Întâlniri cu istoria noastră (Volumele 3 şi 4) – Valentin Dimitriuc

intalniri-cu-istoria-noastra-vol-3-si-4Cele două volume din setul Întâlniri cu istoria noastră continuă seria începută cu Întamplări cu istoria noastră (2 volume).

Volumul 3 – Ţările Române în feudalism (perioada secolelor XIII – XVIII) se axează pe a doua figură legendară a poporului nostru şi lupta sa pentru unitate naţională – Mihai Vodă Viteazul.

În acest volum sunt prezentate evenimente istorice corespunzând perioadei secolelor XIII- XVIII (a cristalizării unificării ţărilor române Valahia şi Moldova), până la începerea epocii moderne din istoria noastră, respectiv anul 1821.

Citind acest volum, veţi descoperi lucruri interesante care s-au produs altfel decât sunt prezentate în istoriile noastre mai recente… Şi veti afla şi de ce!

Iată cuprinsul volumului 3:

Mesajul către poporul român al arhimandritului Justin Pârvu (fragmente)

I. INTRODUCERE

II. STATELE CENTRALIZATE FEUDALE VALAHE DINTRE CARPAŢI Şl DUNĂRE (SECOLELE XIII-XIV)
1. Uggrovalahia lui Radu Negru Uggrinul (secolul XIII)
2. Ţara Românească (Valahia) a voievodului Basarab
3. Domniile urmaşilor lui Basarab Vodă: Alexandru-Nicolae Vodă (1352-1364); Vladislav-Vlaicu Vodă (1364-1372); Radu I (1377-1385); Dan I (1385-1386)
4. Ţara Moldovei: Dragoş Vodă (1353-1359) şi Bogdan Vodă (1359-1367)
5. Domniile urmaşilor lui Bogdan Vodă până la Alexandru cel Bun: Laţcu (1367-1373); Petru Muşat (1373-1390); Roman Muşat (1390-1393); Ştefan Vodă (1393-1400)
6. Originea dacică a denumirii Moldova
7. Dobrogea, între Ţara Cavarnei (1230) a lui Balica, Toader, Dobrotici şi Ivanco (1346-1391) şi anul 1485, când a devenit parte a Imperiului Otoman
8. Valahii de la sudul Dunării
9. Transilvania, voievodat autonom sub suzeranitatea formală a regatului Ungariei
10. Români transilvăneni în posturi înalte în voievodatul Transilvaniei
11. Statutul juridic al independenţei statelor româneşti sub forma autonomiei teritoriale, aşa cum se reflectă în toate tratatele (sau capitulaţiile) politice încheiate cu Imperiul Otoman
12. Ardeal, un vechi cuvânt daco-român

III. DESPRE FEUDALISMUL ROMÂNESC
13. Scurtă caracterizare

IV. SECOLELE XIV-XV, EPOCA EROICĂ A POPORULUI ROMÂN
14. Despre războaiele contra turcilor
15. Domnia lui Mircea cel Bătrân în Ţara Românească (1386-1415)
16. Domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova (1400-1432)
17. Anarhia feudală din ţările române la începutul secolului XV
18. Fenomenul social Bobâlna (Transilvania, 1437)
19. Iancu (Corvin) de Hunedoara (1386-1457)
20. Ţara Românească sub domniile lui Vlad Dracul (1436-1447) şi Vlad Ţepeş (1456-1462 şi 1476-1477)
21. Ştefan cel Mare – eroul naţional în istoria şi legendelele poporului român
22. Situaţia ţărilor române în secolele XIV-XV

V. SECOLUL XVI
23. Începerea decăderii puterii politice a Ţării Româneşti şi a Moldovei în Europa ca urmare a ascensiunii şi creşterii puterii Imperiului Otoman în Europa de sud şi sud-est şi centrală; trădările boierilor autohtoni către turci în Ţara Românească şi către poloni, în Moldova
24. Ţara Românească sub Radu cel Mare (1496-1508); Neagoe Basarab (1512-1521) şi Radu de la Afumaţi (1522-1529)
25. Moldova sub Bogdan (1504-1517); Petru Rareş (1527-1538; 1541-1546) şi Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561; 1564-1568)
26. Mihai Viteazul şi lupta pentru recâştigarea independenţei ţărilor române
27. Mihai Viteazul şi Unirea celor trei ţări româneşti (mai 1600)
28. Cultura şi arta românească înfloritoare în perioada statelor feudale centralizate din secolele XV-XVI

