşi, de prieteni şi de familie, de frumuseţea lumii, de sănătatea şi libertatea ta.

Te trezeşti că nu te mai chinui atât să faci lucrurile să se întâmple, ci eşti mulţumit să te relaxezi şi să laşi evenimentele să se desfăşoare.

Mintea îţi este în permanenţă liberă de griji şi de nelinişte şi, în loc să îţi petreci viaţa alergând după un statut, după succes şi după bogăţie, încerci să ajuţi alţi oameni sau să progresezi în propria ta dezvoltare spirituală.

Asta poate să sune ca o fantezie. Şi e adevărat că, în cele mai multe cazuri, chinul psihologic nu are nici un efect pozitiv.

Adesea nu facem decât să simţim durere şi să vrem să se termine cât mai repede. Pentru mulţi, procesul morţii este doar plin de durere şi de supărare, nemântuit de niciun sentiment de libertate sau de bine.

Pentru alţii însă, chinul intens este un soi de „alchimie spirituală”, care transformă „metalul bază” al suferinţei în „aurul” libertăţii şi binelui intens.

În această carte veţi întâlni mulţi oameni remarcabili care au trecut prin această transformare: un bărbat în vârstă de 60 de ani a renăscut spiritual după ce aproape a murit în urma unui atac de cord; un alcoolic în recuperare a trecut la o stare permanentă de iluminare după ce a ajuns „la fund” şi a pierdut totul; o femeie de vârstă mijlocie care a căpătat revelaţii spirituale puternice îmbolnăvindu-se de cancer şi un bărbat care a paralizat după ce a căzut într-o albie de râu de pe un pod, s-a luptat luni de zile cu durerea şi disperarea, apoi a trecut printr-o renaştere spirituală şi acum trăieşte într-o stare de extaz permanent.

Cartea include si un interviu cu Eckhart Tolle (autorul cărţii Puterea Prezentului).

Iată ce puteţi citi în cuprinsul cărţii:

Introducere

PARTEA I. Puterea transformatoare a traumelor
1. Transcendenţa temporară
2. Dezvoltarea prin suferinţă
3. Punctul transformării
4. Transformarea bruscă: Boală şi dizabilitate
5. Transformarea instantanee: Dependenţa şi devastarea
6. Învăţătorii spirituali

PARTEA A II-A. Moartea: Marea Trezire  
7. Paradoxul morţii
8. Întoarcerea din moarte
9. Întâlniri neaşteptate cu moartea

Partea a III – a. Transformaţii         
l0. O stare superioară de a fi
11. Puterea detaşării
12. Eliberarea

Note
Bibliografie
Despre autor

Dr. Steve Taylor, lector senior în psihologie la Leeds Metropolitan University, este autorul mai multor best-seller-uri, cărţi de psihologie şi spiritualitate. Cărţile sale au fost publicate în 16 limbi, inclusiv în limba olandeză, coreeană, rusă, japoneză, spaniolă, italiană, franceză şi poloneză.

Eckhart Tolle a descris activitatea sa ca „o contribuţie importantă la schimbările de conştiinţă care se întâmplă în prezent pe planeta noastră.”

Andrew Harvey a spus despre munca sa: „Nu poate fi exagerată importanţa sa pentru timpurile noastre ameninţătoare şi rolul său în transformarea lor.”

Steve Taylor are un doctorat în psihologie transpersonală la Liverpool John Moores University. Articolele şi eseurile sale au fost publicate în peste 40 de reviste academice, reviste şi ziare, inclusiv în Jurnalul de Psihologie Umanistică, Jurnalul de Studii Consciousness şi Jurnalul de Psihologie Transpersonală.

El este de asemenea poet, fiindu-i publicat recent primul volum de poezii şi reflecţii spirituale, Sensul.

Steve Taylor locuieşte în Manchester, Anglia, împreună cu soţia sa şi cei trei copii.

Iată şi un scurt fragment:

9. Întâlniri neaşteptate cu moartea

“ Din exemplele pe care le-am văzut până acum este clar că întâlnirile intense cu moartea au câteva efecte comune. În primul rând, ele ne fac conştienţi de valoarea vieţii. Ne dăm seama că viaţa e mult prea de preţ ca să o irosim, astfel că ne simţim învioraţi. Ne eliberăm de ceea ce am putea numi „iluzia permanenţei”, de presupunerea subconştientă că nu o să murim. În mod normal, moartea nu e o realitate pentru noi, aşa că nu trăim în termenii acestei realităţi, însă o întâlnire de gradul trei cu moartea ne trezeşte şi ne face conştienţi de propria noastră soartă, făcându-ne să ne dăm seama că timpul pe care îl avem la dispoziţie e limitat şi, ca urmare, preţios.

Un efect al acestui lucru este că ne face să ne reevaluăm viaţa. La fel ca Hugh Martin, ne punem întrebări asupra cursului pe care l-a luat viaţa noastră şi decidem să îl schimbăm în favoarea unei căi mai productive şi mai pline de sens. Ne dăm seama că viaţa e prea preţioasă pentru a o irosi făcând munci care nu ne împlinesc, sau pentru a o petrece cu oameni care nu ne iubesc cu adevărat, sau pe care nu îi iubim cu adevărat. Avem un sentiment de imperativitate şi devenim mai dispuşi să ne asumăm riscuri, ştiind că nu avem la dispoziţie decât o perioadă limitată de timp. Asta poate să ducă şi la identificarea unui nou scop, la dorinţa de a folosi cum se cuvine timpul limitat pe care îl avem, de a îi ajuta pe alţii sau de a progresa pe calea propriei noastre dezvoltări.

De asemenea, faptul că devenim conştienţi de cât de scurtă şi de preţioasă e viaţa ne eliberează şi de ceea ce eu numesc „sindromul lucrurilor cuvenite” – tendinţa noastră de a nu aprecia lucrurile din viaţa noastră pentru care ar trebui să fim recunoscători, precum sănătatea, oamenii pe care îi iubim, pacea şi libertatea noastră, faptul că nu trebuie să ne facem griji cu privire la nevoile noastre materiale elementare (în comparaţie cu alţi oameni din istorie sau din lume) şi însuşi faptul că suntem în viaţă. Noi ne obişnuim cu aceste binecuvântări şi nu ne vedem viaţa într-o perspectivă destul de vastă, în raport cu alţi oameni care nu sunt la fel de norocoşi ca noi. Dar, la fel ca astronauţii care s-au dus pe lună, după ce ne întâlnim cu moartea, nu mai considerăm viaţa – şi toate lucrurile din ea – ca pe ceva cuvenit. Suntem recunoscători pentru simplul fapt că suntem în viaţă şi că ne-am născut în această lume, pentru o scurtă perioadă de timp. Apreciem frumuseţea şi minunea naturii, ca Dennis Potter care privea la inflorescenţe, pe fereastră. Simţim o nouă apreciere pentru oamenii din viaţa noastră şi pentru lucrurile lumeşti, de zi cu zi, cum ar fi mâncarea, apa şi vremea.

