Recenzie: Gânduri fără gânditor – Mark Epstein

ganduri_fara_ganditor-micaLa Editura Herald a fost publicată de curând, în cadrul colecţiei Alter Ego, cartea Gânduri fără gânditor Psihoterapie dintr-o perspectivă buddhistă, scrisă de psihoterapeutul Mark Epstein.

Cele două domenii, buddhismul şi psihoterapia, au rămas mult timp relativ separate şi nu s-au intersectat, căci cei care urmăreau să popularizeze buddhismul în Occident nu aveau cunoştinţe de psihanaliză. Mark Epstein însă, care este atât psihoterapeut, cât şi cunoscător şi practicant al buddhismului, având deci o perspectivă asupra ambelor domenii, a putut să observe în ce mod acestea se aseamănă şi se deosebesc, reuşind să integreze cu succes tot ceea ce au mai bun de oferit cele două practici, în beneficiul oamenilor care au nevoie de ajutor pentru a se elibera de sub tirania minţii.

Cartea se adresează în aceeaşi măsură celor care practică psihoterapia şi doresc să îşi îmbogăţească tehnicile utilizate, prin asimilarea unor idei şi practici buddhiste cu care nu erau familiarizaţi până acum, cât şi oamenilor aflaţi în căutarea unor răspunsuri pe care nu au reuşit să le găsească fie numai în psihoterapia clasică, fie numai prin practicarea meditaţiei buddhiste.

În prima parte, Psihologia minţii din perspectiva lui Buddha, autorul prezintă învăţăturile buddhiste într-un limbaj accesibil occidentalilor, pentru a-i familiariza pe oameni cu ceea ce presupune buddhismul, pe înţelesul lor.

În partea a doua, Meditaţia, autorul insistă asupra importanţei meditaţiei şi a beneficiilor pe care aceasta le poate aduce în combinaţie cu tehnicile psihoterapiei occidentale, această practică fiind indispensabilă pentru eliberarea omului de suferinţa pe care i-o provoacă mintea.

Partea a treia, Terapia, se bazează pe experienţa personală a autorului ca psihoterapeut, practicant al meditaţiei şi pacient. El îşi propune să demonstreze cum pot învăţăturile buddhiste să completeze practica psihoterapiei contemporane, în beneficiul oamenilor care se confruntă cu probleme de natură psihologică, sau care pur şi simplu doresc să-şi îmbunătăţească starea de spirit şi calitatea vieţii.

Autorul prezintă în paralel învăţăturile buddhiste şi conceptele psihologiei tradiţionale, reuşind să identifice, pe lângă deosebirile care, de altfel, era de aşteptat să existe, şi anumite asemănări. El reuşeşte astfel să reducă prăpastia care, la prima vedere, pare să existe între modul de gândire oriental şi cel occidental.

Învăţăturile lui Buddha, cunoscute sub numele de Cele Patru Nobile Adevăruri (suferinţa, originea suferinţei, încetarea suferinţei şi calea care conduce la încetarea ei), sunt cheia pentru înţelegerea psihologiei buddhiste a minţii. Învăţăturile buddhiste, prezentate în contextul psihologiei contemporane, ne ajută să înţelegem cât de iluzorii sunt dorinţele minţii noastre, care nu pot fi niciodată satisfăcute cu adevărat. Însă buddhsimul nu ne sfătuieşte nici să respingem experienţele agreabile, “ci doar ataşamentul pe care îl avem faţă de acestea ca surse ale satisfacţiei supreme”.

Printre deosebirile evidenţiate de autor pe parcursul cărţii, între modul de abordare occidental şi cel buddhist, am remarcat una care mie mi se pare importantă. Astfel, gândirea occidentală susţine că, pentru a se putea adapta cerinţelor de tot felul ale adulţilor din jurul său, copilul este nevoit să îşi creeze un sine fals, care să îl ajute să supravieţuiască şi care de fapt îl îndepărtează de adevărata sa natură. Acest lucru îi va cauza mai târziu în viaţă multă suferinţă, întrucât vă avea mereu un sentiment de inadecvare, de necunoaştere a identităţii sale, pe care va încerca să îl acopere prin diverse distracţii sau plăceri senzoriale. Însă gândirea buddhistă avansează ideea că această tendinţă a oamenilor de a-şi satisface dorinţele compulsive este inerentă naturii umane, fără ca vina pentru aceste tendinţe să se datoreze neapărat unei educaţii neadecvate. Ele pot fi cel mult amplificate de cerinţele impuse copilului de către adulţi.