VI. SECOLUL XVII – SECOLUL BAROC
29. Situaţia legăturilor dintre ţările române după episodul Mihai Viteazul
30. Moştenirea politică lăsată de Mihai Viteazul ţărilor române, ţările române în secolul XVII
31. Situaţia economică şi socială din ţările române în secolul XVII
32. Principali domnitori după Mihai Viteazul: Radu Şerban (1602-1611); Matei Basarab (1632-1654); Vasile Lupu (1632-1652); Gheorghe Rakocsi I (1630-1648); Gheorghe Rakoczi II (1649-1658)
33. Şerban Cantacuzino (1678-1688); Constantin Brâncoveanu (1688-1714); Dimitrie Cantemir (1710-1711)
34. Experimentul fanariot de la sfârşitul secolului XVII: 1672-1685 în Moldova şi 1673-1678 în Ţara Românească
35. Schisma religioasă din Transilvania
36 Cultura şi arta medievală românească din secolul XVII

VII. SECOLUL XVIII – SECOLUL FANARIOT (1711-1821)
37. Caracterul perfid al regimului domniilor fanariote
38. Creşterea influenţei ruseşti în ţările române în vremea împărătesei Ecaterina a ll-a (a doua jumătate a secolului XVIII)
39. Restaurarea regimurilor fanariote în ţările române (1774)
40. Ţările române între Franţa lui Napoleon I şi Rusia ţarului Alexandru
41. Sfârşitul domniilor fanariote (1774-1821)
42. Legile lui Caragea şi Calimachi
43. Transilvania sub absolutismul habsburgic
44. Josef al II-lea şi revoluţia lui Horea (1784-1785)
45. Revoluţia de la 1784 în contextul revoluţiei franceze din 1791
46. Şcoala Ardeleană, o mişcare culturală şi militantă
47. Situaţia economică şi socială a ţărilor române în secolul XVIII
48. Cultura în secolul XVIII fanariot şi al declinului feudalismului

VIII. SINTEZE COMPLEMENTARE
49. Cronicarii români despre originea poporului nostru
50. Despre întemeierea voievodatului Transilvaniei
51. Afirmarea limbii romane în ţările noastre după secolul XIV
52. Arta medievala românească în evoluţia ei feudală
53. Evaluarea politicii de reforme aplicată de domnii fanarioţi în ţările române
54. Problema orientală şi ţările române la sfârşitul secolului XVIII-începutul secolului XIX
55. Vaticanul despre daci, romani, români şi limba română

IX. CONCLUZII

X. ANEXE
A. Eseu paleo-etnologic despre geto-daco-vlahi, strămoşii milenari ai poporului român
B. Casta basarabilor
C. Despre „Capetele negre” şi Sumer
D. Cronica lui Walerand de Wavrin (secolul XIV)
E. Cronica de la Dubnice (Slovacia) despre Ştefan cel Mare
F. „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie”
G. Despre viaţa şi activitatea domnitorului român Mihai Viteazul
H. Cea mai veche revistă literară românească
I. Testamentul ţarului Petru I al Rusiei
J. Eseu etno-geografic privind Ţările Române în epoca feudalismului
Bibliografie

Deşi acoperă o perioadă relativ scurtă, 1821-1940, Volumul IV – Ţările Române în epoca modernă şi România interbelică (anii 1821 – 1939) abundă în evenimente dragi poporului român, şi anume: realizarea Micii Uniri, la 1859 şi 1862; a declarării şi obţinerii Independenţei absolute, obţinută cu armele în mână şi cu jertfe umane, la 1877-1878.

Apoi este vorba despre afirmarea României Mari, urmare a înfăptuirii în decembrie 1918 a Marii Uniri.