Întâlnirile cu moartea ne fac şi să fim mai centraţi pe prezent. în parte, asta se întâmplă pentru că ştim că s-ar putea să nu avem niciun viitor, sau cel puţin, să avem doar unul scurt, aşa că nu ne mai uităm către el, nu ne mai grăbim şi nu îl mai umplem de obiective şi de ambiţii. Ne dăm seama că viitorul şi prezentul nu există cu adevărat, decât ca idei în capul nostru; că viaţa constă doar din prezent şi că ceea ce este de preţ în viaţă este prezentul curgător pe care îl trăim. După cum spunea Dennis Potter: „Ideea e că vezi, la timpul prezent – omule, cum le vezi, omule, cum le sărbătoreşti!”

Editura: Livingstone
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 244
Data apariţiei: decembrie 2013

Preţ: 26 RON

Cartea se poate achiziţiona la preţul de 25 lei, accesând acest link, sau la preţul de 24 lei, accesând acest link

Preţurile de pe site se pot modifica ulterior.

O altă carte scrisă de Steve Taylor şi publicată în limba română este Trezirea din somnul conştiinţei (Editura Livingstone). În această carte, el sugerează că starea noastră normală de conştiinţă este un soi de somn, din care uneori ne trezim la o realitate mai intensă şi mai completă.Trezirea din somn ne furnizează poate prima explicaţie clară a stărilor superioare de conştiinţă sau a experienţelor de trezire.

Această carte analizează: metodele prin care fiinţele umane, de-a lungul istoriei, au obişnuit să inducă experienţe de trezire, inclusiv meditaţia, sexul, natura, sporturile, drogurile psihedelice şi privarea de somn; cum stările superioare de conştiinţă erau normale şi naturale la unele popoare ale lumii (şi încă mai sunt, în unele cazuri); cum putem face ca trezirea să fie din nou starea noastră normală.

Ambele cărţi scrise de Steve Taylor pot fi achiziţionate şi de aici, cu reducere.

Sursa: http://www.cartifrumoase.ro, http://www.editurasalco.ro, http://www.eusunt.ro

Alte postări în categoria Inspiraţionale:
Manual de folosire a vieţii – Tom Shadyac
Căile păcii, Să fim esenţă – Jasmuheen
Înţelepciunea simplă – Dean Cunningham

Anunțuri

Limbajul viselor – Wilhelm Stekel

limbajul-viselor_micaUn subiect de larg interes, şi anume simbolismul viselor, este abordat de către psihologul Wilhelm Stekel în cartea sa intitulată Limbajul viselor, recent publicată de Editura Trei în cadrul colecţiei Psihologia pentru toţi.

Scrisă clar şi bogată în exemple, cartea descifrează legăturile dintre scenele onirice, aparent lipsite de logică, şi cele mai intime dintre gândurile, dorinţele şi emoţiile noastre. Plecând de la relatările pacienţilor săi, Stekel descrie mecansimele psihice prin care trăirile refulate sunt condensate şi deplasate, clivate şi resimbolizate în scenarii care ascund pasiuni şi temeri de o forţă nebănuită. Deşi include o mulţime de simboluri onirice, de la trabuc, şarpe şi telefon până la înmormântare şi căderea în prăpastie, cartea de faţă nu oferă „chei” unice pentru „tălmăcirea” limbajului viselor. Din contră, demonstrează cât de nuanţată şi de diferenţiată trebuie să fie interpretarea psihanalistului, care are nevoie nu doar de răbdare, atenţie şi detaşare afectivă, dar şi de o solidă cultură generală.

Scris la un deceniu după Interpretarea viselor a lui Freud, prezentul volum a fost apreciat de către Jung ca o bine-venită „aplicaţie clinică sistematică a psihanalizei lui Freud”.

“Medicii, juriştii, specialiştii în sănătate publică, educatorii şi psihologii vor găsi în acest volum, fără îndoială, o anumită doză de inspiraţie, iar orizontul lor mental se va lărgi. Este timpul să dedicăm mai multă atenţie aspectelor ce aparţin vieţii noastre onirice. Acest domeniu ne oferă oportunitatea de a dobândi o înţelegere asupra celor mai profunde zone ale sufletului uman, permiţându-ne astfel să pătrundem adevăratul caracter al naturii umane.” – Stekel

“Scrierile lui Stekel conţin cea mai bogată colecţie de dezlegări de simboluri, care în parte pot fi considerate ingenioase şi s-au dovedit corecte după verificare… Din lucrările lui Stekel şi ale altora, am învăţat să apreciez mai corect anvergura şi importanţa simbolisticii în vis.” – Freud

Wilhelm Stekel, medic şi psiholog austriac, este unul dintre cei mai importanţi colaboratori ai lui Freud din perioada de început a psihanalizei. Dintre numeroasele sale cărţi, Editura Trei a publicat Psihologia eroticii feminine, Recomandări psihanalitice pentru mame, Psihologia eroticii masculine şi Profunzimile sufletului

Mai jos găsiţi cuprinsul detaliat al cărţii:

Prefaţă

I. Semnificaţia simbolismului:   
Ce este un simbol?
Visul despre femeia ucisă
Specia umană bolnavă de iubire
Visul tatălui gelos
Vis şi mit

II. Analiza unui vis simplu (visul cu telefonul)
Balada sărmanului arici
Părerea doamnei A. despre actul de a telefona

III. Aspecte superficiale ale interpretării viselor
Luna şi Pământul
Visul cu Sfatul Popular
Reprezentarea vieţii neînfrânate

IV. Simbolismul copacului ce se scufundă
Reprezentarea gliei-mamă
Teama de sine

V. Deformarea onirică (1)
Vise în care suntem urmăriţi
Visul politic în care apare Bismarck
Vila cea minunată
Visul în care apare cofetarul
Sensul contrar al cuvintelor străvechi
Psihologia tipologiei lui Don Juan
Livretul de economii şi iubirea
Gândurile malefice din copilărie
Gimnastul cel iscusit
Bărbatul brunet, un simbol al morţii

VI. Deformarea onirică (2)
Deplasarea de sus în jos şi din faţă în spate
Când politeţea maschează dispreţul
Un vis ce trebuie interpretat în sens invers
Cea de-a doua echivalentă simbolică
Simbolizarea iubirii dispreţuitoare
De ce strigă copilul „Papa!”
Un vis biografic

VII. Deformarea onirică (3)
Deplasare şi condensare
Servitorul cel curajos
Pulsiunile criminale (antisociale)

VIII. Clivajul personalităţii în vis
Visul unui judecător: vila şi închisoarea
Visul cu muzeul

IX. Transformări şi bisexualitate  
Semnificaţia celor cinci degete
Un vis vechi într-o nouă lumină
Simboluri ale bisexualitătii
Toate visele sunt bisexuale
Căutarea laturii masculine a femeilor

X. Simbolismul dreptei şi al stângii în vise
Verişoara ca substitut al incestului
Tatăl trebuie să plece
Simbolismul spiralei
Visul cu gestul diplomat

