Zâmbeşte fricii – Chögyam Trungpa

Zambeste fricii micaO apariţie editorială recentă este cartea Zâmbeşte fricii. Calea încrederii şi neînfricării, scrisă de Chögyam Trungpa şi publicată la Editura Elena Francisc.

Iată ce spun editorii în prezentarea acestei cărţi:

“Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existenţa umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecăţile celorlalţi, frica de a fi noi înşine, frica de necunoscut, şi multe altele încă. A învinge frica este echivalent cu redescoperirea adevăratei naturi a Fiinţei şi cu ieşirea de sub imperiul iluziei. Procesul transformării interioare implică ieşirea de sub imperiul fricii.

Ţii în mână una dintre Cărţile Maestrului Interior. Un instrument excepţional care conține răspunsuri la întrebări universale, formulate de un mare înţelept al timpurilor noastre, Chögyam Trungpa. Cu simplitate şi claritate el descrie instrumentele neînfricării, arta de a rămâne conectat cu natura fundamentală a propriei Fiinţe şi căile de a redobândi Încrederea în noi înşine şi în întreaga realitate a experienţei umane.

Zâmbeşte fricii este o carte impecabilă, care are darul de a inspira, a călăuzi şi clarifica pentru toţi cei aflați în procesul transformării interioare şi care se confruntă cu ceţurile paralizante ale umbrei. Se dedică celor care au ales, în mod conştient, asumarea responsabilităţii propriei vieţi, de către noi, Elena & Horia Francisc-Ţurcanu.”

Mai jos găsiţi câteva paragrafe din această carte:

„Singura modalitate de a deveni relaxat cu tine însuţi este de a-ţi deschide inima. Atunci ai ocazia de a vedea cine eşti. Experienţa este similară aceleia de a deschide o paraşută.”

„Sacralitatea nu înseamnă să priveşti partea bună a vieţii şi să te bazezi doar pe aceasta, ci este veselia necondiţionată care nu are o altă latură. Este doar o singură latură, un singur gust. Din această singură latură, bunătatea începe să răsară în inima ta. De aceea, orice trăim, orice vedem, orice auzim, orice gândim – toate aceste activităţi au un simţ al sfinţeniei și al sacralităţii în ele.”

„Adevăraţii războinici nu se gândesc în termeni de înfruntare, iar mințile lor nu sunt ocupate cu aspecte de pe câmpul de luptă, cu trecutul sau cu consecinţele viitoare. Războinicul este în întregime una cu vitejia sa, una cu acel moment.”

„Calea neînfricării începe cu descoperirea fricii.”

“A deveni războinic și a te înfrunta pe tine însuți este mai degrabă o chestiune de sinceritate decât de autocondamnare. […]

Atunci când începi să fii sincer cu tine însuţi, atingi realmente un nivel profund al adevărului. Asta nu înseamnă neapărat să te critici pe tine însuţi. Descoperi pur şi simplu ce este acolo; priveşte şi apoi opreşte-te! Aşa că, în primul rând, priveşte-te fără a te condamna. E important să fii obiectiv şi spontan în reacţii. Priveşte, iar atunci când te vei vedea în toată desăvârşirea ta, vei începe să fii un războinic.”

Zâmbește fricii! Calul vântului te va purta în văzduh

“Ceea ce invocăm este un cal al vântului, care este un soi de cal special. Caii sunt animale minunate. Orice sculptură a unui cal este un simbol sacru. Caii reprezintă visele sălbatice pe care fiinţele umane ar vrea să le captureze. Dorinţa de a captura orice animal sălbatic sau de a captura vântul, un nor, cerul – toate acestea sunt reprezentate de imaginea calului. Dacă ai vrea să încaleci munţii sau să dansezi cu cascadele, toate acestea sunt incluse în simbolismul calului. Aspectul fizic al calului – gâtul său, urechile, faţa, spatele, muşchii, copitele, coada – este imaginea a ceva romantic, ceva plin de energie, ceva sălbatic, pe care am vrea sa-l capturăm. Aici, calul este folosit ca o analogie pentru acele energii şi pentru toate acele vise.”

Editura: Elena Francisc
Număr pagini: 152
Data apariţiei: martie 2014

Preţ: 53 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Elena Francisc, accesând acest link

Sursa: http://www.elenafrancisc.ro, https://ro-ro.facebook.com/cartileelenafrancisc

Tot la Editura Elena Francisc a fost publicată şi o altă carte scrisă de Chögyam Trungpa, inititulată Shambhala. Calea sacră a războinicului, despre care puteţi citi pe blog aici.