Este prezentată în ultima parte evoluţia deosebită a perioadei interbelice, 1920-1939, cu realizările ei de excepţie, atât în plan economic, dar mai ales cultural-artistic.

Volumul acesta conţine şi câteva anexe incitante despre prinţesa şi regina Maria a României – un personaj captivant care a contribuit cu personalitatea ei puternică să umple de speranţe pe români în timpul Primului Razboi Mondial şi să pună România atât pe harta Europei, dar şi în contextul continentului nord american.

Mai jos aveţi cuprinsul volumului 4:

Mesajul către poporul român al arhimandritului Justin Pârvu (fragmente)

I. Introducere

II. ŢĂRILE ROMÂNE ÎNTRE ANII I821-1848
1. Caracterizarea epocii moderne din istoria românilor
2. Mersul Revoluţiei din 1821 şi restabilirea domniilor fanariote
3. Războiul ruso-turc din anii 1828-1829 şi importanţa păcii de la Adrianopol pentru dezvoltarea burgheziei în Principatele Române
4. Regulamentele Organice şi situaţia economică, politică şi socială în Principatele Române în perioada aplicării lor
5. Mişcarea cultural-artistică din Principatele Române în prima jumătate a secolului XIX

III. ŢĂRILE ROMÂNE ÎN CURSUL REVOLUŢIEI DIN 1848
6. Revoluţiile de la 1848 în ţările române
7. Evoluţia revoluţiei de la 1848 în Moldova
8. Revoluţia de la 1848-1849 în Transilvania
9. Revoluţia de la 1848 în Ţara Românească
10. Tricolorul românesc, o creaţie a strămoşilor geto-daci

IV. UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE DIN ANUL 1859
11. Situaţia din Principatele Române în anii care au precedat Unirea din 1859
12. Dezvoltarea ţărilor române în anii ce au urmat revoluţiei de la 1848
13. Ţările române în timpul războiului Crimeii, până la Unire
14. Înfăptuirea unirii Moldovei cu Ţara Românească – 24 ianuarie 1859
15. Consolidarea unirii Principatelor Române şi reformele domnitorului Alexandru I. Cuza (1859-1866)
16. Domnitorul Carol şi principele Ferdinand
17. Observaţii critice privind modul de tratare a Unirii Principatelor Române în istoriografia română

V. CUCERIREA INDEPENDENŢEI ABSOLUTE
18. Preliminariile economice şi politice; consolidarea regimului burghez (1866-1877)
19. Războiul de independenţă (1877-1878) şi proclamarea Independenţei absolute (1877)
20. Situaţia românilor din provinciile şi teritoriile din afara ţării până în 1914; dualismul austro-ungar şi mişcarea memorandistă din Transilvania

VI. CONSOLIDAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎNTRE ANII 1877-1914
21. Dezvoltarea economică şi socială a Regatului României
22. Războaiele balcanice (1912-1913)
23. Cultura română în epoca modernă (1821-1918)

VII. PRIMUL RĂZBOI MONDIAL Şl RĂZBOIUL ROMÂNILOR PENTRU REÎNTREGIREA NEAMULUI
24. Perioada neutralităţii (1914-1916)
25. Intrarea României în război şi desfăşurarea războiului (1916-1918)
26. Armistiţiul şi pacea de la Bucureşti (1918)
27. România în perioada ocupaţiei germane
28. Remobilizarea armatelor române şi terminarea Primului Război Mondial

VIII. ROMÂNIA MARE
29. Preliminarii la Marea Unire din 1918
30. Înfăptuirea Marii Uniri de la 1918
31. Primele reforme adoptate după Marea Unire
32. Lupta pentru dreptuirile românilor la Conferinţa de Pace de la Paris

ISTORIA CONTEMPORANĂ

IX. ROMÂNIA MARE PE DRUMUL CAPITALISMULUI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
33. Problemele minorităţilor
34. Reconstrucţia economică a României Mari; primii ani (1919-1929)
35. România în anii crizei economice (1929-1933)
36. România în perioada pericolului fascist (1933-1939)
37. Preliminarii româneşti la cel de-al Doilea Război Mondial
38. Cultura şi arta românească în anii interbelici