XI. Visele unui om nehotărât
Visul cu bomboane
Visul în care apar cărţi furate
O altă versiune

XII. Simbolismul vieţii şi al morţii
Visul cu sabia lungă
Masturbarea ca bagaj de mână
Ideea matricidului
Sângele ca lichid seminal

XIII. Discuţiile din vise
Simbolismul conversaţiei
Simbolismul culorilor în cazul domnului S.

XIV. Reprezentarea emoţiilor în vis
Visul despre „pregătire”
Visul unui cleric
Originile fetişizării picioarelor
Triumful asupra tatălui
Idei şi imagini obsesionale în vise
Originile infantile ale fobiei de atingere
De ce „se miră” visătorul

În continuare puteţi citi câteva fragmente din carte:

„Dar ce putem spune despre caracterul visului? Este o dorinţă sau un avertisment, dacă ţinem seama de forţa (pulsiunea sau inhibiţia) care îl domină? Visul caută soluţia unor probleme irezolvabile. Este o îmbinare a trecutului cu prezentul şi o prefigurare a viitorului. Domeniul său este inepuizabil şi nu poate fi încastrat între limitele înguste ale unei formule. De fapt, visul este inepuizabil, precum e şi enigma pe care o reprezintă omul, şi totuşi la fel de transparent cum este omul, cu condiţia să nu pornim cu niciun fel de idei preconcepute. Gândurile unei persoane aflate în stare de veghe pot fi reduse la o formulă unică? Gândim doar în termenii împlinirii dorinţelor? Această întrebare devine superfluă dacă luăm în considerare fie şi numai elementul cugetului moral. Visul este fluxul vieţii noastre mentale în curgerea sa ce vine din profunzimi neexplorate, trecând prin filtrul conştiinţei şi ajungând până la nivelul conştientizării.

De fiecare dată când adormim, murim la sfârşitul zilei respective. Fiecare trezire este o renaştere. Gândul morţii ni se înfăţişează în vis prin imagini ciudate. Deşi uităm de realitatea morţii pe durata zilei, deşi freamătul vieţii cotidiene poate acoperi vocea conştiinţei morale, visul ne readuce în minte eternul memento morii Fiecare dintre noi aude vocea dojenitoare: „E ora 12 fără un sfert!” Şi o auzim atunci când dorinţele ne prind în mrejele lor — auzim cântecul de lebădă atunci când suntem cuprinşi de cele mai uşuratice pofte. Şi, astfel, murim de mai multe ori şi trebuie să dăm socoteală în mod decisiv iar şi iar — astfel, ne examinăm trecutul în mod critic, evaluându-l, cuprinşi de temeri şi regrete, în fiecare noapte, multitudinea de gânduri pe care le avem trece printr-un purgatoriu purificator. În interiorul nostru sunt şi paradisul, şi iadul — înlăuntrul nostru se află şi judecătorul, şi acuzatul. E ca şi când idealul pe care l-am proiectat spre infinit găseşte din nou drumul de întoarcere spre noi în timpul nopţii, ca şi când am încerca în fiecare noapte să învingem încă o dată demonii care ne îmboldesc să ne satisfacem plăcere după plăcere şi care ne umplu inimile candide de invidie şi sentimente răzbunătoare, de interese…

…………………………

SIMBOLISMUL DREPTEI ŞI AL STÂNGII ÎN VISE

Adevăratul simbolism este reprezentarea întregului prin parte, nu în chip de vis sau umbră, ci ca revelaţie lucidă şi fulgurantă a incognoscibilului. – Goethe

Adeseori, constatăm că este important dacă persoana care visează se îndreaptă spre stânga sau spre dreapta în vis. Drumul care coteşte spre dreapta este întotdeauna calea cea bună; iar cel ce coteşte spre stânga duce la înfăptuirea răului. Stânga ar putea însemna incest, homosexualitate, perversiune, în timp ce dreapta înseamnă căsătorie etc. Valorile subînţelese reproduc întotdeauna propria scală a pacientului privind standardele morale. De exemplu, actul sexual cu o prostituată poate fi simbolizat prin alegerea cărării din stânga în cazul unui preot evanghelist, în timp ce, în cazul unui liber-cugetător care îşi reprimă fantasmele incestuoase, acelaşi contact ar putea fi reprezentat de drumul către dreapta. Simbolismul poziţionării este cunoscut de multă vreme. În balada în care îngerul este reprezentat stând la dreapta, iar diavolul, în stânga, Burger spune: „Ascultă povaţa îngerului şi nu te lăsa ispitit de cel rău”. „Cine coboară din pat cu stângul va avea parte de ghinion”, spune credinţa populară, referindu-se, desigur, la membrum virile înclinat în acea direcţie. Soţia legitimă stă la dreapta, stânga semnifică o liaison ilicită. Am descoperit întotdeauna că vertijul nevroticilor este îndreptat fără excepţie spre stânga şi consider că acesta este un detaliu important în cadrul diagnosticului diferenţial. Senzaţia de ameţeală îndreptată spre dreapta ridică suspiciunea unei tulburări organice. Auzim adeseori nevroticii plângându-se că se simt atraşi într-o anumită direcţie. Întrebaţi-i în care dintre ele şi vor răspunde invariabil: spre stânga. La stângaci, simbolismul dreptei şi al stângii ar putea fi inversat, după cum am avut ocazia să descopăr. Urmează să fie întreprinse cercetări ulterioare pentru a afla dacă acesta ar putea fi într-adevăr un factor ce condiţionează psihic preponderenţa utilizării mâinii stângi în sine, fiind necesar ca stângacii să se supună analizei pentru a elucida acest aspect.

…………………………….

REPREZENTAREA EMOŢIILOR ÎN VIS

Ofrandă nopţii este viaţa noastră Şi la plăcere visează orice biet om treaz. Nu te lăsa răpit de niciun vag miraj: Uşor de zis, dar câţi pot oare s-o săvârşească? – Feuchtersleben

În realitate, nu există vise lipsite de afecte. Nu ne amintim visele neînsoţite de afecte sau având doar un colorit afectiv discret. Faptul că procesul oniric începe în momentul în care închidem ochii mi se pare evident. Mai târziu, voi da câteva exemple atunci când vom discuta despre imaginile din stările hipnagogice. Visăm tot timpul atunci când dormim. Când afectul devine atât de puternic încât ne stimulează conştiinţa, ne trezim. În mod similar, ne amintim doar de visele puternic nuanţate afectiv. Doar aceste vise ne stârnesc atenţia. De fapt, atenţia este o stare afectivă, după cum a demonstrat Bleuler în mod convingător. Visul este un ansamblu de imagini care servesc afectelor noastre.

Afectele care vor ieşi la suprafaţă în mod limpede prin intermediul visului au o semnificaţie aparte, pentru că sunt exact afectele refulate.

(83) O femeie visează că soţul ei o înşală. Se repede la el cu un cuţit. Îi aruncă injurii şi cuvinte urâte.