Această idee ar trebui serios aprofundată, întrucât peste tot în cărţile de psihologie se pune accentul pe faptul că multe tulburări de personalitate sau traume se datorează părinţilor. Cu siguranţă există şi părinţi abuzivi, insensibili sau absenţi din viaţa copiilor lor, dar de multe ori nu este cazul. Poate că a venit momentul să nu ne mai concentrăm atât de mult atenţia, în încercarea de găsi un vinovat pentru suferinţa noastră, asupra a ceea ce nu au făcut părinţii noştri pentru noi, şi mai degrabă să încercăm să ne asumăm răspunderea faptului că, în calitate de fiinţe umane, suntem supuşi tendinţelor de a căuta plăcerea şi a evita durerea. De fapt, ca să fim sinceri, de multe ori ne construim şi ne amplificăm acest sine fals din dorinţa de a ne vedea ego-ul gratificat, de a primi cât mai multe aprecieri şi laude, de a trezi admiraţia sau chiar invidia altor oameni, după cum spune şi autorul:

“Ego-ul, în calitate de subiect, doreşte să se ştie în siguranţă, dar nu poate şi de aceea este obligat să se prefacă, nu doar pentru a satisface solicitările din partea părinţilor, dar să se satisfacă pe sine însuşi.”

Ulterior, ne găsim prinşi în această capcană a ego-ului, din care nu mai ştim cum să scăpăm. Dacă reuşim să vedem că de fapt nu avem nevoie de laude şi aprecieri din exterior care să valideze ceea ce suntem, construcţia falsă a ego-ului cade de la sine. Acest lucru nu este uşor de acceptat, dar este eliberator, atât pentru noi, cât şi pentru cei pe care am vrea să dăm vina pentru propriile noastre defecte.

Autorul atrage atenţia asupra unor capcane în care cad uneori practicanţii meditaţiei, cum ar fi concepţia potrivit căreia emoţiile negative ar trebui fie exprimate, fie controlate, fie suprimate. Totuşi, nu este neapărat de dorit să încercăm să “scăpăm” cât mai repede de sentimentele pe care le considerăm indezirabile, ci mai degrabă ar fi util să le acceptăm şi să convieţuim cu ele, experimentându-le într-un mod nou. Aşadar, meditaţia nu trebuie văzută ca pe o cale de a fugi de noi înşine, de a evada într-o minte lipsită de gânduri. Ea presupune multă sinceritate faţă de propria persoană, pentru a putea accepta emoţiile şi dorinţele care inevitabil ies la suprafaţă în timpul acestei practici:

“Cel mai revelator lucru în ceea ce priveşte un prim refugiu de meditaţie (după ce vom fi înţeles cât de mult este mintea noastră scăpată de sub control) este felul în care experienţa suferinţei cedează pentru a face loc alteia, plină de linişte sufletească (…). Odată ce reacţiile faţă de suferinţă – spaimă, jignire, frică, tensiune şi aşa mai departe – sunt separate de senzaţia pură, acea senzaţie la un moment dat va înceta să mai rănească.”

Însă autorul subliniază faptul că, în unele cazuri, meditaţia nu poate înlocui psihoterapia. Văzând toate argumentele şi exemplele care sunt prezentate în carte, atât în favoarea meditaţiei, cât şi a psihoterapiei, concluzia firească este aceea că ele pot fi complementare şi nu ar fi bine să o excludem pe niciuna în favoarea celeilalte.

Mai mult decât atât, autorul a ajuns să considere, pe baza experienţei sale, că cea mai bună soluţie este utilizarea unei combinaţii între cele două practici. El a reuşit să integreze astfel conceptele buddhiste în practica psihoterapiei, iar în partea a treia a cărţii el descrie modurile în care se poate realiza acest lucru, împreună cu numeroase exemple.

Psihoterapeuţii pot găsi un ajutor preţios în această carte, care îi poate ajuta pe aceştia să devină cât mai prezenţi pentru pacienţii lor, acest lucru fiind cel puţin la fel de important ca dialogul şi interpretarea problemelor pacienţilor.