X.
39. CONCLUZII

XI.
40. ÎN LOC DE POSTFAŢĂ

XII. ÎN LOC DE… ISTORIA RECENTĂ A ROMÂNIEI
41. Cele mai recente furturi ale istoriei Românilor

Din partea autorului, la încheierea ciclului de literatură istorică „INTÂMPLĂRl/ÎNTÂLNIRI CU ISTORIA NOASTRĂ”

ANEXE
A. Eseu despre istorie şi adevăr. Necesitatea rescrierii adevărului istoric, a istorie naţionale de fiecare generaţie
B. Tarile române în viziunea istorică şi filozofică a lui Karl Marx
C. Avram lancu şi revoluţia din Transilvania din 1848-1849
D. Gheorghe Bariţiu, un reprezentant de valoare al generaţiei mai tinere a Şcolii Ardelene
E. Războiul românilor pentru reîntregirea neamului (1916-1919)
F. Portret regal – Ferdinand I, rege al României Mari
G. Povestea vieţii reginei Maria a României
H. „Fişier” regal românesc
I. Istoria Basarabiei
J. Din secretele nescrise ale Basarabiei
K. Despre Bucureştiul istoric – de la lume adunate

Editura: Lucman
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 432 + 476
Data apariţiei: februarie 2014

Preţ: 50 RON

Cartea se poate achiziţiona accesând acest link

Sursa: http://www.cartifrumoase.ro/

Despre primele două volume ale seriei scrise de Valentin Dimitriuc, apărute sub titlul Întâmplări cu istoria noastră, puteţi citi pe blog aici.

Alte postări în categoria Istorie:
Hyperboreii şi zamolxismul – Branislav Stefanoski
Focul din adâncuri. Civilizaţia Cucuteni – Virgil Vasilescu

Întâmplări cu istoria noastră – Valentin Dimitriuc

poza intamplari cu istoria noastra.volI+II micaO nouă carte care îşi propune să facă lumină asupra istoriei noastre, prin prezentarea unor fapte şi dovezi care nu se găsesc în manualele de istorie oficiale, este cea scrisă de Valentin Dimitriuc, Întâmplări cu istoria noastră, apărută luna aceasta la Editura Lucman.

Cartea încorporează noutăţi şi puncte de vedere inedite, rezultând dintr-o analiză logică şi multidisciplinară a celor mai noi descoperiri documentare şi arheologice despre istoria neamului nostru. Este strucurată în două volume, corespunzător etapelor istorice prezentate: Volumul 1 –  GETO-DACIA preistorică şi precreştină (mileniul VI i.Hr. – anul 271 d.Hr.) şi Volumul 2 –  Continuitatea geto-dacilor în teritoriile străbune în secolele IV – XIII.

Iată un fragment din această carte:

“…spaţiul carpato-danubiano-pontic a fost unul din puţinele zone europene care nu a fost afectat direct de îngheţurile veşnice sau de zăpezi alpine permanente, asigurând condiţii prielnice de existenţă pentru regnul natural şi specia umană în mod permanent

In acest spaţiu a apărut şi s-a dezvoltat pentru prima dată societatea pastorală, a păstorilor de cirezi şi turme care plecau primăvara spre stepele din est în timp ce acasă rămâneau aceia care au dezvoltat meseriile de apărători ai caselor, a castrului şi a pământurilor cultivate; şi toamna păstorii reveneau acasă, în spaţiul carpatin pe care îl purtau mereu în sufletele şi în inimile lor ca pe un loc dorit, adorat, venerat, sfânt, sacru şi organizau sărbători care o onorau pe zeiţa Danu – mama ploilor şi a pajiştilor bogate, de la care a rezultat şi denumirea marelui fluviu Danubiu.

Asemenea tradiţii sau denumiri locale îi vor însoţi pe carpato-danubieni sub toate denumirile: de pelasgi tracici, traci, istrieni, danubieni, arieni, geţi, daci, ausoni, bessi, indiferent unde ar fi ajuns şi stabilit.