În vis, femeia dă frâu liber unui imens sentiment de ură. Când se trezeşte, e fericită că „n-a fost decât un vis”. Dar visul ne dezvăluie faptul că este neîncrezătoare şi că-şi urăşte soţul. Mai mult, încă. Ea caută o justificare pentru această ură. Această femeie i-a spus odată soţului ei: „Dacă aş afla vreodată că nu-mi eşti credincios, m-aş răzbuna imediat”. Visul reprezintă o justificare a urii ei şi îi acordă o scuză să-şi poată urma imboldurile sexuale.

Astfel, ori de câte ori un afect se face simţit în mod evident, ne permite de fiecare dată să pătrundem adânc viaţa psihică a cuiva.

Dar şi afectele sunt înşelătoare. Şi afectele pot fi transformate; substituirea joacă un rol semnificativ: respect în locul dispreţului, supraevaluare în locul subestimării, iubire în locul urii. Profit de această ocazie pentru a evidenţia faptul că visele trebuie să fie simplu de citit chiar şi fără transformare. Cele două tendinţe emoţionale coexistă. Nevroticul — asemenea oricărei fiinţe umane — este impresionat de contrarii. Toate simptomele, toate manifestările cogniţiilor şi emoţiilor umane sunt bipolare. Ura şi iubirea, respectul şi dispreţul, încrederea şi îndoiala merg mână în mână. Orice afect poate apărea fie sub formă pozitivă, fie negativă — fie cu semnul plus, fie cu semnul minus.”

Editura: Trei
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 232
Data apariţiei: ianuarie 2014

Preţ: 29 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Trei, la preţul de 27,55 lei (5% reducere), accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.edituratrei.ro, http://divin.ro

Pentru cei interesaţi de subiectul interpretării şi simbolismului viselor din timpul nopţii, iată şi alte câteva cărţi în care puteţi găsi informaţii interesante:

Interpretarea jungiană a viselor de James A. Hall (Editura Herald) – link

Lucrul cu visele în terapia analitică înseamnă capacitatea de a lucra cu structura simbolică prezentă în crearea visului, în imageria acestuia, în personajele care fac sau nu fac parte din experienţa curentă a celui care a visat, în acţiunile sau conţinuturile dialogurilor şi, nu în ultimă instanţă, în felul cum sunt trăite, resimţite emoţional visele. Faptul că sunt profund individuale, ne atrage atenţia asupra necesităţii de a explora experienţa şi asociaţiile celui care visează, dar şi simbolistica prezentă în modul cum psihicul uman s-a proiectat în basme, legende şi mitologie, imageria alchimică etc. Fiecare imagine sau simbol trebuie cercetate ca având înţeles pentru cel care a visat-o, „circumambuland” imageria până când i se descifrează pe cât de clar posibil înţelesul specific; abia atunci te poţi situa în poziţia de a înţelege ce înseamnă visul…

Magia viselor. Dicţionar de mituri şi simboluri onirice de Francesco Monte (Editura Paralela 45) – link

Visele reprezintă expresia părţii celei mai intime şi mai ascunse a personalităţii umane. Prin urmare, interpretarea lor ne poate ajuta să ne cunoaştem mai bine şi, adesea, să găsim soluţii pentru nişte conflicte interioare grave. Orice om visează, în medie, o durată de timp echivalentă cu o doisprezecime din propria existenţă, dar ne amintim doar o mică parte dintre aceste vise. Cu toate acestea, se poate spune că ne petrecem câţiva ani din viaţă în „dimensiunea-vis”. De aici rezultă ideea importanţei pe care înţelegerea viselor o poate avea pentru echilibrul nostru psiho-fizic. Prin intermediul lucrării de faţă, autorul dezvăluie semnificaţia simbolurilor care apar în vise cu frecvenţa cea mai mare, ajutându-ne să facem trecerea către căile mai profunde ale inconştientului nostru şi să-i înţelegem limbajul secret.

Alte postări în categoria Astrologie, numerologie, previziuni:
Casele astrologice închise – Rodica Purniche
Călăuzire zilnică de la îngerii tăi. Cărţi oracol – Doreen Virtue
Ciclicitate, tipare şi evoluţie – Barbara Băcăuanu

Secretul sănătăţii – Brian R. Clement

secretul-sanatatii_micaCartea Secretul sănătăţii – cum să te vindeci fără antibiotice, publicată de curând la Editura House of Guides, te va ajuta să redescoperi echilibrul natural al corpului tău şi să beneficiezi de un proces de prevenire şi de vindecare pe care l-ai avut mereu la îndemână, dar a cărui putere a fost în mare parte neglijată până în prezent. Vei găsi calea cea mai naturală spre vindecare şi vei renunţa la medicamentele luate pentru orice.

Autorul cărţii, Brian R. Clement, este directorul Institutului Hippocrates, renumit în întreaga lume, din West Palm Beach, Florida. El a studiat şi are diplome atât în ştiinţele nutriţiei, cât şi în medicina naturopată, şi a petrecut peste treizeci de ani făcând cercetări şi practicând nutriţia. A călătorit în mai mult de 40 de ţări, unde a susţinut seminarii şi programe despre nutriţie şi sănătate.

În cei peste 50 de ani de existenţă, Institutul Hippocrates a ajutat nenumăraţi indivizi de pretutindeni să scape de diverse boli prin cercetarea de pionierat efectuată în puterea vindecătoare a vieţii, mâncarea bogată în enzime. Directorul institutului, dr. Brian Clement, îţi oferă informaţiile de care ai nevoie ca să pui principiile programului în practică şi să te asiguri că vei trăi sănătos şi fără medicamente.

Vei descoperi cum alimentaţia raw ajută oamenii să-şi menţină o greutate sănătoasă şi să stimuleze întărirea sistemului imunitar împotriva cancerului, bolilor de inimă şi altor boli cronice. Vei dezvolta o schemă de gândire pozitivă care susţine starea bună de sănătate. Vei înţelege obiceiurile nesănătoase care afectează procesul de vindecare.

Tot în această lucrare de avangardă apar şi informaţii detaliate despre: sucuri terapeutice, rolul vitaminelor, mineralelor, precum şi uzul ierburilor medicinale, alături de reţete favorite din bucătăria specială a Institutului Hippocrates.

Mai jos găsiţi cuprinsul cărţii:

Prefaţă de T. Colin Campbell, Drd
Introducere: un program natural de vindecare pentru toată lumea
1. Să scăpăm de dietele de fiţe şi de miturile cu privire la nutriţie
2. Vindecarea începe de la credinţele noastre
3. Să ne protejăm organismul de chimicale
4. Barul naturii pentru sănătatea noastră
5. Cum mâncarea noastră devine leac
6. O strategie alimentară pură pentru longevitate
7. De la un stil de viaţă sedentar la unul superior
8. Creaţi-vă propriul sistem de susţinere a sănătăţii
9. Reţete speciale Hippocrates
10. Sucuri terapeutice
11. Germinarea
12. Fitochimicale şi probiotice
13. Vitamine, proteine, grăsimi şi minerale
14. Plante medicinale
15. Referinţe

Iată în continuare şi câteva fragmente din această carte:

10 mituri obişnuite cu privire la alimentaţie

“Majoritatea miturilor cu privire la alimentaţie au fost răspândite de producătorii din industria alimentară, pentru a ne împiedica să cunoaştem adevărul cu privire la impactul produselor lor asupra sănătăţii. Campaniile publicitare comandate de marile firme din domeniu ne-au făcut să credem că anumite alimente sunt indispensabile vieţii. Iată 10 dintre cele mai cunoscute mituri din ţările industrializate.