În concluzie, mesajul de bază al cărţii Gânduri fără gânditor este faptul că învăţăturile buddhiste nu mai pot fi ignorate de cultura occidentală. O tradiţie veche de milenii, care se preocupă atât de mult de starea de bine a fiinţei umane, poate fi acum înţeleasă şi aplicată, cu ajutorul acestei cărţi, atât în psihologie, cât şi de către fiecare om în parte, în viaţa sa cotidiană. Buddhsimul ne ajută să privim mintea şi manifestările ei, care ne produc atâta suferinţă, dintr-o altă perspectivă decât sunt obişnuiţi occidentalii, înţelegând mai bine de ce suferim şi cum ne putem elibera de această suferinţă.

Poate că cea mai importantă este tocmai această speranţă pe care o oferă buddhismul, şi anume că există o cale de încetare a suferinţei. Dacă avem suficientă voinţă şi determinare, este posibil să vedem cât de mult rău ne face mintea noastră nouă înşine şi să abandonăm, una câte una, poveştile pe care mintea ni le spune pentru a ne menţine într-o stare de sclavie. Această carte ne oferă toate instrumentele de care este nevoie pentru a putea prelua şi adapta, după cum consideră fiecare că i se potriveşte cel mai bine, atât ceea ce are de oferit psihologia clasică, cât şi conceptele buddhiste, pe care mulţi dintre noi pot acum să le înţeleagă şi să le descopere inestimabila valoare.

Editura: Herald
Număr pagini: 288
Format: 13×20 cm
Data apariţiei: decembrie 2013

Preţ: 27 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Herald cu reducere, la preţul de 22,50 RON, accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Alte postări în categoria Articole şi recenzii:
Înfometează egoul, hrăneşte sufletul – Connie Miller
Jnana Yoga – Swami Vivekananda
Îndeplinirea dorinţelor – magie sau drept divin?

Fascinanta construcţie a Eu-lui – Augusto Cury

Fascinanta constructie a euluiO nouă carte scrisă de psihoterapeutul Augusto Cury a apărut cu puţin timp în urmă la Editura For You, şi anume: Fascinanta construcţie a Eu-lui – Cum să dezvoltăm o minte sănătoasă într-o societate stresantă. Cartea îşi propune să ne ofere instrumentele de care avem nevoie pentru a nu ne lăsa copleştiţi de propria negativitate, atunci când trebuie să facem faţă evenimentelor mai dificile ale vieţii.

Aţi avea curaj să vă urcaţi într-un avion, ştiind că pilotul nu are experienţa necesară pentru a folosi instrumentele de navigaţie, utilizate la decolare sau aterizare? Cu siguranţă că nu! Problema e că, de necrezut, cea mai complexă dintre „aeronave”, mintea umană, are un pilot foarte adesea imatur şi nepregătit pentru a o conduce: Eu-l.

Şcolile şi universităţile predau prea puţin mecanismele necesare construirii unui Eu inteligent şi sănătos. Fără cunoaşterea şi dezvoltarea acestor mecanisme, e mult mai complicat să fim maturi, stabili şi profunzi din punct de vedere emoţional şi să construim un raţionament complex, într-o societate stresantă ca a noastră. Iată câteva rezultate: două treimi dintre oameni prezintă sindromul timidităţii, 26% dintre tineri prezintă caracteristici depresive, 50% dintre părinţi nu dialoghează cu copiii lor şi peste 90% dintre oameni nu stau de vorbă cu ei înşişi despre conflictele lor.

Pornind de la teoria Inteligenţei multifocale, elaborată de el, Augusto Cury îl incită pe cititorul acestei cărţi la cunoaşterea fascinantelor mecanisme de formare a Eu-lui, o temă vitală pentru tineri şi adulţi. El prezintă secretele memoriei, fenomenele care construiesc gândurile şi formează oameni care gândesc.

„Fiinţa umană poate conduce o întreprindere sau o ţară, dar, hotărât lucru, nu e uşor să conduci planeta psihică, ce, asemănător planetei Pământ, nu-şi încetează niciodată mişcarea, dar cu o deosebire serioasă, nu întotdeauna urmează aceeaşi orbită, ci are traiectorii imprevizibile.”