O concluzie interesantă a cercetătorilor britanici de la Universitatea Cambridge este aceea că în spaţiul carpato-danubian este cetatea habitatului primitiv al arienilor, faza iniţială a culturii vedice, indianul antic identificându-se cel mai bine, conform literaturii vedice, cu spaţiul carpatin.

Informaţiile cuprinse în Istoria Indiei, lucrare apărută în opt volume în anul 1922, sub îngrijirea istoricului britanic E. J. Stapson, ne spun foarte clar că arienii locuiau în anii 2600-1600 î.Hr. într-o zonă temperată, unde creşteau stejarul, salcia, coniferele, mesteacănul, teiul; că erau sedentarizaţi şi cultivau grâul şi meiul şi foloseau ca animale domestice boul şi vaca, oaia şi capra, calul, porcul şi câinele şi că în păduri erau cerbi, lupi, urşi. Şi că le erau complet necunoscute elefantul, cămila, măgarul, leul sau tigrul.

Ori toate acestea nu se puteau găsi în India şi nici în nordul Europei!

Şi după multe deliberări, universitarii britanici au căzut de acord că un asemenea habitat natural trebuia să fie o zonă cuprinsă la vest de Carpaţi, la nord de Balcani, la est de Alpii Austriei şi la sud de Carpaţii Păduroşi.

Şi, surprinzător, nu am putut regăsi în istoriile noastre mai recente vreo referinţă la aceste teze care făceau referire directă la teritoriile locuite de populaţiile noastre străvechi!

Şi nu am găsit în istoriile noastre nici menţiunile făcute de o serie de istorici vestici europeni şi americani care au recunoscut scrierea de pe tăbliţele de lut de la Tărtăria ca fiind cea mai veche scriere de pe Terra descoperită până în prezent, cu 1500-2000 de ani mai veche decât cea sumeriană!

Şi nu am găsit menţionat nici faptul că, în vremurile vechi, multe triburi tracice, printre care şi cele ale misienilor, frigienilor şi ale bitinilor au trecut şi ele, ca arienii, spre Asia Mică!

Conform grecului Herodot, părintele Istoriilor şi prin aceasta şi a ştiinţei istoriei, la nordul şi la sudul Istrului, denumire dată de greci cursului inferior al Dunării, trăia un popor harnic care cultiva pământul, vâna, aduna mierea şi ceara albinelor, păstorea animalele, oameni care au fost numiţi geţi, daci, sciţi sau iliri şi care au fost uniţi de regele Burebista şi apoi de către Decebal, stând pavăză contra barbarilor migratori…

Prima mişcare de populaţii pe continentul nostru se pare că s-a produs din vest, din Peninsula Iberică spre est, fiind probabil formată dintr-o ramură a atlanţilor care s-au salvat pe coastele sudice şi vestice ale uscatului iberic în jurul anilor 11.800 Î.Hr.

Precizez că această afirmaţie este o părere proprie, rezultată ca o dezvoltare logică în urma studierii unor materiale diferite legate de evoluţia vieţii şi mişcarea populaţiilor în cadrul ciclului interglacial de 13000 de ani în care ne desfăşurăm existenţa.

În mişcarea spre est de-a lungul zonei temperate, aceste populaţii au găsit cele mai favorabile condiţii în zona noastră, punând bazele unei populaţii ramanite care s-a suprapus peste populaţia autohtonă dominantă în zona danubiano-carpato-pontică.

Grecii au numit acea populaţie pelasgă, cunoscând-o cel mai bine, vechii pe- lasgi fiind prezenţi pe pământurile greceşti înaintea venirii acheienilor şi a celorlalte triburi care au format ulterior naţiunea grecească.