Alte postări în categoria Spiritualitate:
Dao: calea ca o curgere de apă – Alan Watts
Învăţătura eseniană plină de înţelepciune a lui Iisus – Olivier Manitara
Roşu stacojiu – Povestiri taoiste din China antică – Stuart Wilde

Anunțuri

Medicina corpului energetic – Janine Fontaine

medicina-corpului-energetic_micaLa Editura Dharana a fost publicată de curând cartea Medicina corpului energetic – o revoluţie terapeutică, de Janine Fontaine.

Autoarea, anestezist, reanimator și cardiolog, a participat la dezvoltarea chirurgiei cardiace și a tehnicii grefelor renale. La moartea mamei sale înțelege că în spatele aparențelor luate în considerare de lumea materialistă se ascund alte realități, cel puțin la fel de evidente ca primele.

Astfel, tot ceea ce considera a fi universul său este bulversat, ea pleacă în căutarea unei noi metode de a explora realitatea ascunsă atât a omului, cât și a medicinei. Studiul medicinilor diferite este o cale, astrologia o alta, împreună pregătind-o pentru accesul în lumile subtile.

Lectura operelor unui maestru spiritual aduce încet, încet lumină asupra unei lumi percepute până atunci din unghiul materialismului occidental. Dar evenimentul determinant în evoluția sa este întâlnirea cu cel mai celebru vindecător de atunci, Antonio Agpaoa, căci îi permite să aibă acces la viața lumii subtile, intangibilă pentru cel care nu este pregătit.

Devenind conștientă de cele Trei Corpuri ale noastre – fizic, energetic și spiritual – corpuri aparținând a Trei Lumi, ale căror legi fizice diferă, ea ne descrie aici ceea ce putem numi anatomia, fiziologia dar și bolile acestor corpuri energetice. Și iată, avem în fața noastră unele din motivele anumitor eșecuri ale medicinii clasice precum și soluțiile lor.

Devenită vindecător, autoarea este capabilă să exploreze acest câmp atât de puțin cunoscut, atât de contestat, să-l definească și să îl delimiteze. Este vorba de o etapă esențială în istoria medicinei.

Avem în noi înşine înţelepciune şi pace, dar noi trăim în exteriorul nostru, în umbra noastră şi refuzăm să le recunoaştem în noi. Trăim alături de acest ocean de frumuseţe, fiind mereu alăturea de noi înşine. Este inutil să mergeţi în India sau în Filipine ca să le găsiţi. Totul este în voi.

Mai jos găsiţi cuprinsul cărţii:

Prolog
1 Trezire la energie
2 Descoperirea simbolului
3 Imaginea corpului
4 Studiu comparativ a două medicine
5 Apropierea de corpul invizibil
6 Elevul vindecător
7 De la imaginea corpului la imaginea lumii
8 Scanning
9 Rudolf Steiner şi medicina antropozofică
10 A cincea călătorie
11 Viaţa corpurilor subtile
12 Refulare, inconştient, mediumitate
13 Despărţirea corpurilor
14 Ritmurile
15 Creierul afectiv şi creierul intelectual
16 Actualizarea simbolului
17 Sindromul lui Neptun

Iată şi câteva fragmente din cartea Medicina corpului energetic:

2 Descoperirea simbolului

“Cum să pui mâna pe această comoară bine ascunsă, misterul bolii? La începutul acestei căutări, acceptam toate sugestiile lui Caycedo, supunându-mă şedinţelor neiti kria (inhalaţii de apă călduţă şi sărată pe o nară şi evacuarea ei pe cealaltă) practicând exerciţii de încordare-relaxare, regăsind pe cale imaginară frumosul copac din parcul hotelului, îmi era stimulată curiozitatea, care alterna cu perplexitatea în faţa unor rezultate terapeutice. Rod al coincidenţei? Al unei întâmplări fericite? Cum să stabileşti o legătură de la cauză la efect? Nu dispuneam de nici un mijloc de detecţie. Totuşi Caycedo deţinea o metodă capabilă să ajute bolnavii fără folosirea unui medicament, fenomen nou pentru mine în 1970. Acest lucru părea a fi magie.

Totuşi, aveam o oarecare pică pe el, incapabil să-mi explice de ce şi cum acţiona, făcând erori de fiziologie şi fiziopatologie, disciplinele mele preferate la acea vreme. Decesul mamei mele din noiembrie 1970 a constituit o nouă agresiune. Mai mult ca oricând, marile teme ale vieţii şi morţii deveneau actuale, se constituiau într-o întrebare – vai, cât de dureroasă! şi fără răspuns. Pentru a dobândi o oarecare linişte, eram datoare să pun ordine în rândul acestor probleme.

Întâlnind ceea ce mi se părea o cale de ieşire din închistarea occidentală, m-am dedicat studiului sofrologiei sub conducerea lui Jacques Donnars, şi m-am integrat acestor grupe de lucru.