Augusto Cury este medic psihiatru, psihoterapeut, om de ştiinţă şi scriitor. Este unul dintre autorii cei mai publicaţi din lume, considerat autorul cel mai citit al deceniului 2001-2010 în Brazilia. Cele 30 de cărţi ale sale au depăşit 15 milioane de exemplare numai în Brazilia. Este autorul teoriei Inteligenţei multifocale, folosită în diferite universităţi, care studiază formarea Eu-lui, rolurile memoriei, construcţia gândurilor. Este unul dintre puţinii gânditori în viaţă, din zilele noastre, a cărui teorie e studiată în cursuri post-universitare, masterat internaţional şi doctorat. Romanul său Vânzătorul de vise a primit, în 2009, în China, premiul pentru Cartea de ficţiune. Web- site: www.augustocury.com.br

În cuprinsul cărţii veţi putea citi despre:

CAPlTOLUL l – Eu-l ar trebui să rămână uimit în faţa minţii umane
CAPITOLUL 2  – Tehnicile necorespunzătoare ale Eu-lui ca administrator psihic
CAPITOLUL 3 – Definirea Eu-lui şi a funcţiilor sale vitale
CAPITOLUL 4 – Memoria genetică, centrală şi periferică
CAPITOLUL 5 – Categoriile de raţionament
CAPITOLUL 6 – Tipurile de gândire
CAPITOLUL 7 – Natura virtuală a gândurilor
CAPITOLUL 8 – Conştiinţa de sine
CAPITOLUL 9 – Percutorul Memoriei: o petrecere la care Eul-l n-a fost invitat
CAPITOLUL 10 – Eu-l constructor şi reconstructor

În continuare găsiţi câteva fragmente din această carte:

“Nu e o nebunie faptul că un muritor provoacă războaie şi omucideri? Haosul dramatic al morţii care sfârşeşte în singurătatea unui mormânt ar trebui să aducă un minimum de înţelepciune pentru ca Eu-l să-şi controleze violenţa, dar nu e suficient. Un Eu infantil, prea puţin înclinat spre interiorizare, se crede un zeu. Nu e o prostie faptul că o fiinţă umană, care moare câte puţin în fiecare zi, simte nevoia patologică de putere ca şi cum ar fi eternă? Nu e o prostie faptul că un om care nu ştie cum să-şi gestioneze propriile gânduri simte o nevoie acută de a-i controla pe ceilalţi?

Nu e o barbarie să vrei să fii cel mai bogat, cel mai renumit sau cel mai eficient specialist şi să ajungi pe patul unui spital? Nimeni nu vrea aşa ceva. Dar de ce mulţi dintre cei care au un succes social şi financiar spectaculos, în loc să se relaxeze şi să se delecteze, continuă să muncească într-un ritm halucinant, căutând să atingă ţinte de neatins? Un Eu competent nu înseamnă un Eu cu o bună pregătire. Un Eu prost format poate fi extrem de eficient pentru sistemul social, dar, în acelaşi timp, poate avea o relaţie foarte proastă cu sine.

Sunt persoane care au avut părinţi fascinanţi, o copilărie minunată şi lipsită de traume, dar au devenit timide, pesimiste, prost dispuse, anxioase. Baza personalităţii lor nu le justifică nefericirea. Ca să le putem înţelege, trebuie să luăm aminte la mecanismele de formare a Eu-lui. Şi pentru a-şi învinge această nefericire, nu foloseşte la nimic să tratăm o boală, ci Eu-l bolnav, Eu-l ca administrator al psihicului.

………………………..

Am învăţat că, în funcţie de drumul pe care apucăm, putem deveni cei mai mari călăi ai noştri. După cum am arătat, există cercetări care atestă că, în zilele noastre, numărul tulburărilor psihice e pe cale să explodeze. Cincizeci la sută dintre oameni, mai devreme sau mai târziu, vor dezvolta una dintre ele. Probabil că fiecare al doilea dintre noi e afectat. Şi, dacă luăm în considerare stresul modern, generat de excesul de activităţi, informaţii şi preocupări, cu greu vom găsi o persoană pe deplin sănătoasă.

Am descoperit că viaţa merită trăită, în ciuda văilor de lacrimi şi frustrări. Eu-l trebuie să descifreze tainele unei minţi bogate sub aspect emoţional, sănătoase, creative, inventive. E foarte greu de schimbat personalitatea, dar schimbarea, şlefuirea, dotarea şi educarea centrului care administrează personalitatea, Eu-l, sunt posibile. Existenţa ar trebui să fie o sală de fitness pentru inteligenţă, ca să ne construim continuu.