Acest lucru explică afirmaţia lui Densuşianu că tracii pelasgj au venit din vest, străbătând Europa, pentru a se stabili în sudul spaţiului carpatino-dunărean. Punct de vedere susţinut şi de Nicolae Iorga în lucrarea sa Istoria Românilor; capitolul „Strămoşii înainte de romani” în care menţiona faptul că a existat şi o Românie apuseană din care mult mai târziu, s-au desprins francezii, spaniolii, italienii, portughezii şi o Românie răsăriteană în care s-a dezvoltat, din aceeaşi limbă veche, dialectul istro-valah şi valaha.

Deşi unii istorici o consideră cam fantezistă, mult mai mulţi consideră drept adevărată teza conform căreia tracii carpato-danu-biano-pontici, deci şi geto-dacii, sunt părinţii arienilor şi a tuturor popoarelor europene, având o vechime similară cu cea a egiptenilor; altfel, de ce N. lorga s-ar fi hazardat să menţioneze că parte din aurul faraonilor provenea şi din Munţii Apuseni!?

De aceea este important să facem o mică incursiune în istoria şi aria de răspândire a pelasgilor…

……………………..

O primă concluzie legată de pelasgi este aceea că vechea civilizaţie indo-europeană este originară din spaţiul danubiano-carpatin, trăgându-se etnic din ramura central-sud vestică a pelasgilor carpato-danubieni.

În orizontul de timp 7.540-5.500 î.Hr., neamurile danubiano-carpato-pontice au suferit mişcări multidirecţionale datorită condiţiilor geo-climaterice care au survenit pe Terra, în special a fenomenelor tectonice radicale care au condus la ridicarea plăcii tectonice a Mării Negre cu vreo 80 de metri şi la inundarea Câmpiei Dunării de Jos; de asemenea, la ruperea şi formarea strâmtorii Bosfor şi prăbuşirea uscatului ce lega Peninsula Balcanică de Asia Mică, ceea ce a condus la formarea Mării Tracice/Egee şi a multitudinii de insule în cadrul ei.

În acelaşi interval de timp a avut loc mutarea centrului sacru al Kogayonului din Munţii Bucegi şi platforma Sfinxului în Masivul Godeanu şi pe dealul Grădiştea Muncelului…”

Mai jos găsiţi şi cuprinsul detaliat:

Volumul 1. GETO-DACIA preistorică şi precreştină (mileniul VI i.Hr. – anul 271 d.Hr.)