Studiul nu se mai efectua din cărţi, ci asupra propriei persoane! Astfel am parcurs tehnicile de grup; reprezentarea mentală, bioenergia etc. Aşa înveţi să priveşti cum trăieşte personalitatea ta, să-ţi recunoşti esenţa. Absorbită de muncă, de părinţi – soţ, copii – nu avusesem timp să mă cercetez nici măcar în mod superficial pe mine însămi; vedeam că totuşi unii consacră acestui lucru câteva seri pe săptămână, uneori weekend-uri şi chiar concedii… Dacă acest studiu n-ar fi fost condus de un medic, s-ar fi putut spune că-mi petreceam timpul în sânul unei secte. În imediata mea apropiere domnea scepticismul şi se întrebau ce stranie activitate desfăşuram… A te cunoaşte pe tine însuţi este totuşi o treabă care cere curaj. Evident, e mai simplu să găseşti un ţap ispăşitor, „un obiect-pubelă”, mai ales din familie sau de la locul de muncă – această -stârpitură, acest om de nimic, această jigodie decât să te raportezi la propria persoană pentru a explica dificultatea ta de a supravieţui…

Împingeam uşor uşa spre o altă lume, în ciuda dificultăţilor pe care le reprezenta faptul de a mă observa cu luciditate, de a fi o parte din circuitul social care m-a construit, de a observa adevărul meu interior. Trebuie distrusă această stare schizofrenică nesănătoasă în care educaţia şi societatea ne plasează. Trebuie să devenim o fiinţă vie, condusă de intuiţia sa, atentă la limbajul său interior.

În acest moment al vieţii mele ştiam că mă îndreptam pe un drum ce îmi era potrivit şi că nimic şi nimeni n-ar fi putut să mă abată de la el. Se puneau încă o mie de întrebări nerezolvate de către medicina clasică. Trebuia să mă gândesc la ele în felul meu. Se impunea o altă formă de cercetare medicală, pentru că a noastră era, cu toată aparenţa de modernism, desuetă, costisitoare, şi lăsa fără răspuns cea mai mare parte a întrebărilor noastre.

Era indispensabil să dobândesc un spirit nou, să o rup cu mediul spitalicesc.

…………………………….

Mass media ar dori să ne încredinţeze că cuantumul de evoluţie se măsoară prin frumuseţe şi vedetariat, prin onorabilitate şi cont în bancă, prin decoraţii politice şi puterea implicită, prin titluri spitaliceşti, conducerea unei mari secţii… Dar, fără a avea înclinaţii filozofice, am găsit multe rotiţe gripate în angrenajul acestui sistem.

Ideea de reîncarnare îmi pare că rezolvă toate incongruenţele aparente ale existenţei. În funcţie de numărul de reîncarnări trăite, subiectul deţine o experienţă inclusă în corpul subtil care este capabilă să reapară sub forma unor „facilităţi”. Calităţile cele mai subtile se dezvoltă la urmă. Educaţia acţionează asupra intelectului şi ne transformă în animale condiţionate dar nu evoluate.

Supradotaţii, geniile, ar putea fi fiinţe cu un trecut îndelungat. „Rateurile” ar corespunde primelor încercări, evoluţia ar surveni după o succesiune de încercări.

Toate acestea le cunoşteam deja, dar nu erau enunţate, nu erau analizate. Agpaoa mi le dezvăluie din punctul său de vedere, ca vindecător. Dar este nevoie de mai multe vieţi ca să înţelegi ce este viaţa, şi multe adevăruri nu au răzbătut încă la suprafaţa conştiinţei mele.

Experienţa deviată constă în a integra inconştientul în conştient, în a se desprinde de puternicele interpretări greşite ancorate în capetele noastre prin educaţie, în a găsi calea realizării propriei unităţi.

În această privinţă, religia noastră iudeo-creştină se opune concepţiei orientale care propovăduieşte întoarcerea spre Unitate prin toate tehnicile, inclusiv actul sexual, departe de a fi considerat ca fiind de inspiraţie satanică, concepţie care vede în acţiunea de contopire în iubire, simbolul unirii principiului nostru feminin cu cel masculin. Dar această unire trebuie transpusă în planurile mai subtile, ceea ce-i conferă un caracter sacru. Este unirea lui Shiva cu Shakti, a aspectului manifestat cu cel nemanifestat al universului, care îi conferă actului sexual valoarea sa, opusă ascetismului şi îi pune femeii în valoare un rol important pe planul mitic, al cucerniciei (simbolul virginităţii este deopotrivă venerat în temple ca şi cel al zeităţii mamă).