Aeronava minţii noastre se poate ridica în zboruri înalte sau se poate târî. E păcat că foarte puţini oameni caută să intre în straturile mai profunde ale fiinţei lor, printr-un dialog cu sine inteligent, relaxant şi productiv. E un păcat şi mai mare că trăim într-o societate atât de superficială, care priveşte actul de a se căuta şi de a sta de vorbă cu sine ca pe o nebunie.

Nebunie e să stăm de vorbă cu toţi cei din jur, dar să ne trecem sub tăcere propria istorie. Nebunie e să criticăm lumea din afară, dar să nu ne criticăm propriile fantasme, să nu ne reciclăm fricile, să nu dăm un şoc de luciditate gândurilor noastre dialectice şi anti-dialectice perturbatoare. Nebunie e să decuplăm motorul maşinii ca să nu se uzeze, dar să nu ne decuplăm mintea sau să ne gestionăm gândurile pentru a nu ne stresa prea intens creierul. Nebunie e să distingem nenumărate sunete în jurul nostru, dar să nu ascultăm glasul plăcut şi inaudibil din anti-spaţiul gândului virtual, care cere să ne căutăm pe noi înşine şi să ne schimbăm stilul de viaţă agitat. Nebunie e să consumăm produse şi servicii şi să uităm că ceea ce nu se poate cumpăra cu bani, precum arta de a ne proteja psihicul şi de a ne interioriza, e esenţială pentru sănătatea psihică. Nebunie e să trăim în case şi apartamente confortabile, dar să nu avem un loc în-lăuntrul nostru, unde să ne odihnim şi relaxăm.”

Editura: For You
Dimensiuni: 14×20 cm
Număr pagini: 160
Data apariţiei: decembrie 2013

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii For You, accesând acest link

Preţ: 15 RON

O altă carte scrisă de Augusto Cury,  publicată anul trecut tot de către Editura For You, este: Eliberează-te din temniţa emoţională, despre care puteţi citi pe blog aici.

Sursa: http://www.editura-foryou.ro, http://www.eusunt.ro

Alte postări în categoria Autocunoaştere:
Oameni şi vocaţii – Isabel Briggs Myers
Umbra din noi – Verena Kast
Arta de a fi – Erich Fromm

Eliberează-te din temniţa emoţională – Augusto Cury

Elibereaza-te din temnita emotionala

Această carte, apărută de curând la Editura For You, îşi propune să îl înveţe pe cititor cum să pătrundă în propria sa “temniţă emoţională” generată de stres, de anxietate, de dependenţă şi fobii, care blochează plăcerea de a trăi şi creativitatea, pentru a înţelege cum ajunge de fapt în această situaţie şi cum se poate elibera.

Tulburările emoţionale, respingerile, traumele sociale, pierderile, frustrările şi stimulii stresanţi sunt înregistraţi în memorie ca zone de tensiune, dacă nu sunt prelucrate cu inteligenţă de către „Eu”.

În funcţie de intensitatea acestor înregistrări, un gândac poate deveni un monstru, o pierdere poate bloca entuziasmul, o confruntare cu o anumită persoană poate bloca inteligenţa, atunci când acea persoană este de faţă. Matricele memoriei noastre generează temniţa emoţiilor.

Temniţa fricii, a depresiei, a anxietăţii, a stresului, a geloziei, a dependenţei psihologice de droguri a cuprins până în prezent milioane de oameni. Omul n-a fost niciodată atât de liber la exterior şi atât de prizonier în interior.

Să nu credeţi că suntem liberi, numai pentru că trăim în societăţi democratice. Putem fi liberi să ne exprimăm ideile, dar nu suntem liberi să gândim. Toţi avem dificultăţi în a ne administra gândurile, dar putem să facem acest lucru, într-un mod care să ne permită să fim fericiţi, înţelepţi şi siguri, în frumoasa şi tumultuoasa noastră existenţă.

Augusto Cury este psihiatru, psihoterapeut, cercetător în domeniul psihologiei şi scriitor. Cărţile sale sunt publicate în peste 50 de ţări şi sunt best-sellers în toată lumea. Printre acestea se numără: Părinţi stăaluciţi, profesori fascinanţi, Copii străluciţi, elevi fascinanţi, Minţi sclipitoare, minţi antrenate, Maria, cea mai stralucită educatoare din istorie, Codul Inteligenţei, publicate tot de Editura For You. A creat proiectul Şcoala de Inteligenţă, un proiect revoluţionar având ca scop dezvoltarea inteligenţei, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi prevenirea tulburărilor psihice la tineri.