Introducere
Despre originile neamului nostru şi controversa traco-pelasgică şi indo-europeană
1. Despre cadrul natural al teritoriului nostru
2. Despre paleoliticul şi neoliticul timpuriu (10.000-5.500 î.Hr.) în spaţiul locuit; culturile Criş, Boian, Gumelniţa, Cucuteni şi Hamangia
3. Despre neoliticul târziu (2.500-1800 î.Hr.) şi ramura nordică a tracilor-geto-daci; culturile Coţofeni şi Bucureşti
4. Despre primele valuri de indo-europeni din estul eurasiatic (2.400-2.300 Î.Hr.)
5. Despre migraţiile indo-europenilor (mileniile IV-II î.Hr.); războiul troian
6. Despre neoliticul târziu; perioada bronzului în spaţiile noastre; culturile Glina, Folteşti, Cernavodă, Monteoru, Costişa, Verbicioara, Gârla Mare, Otomani, Wittenberg, Periam- Pecica şi Noua
7. Despre epoca fierului (Hallstatt-ul timpuriu şi mijlociu – sec. Xl-V î.Hr.) în teritoriile noastre
8. Despre migraţia sciţilor şi aşezarea agatârşilor în podişul transilvan; Hallstatt-ul târziu (550-350 î.Hr.)
9. Despre campaniile persanilor Cyrus, Darius şi Xerxes (sec. VI î.Hr.); campaniile macedonene ale lui Alexandru cel Mare, Agatocle şi Lisimah în nordul Dunării (sec. IV î.Hr.); influenţa benefică a coloniştilor greci pe malul vestic al Pontului Euxin (Marea Neagră)
10. Despre primele migraţii ale triburilor celtice/gotice ale bastarnilor, scordiscilor, boiilor şi tauriscilor, dar şi a triburilor germanice (sec. III î.Hr.)
11. Despre cele 12 triburi geto-dace, conform geografului Ptolemeu
12. Formaţiuni politice gete până la statul centralizat al lui Burebista
13. Despre pătrunderea romanilor în Peninsula Balcanică (sec. II î.Hr.) şi primele lor incursiuni în nordul Dunării (anii 74-72 î.Hr.)
14. Despre unirea daco-geţilor din zona dunăreană şi balcanică sub conducerea getului Burebista (82-44 i.Hr.)
15. Despre confruntările romanilor cu geţii de pe ambele maluri ale Dunării până la Decebal
16. Transformarea Dobrogei în provincia romană – Moesia Inferior (54)
17. Despre războiul lui Decebal (87-106) cu împăratul Domiţian (81-96) în anii 87-89; recunoaşterea lui Decebal ca rege de către Imperiul Roman
18. Despre cele două războaie daco-romane ale lui Decebal cu Traian (101-102 şi 105-106); ocuparea parţială de către romani a regatului lui Decebai şi înfiinţarea provinciei romane Dacia
19. Despre provincia romană Dacia între anii 107-212; primele confruntări cu migratorii şi năvălirea pe teritoriile noastre a goţilor/celţilor
20. Despre anarhia militară din armata romană (235-270); părăsirea teritoriului Daciei în perioada împăraţilor Valerian şi Aurelian (253-271)
21. Despre Geto-Dacia stăpânită de geţi după retragerea romană
22. Despre personalităţile lui Burebista şi Deceneu
23. Personalitatea lui Decebal
24. Cetăţi şi dave geto-dace fortificate
25. Despre Zalmoxis şi Kogayon
26. Despre civilizaţia şi cultura geto-dacă (izvoare; viaţa geto-dacilor; tezaure; datini, tradiţii, mituri)
27. Despre limba şi alfabetul geto-dacilor
28. Despre „romanizarea” populaţiei geto-dace
29. Revelaţii atlante
30. Despre migraţia pelasgilor geţi spre Sumer şi India
31. Despre plăcuţele de lut de la Tartaria şi tăbliţele de aur şi plumb de la Sinaia
32. Războiul troian şi moştenirea italica a tracului Eneas
33. Aventurile regilor persani în ţinuturile geto-dace
34. Creştinismul în teritoriile noastre
35. Munţii Buzăului între legende şi realitate
36. Povestea Muntelui de Aur din Masivul Şureanu
37. Neamul Ales şi Ţara Sfânta
38. Legile Belagine ale lui Zalmoxis
39. Concluzii
40. Teorii neadevărate privind istoria noastră antică
41. Aspecte din perioada antică ignorate de istoriografia română
42. Elemente noi despre geto-dacii lumii antice
43. Date noi despre Dacia sub ocupaţia romană
44. Despre etniile din spaţiul geto-dacic românesc
45. Despre romani — ca nepoţi ai geto-dacilor
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
INDEX DE AUTORI

Volumul 2. Continuitatea geto-dacilor în teritoriile străbune în secolele IV – XIII