Mitul 1
Oamenii au nevoie să consume carne

Cei din industriile cărnii şi laptelui ne-au tot spus că fără produsele lor nu am avea un aport suficient de proteine, vitamine şi minerale, elemente indispensabile sănătăţii. Totuşi majoritatea locuitorilor din Asia, în special din China, n-au consumat niciodată lapte sau produse derivate din lapte, şi totuşi nu există nicio dovadă că acest lucru ar fi avut vreun efect negativ asupra sănătăţii lor. Ba mai mult decât atât, studiile efectuate asupra alimentaţiei chinezilor (inclusiv cele detaliate în Studiul China) dovedesc în mod clar că absenţa cărnii şi a produselor pe bază de lapte nu a avut decât efecte pozitive.

Cea mai mare parte a populaţiei globului este în mare măsură vegetariană. În multe culturi, carnea fie este evitată întru totul, fie este consumată doar în cantităţi mici. Nu există nicio dovadă arheologică ce ne poate convinge că oamenii preistorici au fost primii mâncători de carne.

Mitul 2
Alimentele trebuie gătite pentru a deveni comestibile

Această idee se naşte din părerea greşită conform căreia ar trebui să „simţim” digestia. Această părere trebuie corectată. Persoanele cu tub digestiv sănătos nu vor observa procesul digestiei când vor mânca alimente proaspete şi vii. Totuşi, cei afectaţi de regimuri alimentare şi stiluri de viaţă nesănătoase vor simţi digestia, atunci când încep să consume pentru prima oară alimente sănătoase. Acesta este, de fapt, un semn bun. Nutrimentele din alimente nu pot fi asimilate aşa cum trebuie dacă oxigenul şi enzimele nu sunt prezente. Când gătim alimentele la temperaturi de peste 48°C, aceste două elemente sunt distruse.

Mitul 3
Alimentele conservate sau semipreparate îşi păstrează valoarea nutritivă

Un studiu efectuat de Universitatea California din Davis a relevat faptul că o căpăţână de salată îşi pierde 50% din nutrimente în primele 30 de minute după ce a fost recoltată. Atunci când alimentele sunt transportate, fie în interiorul fie în afara ţării, deseori durează cel puţin 1 săptămână până când ele ajung la consumatori. Acesta este motivul pentru care insist asupra consumării, ori de câte ori este posibil, de alimente proaspete, crescute chiar de voi, fapt pentru care vă recomand să vă creşteţi germenii singuri. Germenii sunt unul dintre alimentele cu cel mai ridicat aport nutriţional, şi sunt destul de uşor de crescut chiar în casa proprie (Vedeţi capitolul 11).

Mitul 4
Este necesar să consumăm o mare varietate de alimente

Persoanele care consumă cantităţi mici de mâncare, însă de cea mai bună calitate, se confruntă cel mai rar cu bolile şi au o speranţă de viaţă mai mare. Sănătatea depinde în primul rând de calitatea şi nu de cantitatea sau varietatea alimentelor. Cercetările noastre indică fără dubiu că alimentele proaspete şi vii ne asigură întreaga gamă de nutrimente necesare organismului. Există o paletă extraordinar de bogată de reţete, pe cât de apetisante pe atât de pline de imaginaţie, ce au fost create de bucătari specializaţi în alimentaţia pe bază de alimente vii şi proaspete, satisfăcând pe deplin nevoia noastră de o varietate de experienţe ale gustului.

Mitul 5
Fluidele non-nutritive pot hidrata organismul

Majoritatea băuturilor – de la cele carbogazoase până la alcool – deshidratează organismul şi reduc conţinutul de apă din celule. Doar apa pură şi curată şi sucurile proaspete, organice ne pot hidrata celulele. Studiile noastre indică faptul că peste jumătate din populaţia lumii suferă din cauza hidratării insuficiente. Atunci când suntem deshidrataţi, metabolismul are şi el de suferit, la fel şi abilitatea noastră de a digera alimentele; şi chiar buna funcţionare a creierului.

………………………..

Dacă din toxinele regimului alimentar, eliminaţi doar 8% pe lună, până la sfârşitul anului veţi duce o viaţă pozitivă la nivel superior. Însă, în realitate, este o evoluţie care necesită multor persoane, decenii pentru a o termina. După ce aţi eliminat dependenţele toxice din viaţa voastră, stabiliţi acest proces, în trei paşi, drept ţel:

• Pasul unu: Consumaţi doar alimente organice. Eliminarea pesticidelor şi a altor chimicale sintetice din regimul alimentar este o parte necesară a acestui proces.

• Pasul doi: Reduceţi consumul de carne şi produse lactate. Întocmiţi un plan de acţiune şi urmaţi-l.

• Pasul trei: Reduceţi sau eliminaţi consumul de alimente gătite. Gradual consumaţi cantităţi din ce în ce mai mari de salate şi cantităţi mai mari de alimente crude şi sucuri de legume.

Este important să recunoaştem şi să luăm în calcul diferenţele individuale şi de vârstă când ne gândim la metabolismul nostru. Pe măsură ce îmbătrânim, metabolismul încetineşte; este un fapt al vieţii. Adolescenţii şi cei aflaţi la 20 de ani metabolizează mai uşor alimentele gătite decât oamenii mai în vârstă. Astfel, cu cât suntem mai în vârstă, vom avea mai multe de câştigat urmând un stil superior de viaţă şi un regim alimentar pe măsură.

Fiecare dintre noi poate şi ar trebui să individualizeze Programul de Forţă Vitală Hippocrates, pentru a câştiga beneficii maxime, de pe urma acestuia. Din moment ce puteţi alege dintre cinci niveluri (fără cel de plumb, care este mai degrabă un punct de plecare decât o ţintă), alegeţi nivelul la care sunteţi mai siguri că o să ajungeţi.

Cele cinci niveluri de la cel mai înalt la cel mai mic sunt: platină, aur, argint, bronz şi cupru. Ideal ar fi ca fiecare persoană să atingă şi să menţină cel mai înalt nivel posibil. Ar trebui să fim conştienţi tot timpul că nimeni nu este legat de un anumit nivel, ci poate – şi ar trebui – să aspire la unul mai înalt. Chiar dacă sunteţi aşezaţi pe platoul de platină, încercaţi să vă rafinaţi şi mai mult obiceiurile şi să vă menţineţi la acel nivel.”

Editura: House of Guides
Dimensiuni: 14,5×18,5 cm
Număr pagini: 232
Data apariţiei: ianuarie 2014

Preţ: 32 RON

Cartea se poate achiziţiona accesând acest link, cu reducere, la preţul de 30 lei.