Mai jos găsiţi şi cuprinsul detaliat al cărţii:

Introducere
I. Temniţa emoţiilor. Scena existenţei
1.Inteligenţa multifocală
2.Prizonieri pe teritoriul emoţiilor
3. Continuăm să fim un mister pentru noi înşine
4. Sindromul trihiper
II. Prizonieri şi nefericiţi. Pierderea capacităţii de a simţi plăcere
1.Psiho-adaptarea la micile întâmplări ale vieţii
2.Pierderea capacităţii de a simţi plăcere
3.Nu renunţa niciodată la tine însuţi
4.Dumnezeu, psihiatria şi psihologia
5.Învingerea haosului
6.O dezbatere serioasă
7.Un război format din multe bătălii
8.Memoria şi fundamentele personalităţii – fenomenul IAM
9.Bătrâni în trupuri tinere
10.Singurul loc în care e inadmisibil să îmbătrânim
III. Caracterul dependenţei. Suferinţa celor care caută libertatea, dar sfârşesc într-o temniţă
1.Paradoxul căutării plăcerii şi al întâlnirii cu suferinţa
2.Exemplu de caz veridic
3.Câteva principii ale terapiei multifocale
4.O poveste de dragoste
5.Nu tot ce generează plăcere e sănătos
6.Educaţia trebuie să treacă printr-o revoluţie
IV. Modul de funcţionare a minţii
1.Trei fenomene
2.Fenomenul auto-verificării memoriei – percutorul sufletului
3.Fenomenul ancorei memoriei
4.Gândacul care se transformă în dinozaur – fenomenul IAM
V. Concepte şi definiţii. Ce sunt drogurile din punct de vedere ştiinţific şi psihologic?
1.Psihotrop (toxic)
2.Farmaco-dependenţa (toxicomania)
3.Dependenţa psihică
4.Dependenţa fizică
5.Toleranţa la drog
VI. Cauze psihice, sociale şi genetice. Cum devine cineva dependent de droguri?
1.Cauze psihice şi sociale pentru consumul de droguri
2.Influenţa prietenilor
3.Curiozitate sau dorinţa unei noi experienţe
4.Conflicte interioare
5.Sentimentul de respingere
6.Părinţi care nu dialoghează
7.Influenţa traficanţilor
8.Dificultăţi financiare
9.Genetica
VII. Prevenirea în mediul familial
1.Prima învăţătură e cea care impresionează cel mai mult personalitatea
2.Cum să dialogăm în privinţa drogurilor
3.Promovarea întrunirilor cu dezbatere de idei
4.Dialog fără dramă
5.Să nu comentăm prea mult
VIII. Revizuirea relaţiei dintre părinţi şi copii. Principii fundamentale pentru a-i ajuta pe tineri să se elibereze din temniţa emoţională
1.Ne-adâncirea în sentimentul de vinovăţie
2.Păstrarea calmului – eliminarea agresivităţii
3.Recâştigarea primei iubiri
4.Revoluţionarea relaţiilor cu propriii copii
IX. Terapia multifocală. Un ajutor important pentru a termina cu temniţa emoţională 
1.Corectarea retro-alimentării memoriei generate de fenomenul IAM
2.Activi în producerea de gânduri – fenomenul auto-fluxului
3.Rescrierea memoriei: deschiderea ferestrelor minţii
4.Recuperarea capacităţii Eului de a fi lider
5.Recuperarea capacităţii Eului de a fi lider în focarul de tensiune
6.Bolile psihice nu se rezolvă cu o tăietură de bisturiu
7.Recuperarea capacităţii Eului de a fi lider în afara focarului de tensiune – rescrierea istoriei 
8.Paşi strategici pentru tratamentul prin terapia multifocală
X. Sensul vieţii. Preţuirea vieţii este o mare dovadă de înţelepciune
1.Viaţa şi înţelepciunea
2.Parcurgând traiectoria propriei noastre fiinţe
3.O specie care nu mai are contact cu natura
4.Ne-am pierdut identitatea de fiinţe umane
5.Mai frumoşi după haos
6.Învăţătorul de la şcoala vieţii nu renunţă niciodată la viaţă şi nici la oameni