Mesajul către poporul român al arhimandritului Justin Pârvu (fragmente)
1. Introducere
2. Despre continuitatea noastră în teritoriile locuite dintotdeauna; Geto-Dacia – principalul scut în faţa năvălitorilor migratori spre vestul Europei
3. Despre caracterul rural al vieţii geto-dacilor impus de migraţiile barbare
4. Despre migraţia goţilor/celţilor (sec. II-IV) şi legăturile bune ale geto-dacilor cu aceştia în luptele de apărare contra altor migratori şi asupritori
5. Despre năvălirea hunilor (375-453)
6. Despre invazia pecenegilor, gepizilor (454-566) şi avarilor (566-798)
7. Despre năvălirea slavilor vestici (inclusiv a celor protobulgari, a pecenegilor şi a bulgarilor estici turcomani (sec. VIII-IX); primul ţarat bulgar
8. Situaţia Geto-Daciei în perioada năvălirilor barbare, până la invazia ungurilor
9. Despre invazia năvălitorilor unguri (880-890) şi începerea cuceririi şi ocupării Transilvaniei şi Banatului
10. Date noi despre expediţiile ungurilor în estul Tisei şi desăvârşirea cuceririi ungare a ducatelor transilvane
11. Despre reinstaurarea prezenţei la Dunăre a Imperiului Bizantin (971), urmare a diminuării puterii ţaratului bulgar; efectul benefic al prezenţei la Dunăre al Imperiului Bizantin
12. Despre năvălirea cumanilor (1000/1050-1240)
13. Despre năvălirea tătarilor (1241)
14. Ţaratul valaho-bulgar al Asăneştilor geţi (1186-1258) îndrumarul evenimentelor consemnate
15. Teoria austriacului Sulzer (1784) şi încercările Imperiului Habsburgic de a acredita ideea golirii spaţiilor locuite de geto-dacii din Antichitate la retragerea romană peste Dunăre în anul 271 şi repopularea teritoriului nostru cu pastori nomazi geto-vlahi la începutul mileniului II
16. Puncte de vedere privind teoriile Sulzer, Engel şi Roesler
17. Secolul IV- secolul încheierii creştinării geto-dacilor
18. Despre prezenţa, existenţa şi manifestările geto-dacilor ca popor în teritoriul locuit din Antichitate în cursul secolelor IV-VIII, aşa cum sunt reflectate în izvoarele istorice; influenţa bisericii ortodoxe bulgare asupra bisericii creştine ortodoxe de la noi ca rezultat al folosirii liturghiei slavone şi a alfabetului chirilic în cărţile şi scrierile bisericeşti ortodoxe
19. Despre generalizarea formaţiunilor statale pe întregul teritoriu în cursul primului mileniu creştin
20. Admiraţie pentru viaţa din ţinuturile dobrogene şi din Micul Preslav, din zona Mării Negre, locuite de geţi, conform cronicii ruse „Povestiri din vremuri de demult”, pe vremea campaniei în Bulgaria a cneazului Kievean Sviatoslav (968)
21. Despre dinastia Asăneştilor geto-vlahi (1186-1258) în cadrul ţaratului valaho-bulgar
22. Despre alte formaţiuni politice statale în teritoriile geto-valahe în procesul trecerii la feudalism
23. Evaluarea raporturilor statelor geto-daco-valahe cu populaţiile migratoare şi cu vecinii sedentari şi generalizarea formaţiunilor politice statale în teritoriile noastre
24. Cnezatele şi voievodatele romane reflectate în legendele noastre
25. Istoria despre Atilla şi povestea tinerilor Ionas şi Zodiţa
26. Povestea lui Nicanor, Drusida şi Orida
27. Teorii neadevărate privind istoria noastră în Evul Mediu timpuriu
28. Aspecte din perioada Evului Mediu timpuriu ignorate de istoriografia română
29. Elemente noi despre continuitatea autohtonilor geto-daco-vlahi în spaţiul carpato-danubiano-pontic
30. Consideraţii finale
31. Cum ne regăsim în istoria antică şi câteva lămuriri utile
32. Pledoarie antişovină şi naţională românească

ANEXE
I. Eseu pentru o istorie reală
II. Despre viaţa pe Terra
III. Potopul s-a produs în Marea Neagra în anii 8600 î. Hr.
IV. Consideraţii privind geneza, apariţia speciei umane şi a civilizaţiilor preistorice pe Terra
V. Istoria esenienilor
VI. Vechi civilizaţii precreştine
VII. Legende carpatice despre apariţia umanităţii pe pământ.
VIII. Legenda Cristalului Negru
IX. Despre originile ungurilor şi apariţia lor în Câmpia Panoniei

Editura: Lucman
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 410 + 272
Data apariţiei: noiembrie 2013

Preţ:  45 RON

Cartea se poate achiziţiona la preţul de 40 lei, accesând acest link, precum şi la preţul de 22,50 lei (50% reducere), accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.cartifrumoase.ro

Alte postări în categoria Istorie:
Hyperboreii şi zamolxismul – Branislav Stefanoski
Focul din adâncuri. Civilizaţia Cucuteni – Virgil Vasilescu