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.eusunt.ro

Dacă doriţi să aflaţi şi alte informaţii referitoare la o dietă sănătoasă şi la alimentele care susţin starea de bine a organismului, vă mai pot fi utile şi următoarele cărţi:

Dieta înţeleaptă de Dr. Keith Scott-Mumby (Editura Vidia) – link

Mult lăudatele diete ținute de oameni care tânjesc să slăbească și să atingă starea ideală de sănătate provoacă adesea inflamații, alergii și intoxicații alimentare. Există principii alimentare corecte pe care trebuie să le cunoști înainte să începi o dietă. Aceste principii au salvat oameni aflați în situații aproape imposibile. Organismul tău este diferit de orice alt organism. Nu e nevoie să plătești un medic nutriționist dacă înveți aceste câteva principii obligatorii pentru o dietă sănătoasă. Cartea Dieta înţeleaptă te învață cum să demaști alimentele care îți fac rău și cum să lași organismul să aleagă ce e mai bine pentru el.

Superalimente. Alimentaţia şi medicina viitorului de David Wolfe (Editura Adevăr Divin) – link

Superalimentele sunt produse alimentare excepţional de bogate în energie şi în substanţe nutritive, cu un potenţial terapeutic fără egal. În această carte bogat ilustrată, binecunoscutul guru al alimentaţiei vii David Wolfe îţi prezintă câteva din cele mai delicioase produse vegetale, precum fructele goji, boabele de cacao (ciocolata crudă), seminţele de cânepă, maca, spirulina, produsele stupului şi multe altele. Surse excepţional de bogate de proteine, vitamine, minerale, enzime, antioxidanţi, grăsimi şi uleiuri bune, aminoacizi, acizi graşi esenţiali şi alte substanţe nutritive, aceste produse reprezintă una dintre cele mai promiţătoare piese ale puzzle-ului nutriţional. Fiecare superaliment este descris în detaliu, fiind însoţit de mai multe reţete delicioase şi uşor de preparat, dar şi de informaţii ştiinţifice de ultimă oră.

Alte postări în categoria Sănătate şi nutriţie:
Soluţie contra oboselii – Eva Cwynar
Remedii împotriva îmbătrânirii – James W. Forsythe
Medicina naturistă (volumele I şi II) – Constantin Milică

Învăţătura eseniană plină de înţelepciune a lui Iisus – Olivier Manitara

invatatura-eseniana-plina-de-intelepciune-a-lui-iisus_micaO apariţie editorială recentă este cartea Învăţătura eseniană plină de înţelepciune a lui Iisus de Olivier Manitara, publicată la Editura Ganesha, în cadrul colecţiei Esoterica.

Chiar dacă Şcoala Eseniană a deranjat multă lume de-a lungul timpului şi a făcut să apară multe legende, oamenii în general i-au apreciat pe esenieni pentru onestitatea lor, pentru caracterul paşnic, generozitatea şi talentele de vindecători pe care le manifestau atât în slujba săracilor, cât şi în cea a bogaţilor.

Oamenii considerau ca învăţăturile Şcolii Eseniene se inspirau direct din învăţăturile secrete transmise de însuşi Moise unui cerc de şaizeci şi şase de discipoli. Circulau şi zvonuri în legătură cu o înaltă cunoaştere egipteană în care Moise fusese iniţiat la rândul său şi care le era cunoscută membrilor acestei Şcoli.

Chiar dacă Şcoala Eseniană a deranjat multă lume de-a lungul timpului şi a făcut să apară multe legende, oamenii în general i-au apreciat pe esenieni pentru onestitatea lor, pentru caracterul paşnic, generozitatea şi talentele de vindecători pe care le manifestau atât în slujba săracilor, cât şi în cea a bogaţilor.

Creştinismul oficial a depus atât de multe eforturi pentru a şterge din istorie urmele esenienilor, încât multe elemente specifice comunităţii lor nu au rezistat până în zilele noastre.

Se pune întrebarea: „De ce le-a fost frică diferitor biserici de originea învăţăturilor lor şi de ce s-au străduit atât de mult să-i oculteze existenţa prin orice mijloace, mergând chiar până exterminare fizică, tortură sau excomunicare…?”

Aceasta este o întrebare fundamentală pentru orice creştin şi chiar pentru orice om, deoarece acesta este un aspect specific tuturor religiilor şi doctrinelor din lume.

Dacă vom căuta puţin, vom putea descoperi peste tot aceeaşi încăpăţânare de a ascunde adevărata educaţie a fondatorului.

Răspunsul se poate găsi în următorul fragment din Evanghelia după Matei: Iisus a intrat în Templu şi, în timp ce le oferea oamenilor învăţătura Sa, un grup de preoţi şi de bătrâni ai poporului s-au apropiat şi L-au întrebat:  „Cu ce autoritate faci tu ceea ce faci? Cine ţi-a dat această autoritate?”

Iisus a răspuns: „Şi Eu vreau să vă pun o singură întrebare şi dacă veţi reuşi să-Mi răspundeţi la ea vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceasta.

„Botezul lui Ioan de unde provenea? Din Cer sau de la oameni?” Preoţii au început să gândească astfel: „Dacă spunem că este de la oameni toţi vor râde de noi pentru că toţi îl socotesc pe Ioan prooroc. ”

Atunci au decis răspundă lui Iisus: „Nu ştim!” Iar El a replicaţ: „Atunci nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac ceea ce fac!”

De fapt este aceeaşi poveste despre autoritate şi despre puterea asupra maselor care decurge în mod natural de aici. Ignoranţa a servit mereu celor care doresc să uzurpe o autoritate, aşa cum au făcut acei preoţi şi bătrâni care i-au răspuns învăţătorului: „Nu ştim!”

Ei se ascundeau sub minciuna unei false necunoaşteri, întreţinute premeditat pentru a subjuga oamenii în ignoranţă, când de fapt ei aveau responsabilitatea de a le dezvălui acestora cunoaşterea.

Fariseii şi preoţii erau de acord cu cunoaşterea doar în măsura în care oamenii nu ieşeau din plasa autorităţii lor uzurpatoare, în realitate, ei propagau o falsă cunoaştere, care înlănţuie omul în ignoranţă şi îl ţine cu picioarele şi mâinile legate de puterea celor care nu au nicio autoritate legitimă asupra lui…

Principalele repere din cuprinsul cărţii:

Cu ce autoritate faci aceasta?
Şcoala eseniană şi originile creştinismului
Învăţătura lui Hristos din grădina celor 12 palmieri
Grădina celor 12 palmieri

Iată în continuare şi un scurt fragment:

“Discipolii puteau cu adevărat să trăiască cuvântul învăţătorului lor, deoarece se simţeau cu adevărat în interiorul Şcolii divine şi puteau vedea haosul, tenebrele şi teama care domneau în lumea exterioară.