Editura: For You
Dimensiuni: 11×20 cm
Număr pagini: 177
Data apariţiei: septembrie 2013

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii For You, accesând acest link

Preţ: 18 RON

Sursa: http://editura-foryou.ro

Alte apariţii recente la Editura For You:
Neuroştiinţa iluminării – Alberto Villoldo şi David Perlmutter
O porţie zilnică de înţelepciune – Alan Cohen

Alte postări în categoria Autocunoaştere:
Oameni şi vocaţii – Isabel Briggs Myers
Creierul şi inteligenţa emoţională – Richard J. Davidson
Suflet nemărginit – Byron Brown

Echilibrul emoţional – Roy Martina

echilibrul_emotional_coperta1

La Editura Curtea Veche, în cadrul colecţiei EZO, a apărut de curând cartea Echilibrul emoţional, scrisă de dr. Roy Martina. Medic ca pregătire profesională, autorul a fost intens preocupat şi de acupunctură, homeopatie şi nutriţie. Devenind, mai apoi, practician, a fost intrigat de faptul că unii pacienţi nu se recuperau, cu toate că primeau cel mai bun tratament holistic, aşa că a început să aloce mult timp cercetării acestui fenomen.

El a descoperit că emoţiile şi conflictele nerezolvate din primii şapte ani de viaţă dau naştere unor convingeri negative şi tipare comportamentale adânc înrădăcinate care pot duce la tipare durabile de relaţii şubrede, greutăţi financiare şi, desigur, probleme de sănătate.

Cercetările întreprinse de dr. Roy Martina s-au concretizat în teoria privind echilibrul emoţional. De fapt, el a elaborat o tehnică prin intermediul căreia ne putem întoarce în punctul nostru nemişcat, adică punctul în care suntem cu adevărat stăpâni pe noi şi pe viaţa noastră, nemaipunând preţ pe reacţii circumstanţiale şi pe lucrurile întâmplate în trecut.

Cartea de faţă evidenţiază modalităţile prin care putem să învingem mecanismele de autosabotare şi ne învaţă cum să revenim, repede şi uşor, în punctul nemişcat, atunci când ne pierdem echilibrul în viaţă.

Autorul prezintă tehnici de respiraţie care ne ajută să rămânem conectaţi la puterea noastră lăuntrică, ne învaţă să ne desprindem de vechi legături karmice şi să ne recuperăm laturi sufleteşti uitate, să rezolvăm şi să fim mereu conştienţi de blocajele noastre mentale şi emoţionale, precum şi să ne redobândim rapid echilibrul emoţional în orice situaţie.

Editura: Curtea Veche
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 408
Data apariţiei: august 2013

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Curtea Veche, accesând acest link

Preţ: 32 RON

Sursa: http://www.curteaveche.ro/

Iată şi alte cărţi din care putem afla modalităţi de a ne conecta cu fiinţa noastră profundă şi de a elibera emoţiile negative:

Codul emoţiilor de Dr. Bradely Nelson (Editura Adevăr Divin – 2012) – apasă link

Foarte mulţi oameni au descoperit că dacă se eliberează de emoţiile nerezolvate captive, viaţa lor devine mai sănătoasă şi mai fericită. O singură emoţie nerezolvată captivă este suficientă pentru a da naştere unor probleme fizice şi emoţionale mai mari sau mai mici. Codul Emoţiilor este o metodă simplă, dar extrem de eficientă, de descoperire şi de eliminare a acestor energii captive.

Centrul fiinţei de Karlfried Graf Durckheim (Editura Herald – 2011) – apasă link

Durckheim a integrat în activitatea sa de psihoterapeut elemente din tradiţia orientală, însă el a avut în vedere particularităţile omului occidental. Preocuparea exclusivă pentru exterior, pentru stăpânirea şi organizarea existenţei lui în lume l-a făcut pe om să-şi uite dimensiunea esenţială în favoarea dimensiunii existenţiale şi să-şi piardă interioritatea. Cartea pledează pentru regăsirea Fiinţei şi experimentarea realităţii ultime a omului. A trăi înseamnă a-ţi regăsi rădăcinile fiinţei şi a trăi pornind de acolo, devenind ceea ce eşti destinat să devii.

Alte postări în categoria Vindecare spirituală:

A opta chakră – Jude Currivan, dr.
Metoda avansată de Terapie Teta – Vianna Stibal