În al doilea rând, învăţătorul le cerea să se concentreze asupra propriei lor fiinţe, pentru a regăsi totul în interior. Efectiv discipolii vedeau cum pentru moment, în viaţa lor de zi cu zi, ei înşişi plonjau în haos, în mijlocul tenebrelor, în frică şi chiar vehiculau aceste influenţe prin gesturile, prin comportamentul, prin vorbele, prin privirile lor… Apoi, ei observau că în alte momente, pătrundeau în ambianţa Şcolii, în care totul este pur, ordonat, armonios, sacru. Descopereau cum din centrul pieptului lor sufla o briză proaspătă, răcoritoare, pură. Aici se înălţau maiestuoşi cei 12 palmieri. În mijlocul lor susura izvorul inimii. Acest izvor poate trezi sufletul şi să-l conducă spre viaţa eternă. Aceşti 12 palmieri de la nivelul inimii sunt 12 virtuţi, 12 forţe, 12 apostoli ai unei unice revelaţii, 12 învăţături ale unei unice umanităţi, pe care fiecare discipol al lui Hristos trebuie să le cultive în interiorul său din iubire pentru oameni şi pentru Pământ.

Iată cum Iisus le-a arătat discipolilor Săi că cel care trăieşte în prezenţa Sa, trăieşte de asemenea în sine însuşi şi reciproc. În acel moment, a vorbit de asemenea despre străvechiul simbol al Trandafirului Cruce, trandafirul inimii cu cele 12 petale ale sale, care se deschid în centrul crucii de lumină ce reprezintă uniunea dintre Tatăl Divin şi Mama Divină. Toţi elevii noii învăţături a lui Hristos trebuiau să înveţe sa-şi dezvolte cu atenţie trandafirul inimii şi cele 12 petale ale sale. Acesta era modalitatea cea mai puternică de a-i ajuta pe cei 12 discipoli în realizarea viitoarei lor misiuni.

Şi învăţătorul vorbea, iar Cuvântul Său devenea pâine şi vin, mană cerească, şi sufletul Său se contopea cu cel al discipolilor Lui pentru a le oferi viziunea împărăţiei Tatălui şi Mamei Sale.”

Editura: Ganesha Publishing House
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 110
Data apariţiei: ianuarie 2014

Preţ: 20 RON

Cartea se poate achiziţiona accesând acest link, la preţul de 18 lei, sau acest link, la preţul de 19 lei.

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Olivier Manitara este autor, conferenţiar, artist creator de mandale, precum şi fondatorul Bisericii Eseniene Creştine, pe care a înfiinţat-o în anul 2006, pentru a permite tuturor esenienilor din lume să trăiască în acord cu convingerile lor, indiferent de ţara de origine. Mai multe detalii găsiţi pe site-ul: http://www.oliviermanitara.org.

De acelaşi autor, tot la Editura Ganesha, a fost publicată de curând şi cartea Revelaţii despre Duhul Sfânt sau Marea Mamă prin care Dumnezeu face să apară şi să se manifeste Creaţia Sa (link), care este dedicată, după cum el însuşi spune, tuturor femeilor şi bărbaţilor pe care aceste rânduri îi vor ajuta să se reconecteze cu propriul suflet, precum şi fiicelor Mamei Divine care urmează sau care vor urma căile spirituale autentice ale omenirii, pentru a aduce bucuria şi frumuseţea pe întreaga planetă, risipind astfel confuzia din rândurile susţinătorilor întunericului şi ipocriziei.

Sursa: http://www.divin.ro, http://www.eusunt.ro

Alte postări în categoria Spiritualitate:
Remediul suprem – Sri Nisargadatta Maharaj
Viaţa secretă a lui Dumnezeu – Aaron David
Bucuriile înţelepciunii – Yongey Mingyur Rinpoche

Recenzie: Gânduri fără gânditor – Mark Epstein

ganduri_fara_ganditor-micaLa Editura Herald a fost publicată de curând, în cadrul colecţiei Alter Ego, cartea Gânduri fără gânditor Psihoterapie dintr-o perspectivă buddhistă, scrisă de psihoterapeutul Mark Epstein.

Cele două domenii, buddhismul şi psihoterapia, au rămas mult timp relativ separate şi nu s-au intersectat, căci cei care urmăreau să popularizeze buddhismul în Occident nu aveau cunoştinţe de psihanaliză. Mark Epstein însă, care este atât psihoterapeut, cât şi cunoscător şi practicant al buddhismului, având deci o perspectivă asupra ambelor domenii, a putut să observe în ce mod acestea se aseamănă şi se deosebesc, reuşind să integreze cu succes tot ceea ce au mai bun de oferit cele două practici, în beneficiul oamenilor care au nevoie de ajutor pentru a se elibera de sub tirania minţii.

Cartea se adresează în aceeaşi măsură celor care practică psihoterapia şi doresc să îşi îmbogăţească tehnicile utilizate, prin asimilarea unor idei şi practici buddhiste cu care nu erau familiarizaţi până acum, cât şi oamenilor aflaţi în căutarea unor răspunsuri pe care nu au reuşit să le găsească fie numai în psihoterapia clasică, fie numai prin practicarea meditaţiei buddhiste.

În prima parte, Psihologia minţii din perspectiva lui Buddha, autorul prezintă învăţăturile buddhiste într-un limbaj accesibil occidentalilor, pentru a-i familiariza pe oameni cu ceea ce presupune buddhismul, pe înţelesul lor.

În partea a doua, Meditaţia, autorul insistă asupra importanţei meditaţiei şi a beneficiilor pe care aceasta le poate aduce în combinaţie cu tehnicile psihoterapiei occidentale, această practică fiind indispensabilă pentru eliberarea omului de suferinţa pe care i-o provoacă mintea.

Partea a treia, Terapia, se bazează pe experienţa personală a autorului ca psihoterapeut, practicant al meditaţiei şi pacient. El îşi propune să demonstreze cum pot învăţăturile buddhiste să completeze practica psihoterapiei contemporane, în beneficiul oamenilor care se confruntă cu probleme de natură psihologică, sau care pur şi simplu doresc să-şi îmbunătăţească starea de spirit şi calitatea vieţii.

Autorul prezintă în paralel învăţăturile buddhiste şi conceptele psihologiei tradiţionale, reuşind să identifice, pe lângă deosebirile care, de altfel, era de aşteptat să existe, şi anumite asemănări. El reuşeşte astfel să reducă prăpastia care, la prima vedere, pare să existe între modul de gândire oriental şi cel occidental.

Învăţăturile lui Buddha, cunoscute sub numele de Cele Patru Nobile Adevăruri (suferinţa, originea suferinţei, încetarea suferinţei şi calea care conduce la încetarea ei), sunt cheia pentru înţelegerea psihologiei buddhiste a minţii. Învăţăturile buddhiste, prezentate în contextul psihologiei contemporane, ne ajută să înţelegem cât de iluzorii sunt dorinţele minţii noastre, care nu pot fi niciodată satisfăcute cu adevărat. Însă buddhsimul nu ne sfătuieşte nici să respingem experienţele agreabile, “ci doar ataşamentul pe care îl avem faţă de acestea ca surse ale satisfacţiei supreme”.

Printre deosebirile evidenţiate de autor pe parcursul cărţii, între modul de abordare occidental şi cel buddhist, am remarcat una care mie mi se pare importantă. Astfel, gândirea occidentală susţine că, pentru a se putea adapta cerinţelor de tot felul ale adulţilor din jurul său, copilul este nevoit să îşi creeze un sine fals, care să îl ajute să supravieţuiască şi care de fapt îl îndepărtează de adevărata sa natură. Acest lucru îi va cauza mai târziu în viaţă multă suferinţă, întrucât vă avea mereu un sentiment de inadecvare, de necunoaştere a identităţii sale, pe care va încerca să îl acopere prin diverse distracţii sau plăceri senzoriale. Însă gândirea buddhistă avansează ideea că această tendinţă a oamenilor de a-şi satisface dorinţele compulsive este inerentă naturii umane, fără ca vina pentru aceste tendinţe să se datoreze neapărat unei educaţii neadecvate. Ele pot fi cel mult amplificate de cerinţele impuse copilului de către adulţi.

Această idee ar trebui serios aprofundată, întrucât peste tot în cărţile de psihologie se pune accentul pe faptul că multe tulburări de personalitate sau traume se datorează părinţilor. Cu siguranţă există şi părinţi abuzivi, insensibili sau absenţi din viaţa copiilor lor, dar de multe ori nu este cazul. Poate că a venit momentul să nu ne mai concentrăm atât de mult atenţia, în încercarea de găsi un vinovat pentru suferinţa noastră, asupra a ceea ce nu au făcut părinţii noştri pentru noi, şi mai degrabă să încercăm să ne asumăm răspunderea faptului că, în calitate de fiinţe umane, suntem supuşi tendinţelor de a căuta plăcerea şi a evita durerea. De fapt, ca să fim sinceri, de multe ori ne construim şi ne amplificăm acest sine fals din dorinţa de a ne vedea ego-ul gratificat, de a primi cât mai multe aprecieri şi laude, de a trezi admiraţia sau chiar invidia altor oameni, după cum spune şi autorul:

“Ego-ul, în calitate de subiect, doreşte să se ştie în siguranţă, dar nu poate şi de aceea este obligat să se prefacă, nu doar pentru a satisface solicitările din partea părinţilor, dar să se satisfacă pe sine însuşi.”

Ulterior, ne găsim prinşi în această capcană a ego-ului, din care nu mai ştim cum să scăpăm. Dacă reuşim să vedem că de fapt nu avem nevoie de laude şi aprecieri din exterior care să valideze ceea ce suntem, construcţia falsă a ego-ului cade de la sine. Acest lucru nu este uşor de acceptat, dar este eliberator, atât pentru noi, cât şi pentru cei pe care am vrea să dăm vina pentru propriile noastre defecte.

Autorul atrage atenţia asupra unor capcane în care cad uneori practicanţii meditaţiei, cum ar fi concepţia potrivit căreia emoţiile negative ar trebui fie exprimate, fie controlate, fie suprimate. Totuşi, nu este neapărat de dorit să încercăm să “scăpăm” cât mai repede de sentimentele pe care le considerăm indezirabile, ci mai degrabă ar fi util să le acceptăm şi să convieţuim cu ele, experimentându-le într-un mod nou. Aşadar, meditaţia nu trebuie văzută ca pe o cale de a fugi de noi înşine, de a evada într-o minte lipsită de gânduri. Ea presupune multă sinceritate faţă de propria persoană, pentru a putea accepta emoţiile şi dorinţele care inevitabil ies la suprafaţă în timpul acestei practici:

“Cel mai revelator lucru în ceea ce priveşte un prim refugiu de meditaţie (după ce vom fi înţeles cât de mult este mintea noastră scăpată de sub control) este felul în care experienţa suferinţei cedează pentru a face loc alteia, plină de linişte sufletească (…). Odată ce reacţiile faţă de suferinţă – spaimă, jignire, frică, tensiune şi aşa mai departe – sunt separate de senzaţia pură, acea senzaţie la un moment dat va înceta să mai rănească.”

Însă autorul subliniază faptul că, în unele cazuri, meditaţia nu poate înlocui psihoterapia. Văzând toate argumentele şi exemplele care sunt prezentate în carte, atât în favoarea meditaţiei, cât şi a psihoterapiei, concluzia firească este aceea că ele pot fi complementare şi nu ar fi bine să o excludem pe niciuna în favoarea celeilalte.

Mai mult decât atât, autorul a ajuns să considere, pe baza experienţei sale, că cea mai bună soluţie este utilizarea unei combinaţii între cele două practici. El a reuşit să integreze astfel conceptele buddhiste în practica psihoterapiei, iar în partea a treia a cărţii el descrie modurile în care se poate realiza acest lucru, împreună cu numeroase exemple.

Psihoterapeuţii pot găsi un ajutor preţios în această carte, care îi poate ajuta pe aceştia să devină cât mai prezenţi pentru pacienţii lor, acest lucru fiind cel puţin la fel de important ca dialogul şi interpretarea problemelor pacienţilor.

În concluzie, mesajul de bază al cărţii Gânduri fără gânditor este faptul că învăţăturile buddhiste nu mai pot fi ignorate de cultura occidentală. O tradiţie veche de milenii, care se preocupă atât de mult de starea de bine a fiinţei umane, poate fi acum înţeleasă şi aplicată, cu ajutorul acestei cărţi, atât în psihologie, cât şi de către fiecare om în parte, în viaţa sa cotidiană. Buddhsimul ne ajută să privim mintea şi manifestările ei, care ne produc atâta suferinţă, dintr-o altă perspectivă decât sunt obişnuiţi occidentalii, înţelegând mai bine de ce suferim şi cum ne putem elibera de această suferinţă.

Poate că cea mai importantă este tocmai această speranţă pe care o oferă buddhismul, şi anume că există o cale de încetare a suferinţei. Dacă avem suficientă voinţă şi determinare, este posibil să vedem cât de mult rău ne face mintea noastră nouă înşine şi să abandonăm, una câte una, poveştile pe care mintea ni le spune pentru a ne menţine într-o stare de sclavie. Această carte ne oferă toate instrumentele de care este nevoie pentru a putea prelua şi adapta, după cum consideră fiecare că i se potriveşte cel mai bine, atât ceea ce are de oferit psihologia clasică, cât şi conceptele buddhiste, pe care mulţi dintre noi pot acum să le înţeleagă şi să le descopere inestimabila valoare.

Editura: Herald
Număr pagini: 288
Format: 13×20 cm
Data apariţiei: decembrie 2013

Preţ: 27 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Herald cu reducere, la preţul de 22,50 RON, accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Alte postări în categoria Articole şi recenzii:
Înfometează egoul, hrăneşte sufletul – Connie Miller
Jnana Yoga – Swami Vivekananda
Îndeplinirea dorinţelor – magie sau drept divin?