Principiul tantric afirmă că omul progresează nu prin constrângere la frustrare, refulându-şi instinctele naturale, ci sublimându-le. Astfel omul trece de la subjugarea simţurilor la autoritatea divinului. El se află pe pământ pentru a depăşi opoziţiile ce apar între datoriile sale pământeşti şi aspiraţia sa către eliberare.

Fiecare viaţă ne constrânge prin încercări, la o revizuire care ne conduce către realizarea de sine.

Ce se întâmplă cu intelectualul care se agaţă, pentru a-şi rezolva dificultăţile, doar de lecţia învăţată? Ceea ce mi s-a întâmplat! Când destinul loveşte, trebuie să te extragi cu greu din acest corp de humă, cu efort şi cu durere, pentru a te trezi. Afară de cazul în care ratând demararea în această viaţă, te înfunzi definitiv, înglodat prin efectele drogurilor… legale. Folosirea exagerată a drogurilor în perioadele de criză ne face să străbatem acest timp de sensibilizare într-o stare de indiferenţă artificială. Agitaţi prin excitante, desprinşi de anxietate prin tranchilizante, aducând somnul cu ajutorul hipnoticelor, individul nu se mai recunoaşte, nu-şi mai aparţine. Şi totuşi aceste măşti ale sufletului care-i sunt oferite sunt prezentate ca progrese ale ştiinţei… ştiinţă fără conştiinţă… Şi dacă nu se poate nega utilitatea unor medicamente prescrise parcimonios şi adecvat, nu trebuie oare mai întâi să credem în om şi apoi în ştiinţă? Căci „Ştiinţă fără conştiinţă nu înseamnă decât ruina sufletului”.

Editura: Dharana
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 304
Data apariţiei: martie 2014

Preţ: 29 RON

Cartea se poate achiziţiona cu reducere, la preţul de 27 RON accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.eusunt.ro/

În continuare găsiţi detalii referitoare la alte cărţi scrise de autoarea Janine Fontaine:

Medicina chakrelor (Editura Dharana) – link

Descris pană atunci în mod hazrdat şi contradictoriu, descoperim aici sistemul chakrelor analizat scrupulos şi experimental. Aplicaţiile sale în medicina energetică sunt descrise în funcţie de patologii. Janine Fontaine ne prezintă chakrele principale şi chakrele secundare, legătura lor cu circulaţia energiei, relaţia dintre ele şi stările de conştiinţă ordinare şi extraordinare, fenomenele parapsihologice şi chakrele, precum şi individualizarea celui de Al Treilea Ochi, al cărui rol în stările de stres este evidenţiat aici. O lucrare care introduce cu eficienţă ezoterismul în medicină.

Suferinţe dispreţuite. Despre alimentaţie, regimuri, alergii, intoleranţe şi multe altele (Editura Dharana) – link

Alergiile digestive produc o deteriorare ascunsă a imunităţii, care se află la originea nenumăratelor boli a căror adevărată provenienţă şi al căror tratament nu au fost cunoscute până acum. Aici alimentele sunt clasificate pe categorii, fiecare fiind purtătoarea unor vibraţii diferite şi care pot să fie sau să nu fie în acord vibrator cu subiectul. Cititorii fideli ai doctorului Fontaine vor găsi în a cincea sa lucrare marea experienţă a unuia dintre cei mai renumiţi autori din domeniul medicinii neconvenţionale.

Viaţa vine din afară. Itinerariul unui medic diferit de ceilalţi (Editura Dharana) – link

Scopul cărţii este acela de a demonstra fiecăruia dintre noi că avem un drum de parcurs, că trebuie să fim informaţi ca să devenim noi înşine. Astfel eu, medic, prizonieră a unei anumite viziuni despre medicină, m-am proiectat în alte realităţi, mi-am căutat calea de urmat şi am devenit un medic diferit de ceilalţi… Încep să cred că pentru a înţelege tot ce se află aici, sub ochii noştri orbi, în realitatea vizibilă, este necesar să fi trăit, cel puţin o clipă, în acel invizibil. Acolo unde se formează ordinea şi Legile. Brusc, am impresia că lumea se naşte acolo, în Invizibil. Acolo se pregătesc lucrurile, fericirea, nefericirea, boala. Acolo trebuie să acţionăm înainte ca ele să apară în lumea vizibilă.

Alte postări în categoria Vindecare spirituală:
Calea energiei – Synthia Andrews
Medicina virtuală – Keith Scott-Mumby
Exerciţii de meditaţie pentru depăşirea depresiei – Mark Williams

Pachet “Mistere dezvăluite” la Editura Herald

Editura Herald lmistere-dezvaluite micae propune celor însetaţi de cunoaşterea tainelor lumii pachetul Mistere dezvăluite, care conţine 6 cărţi ce vorbesc despre unele dintre cele mai mari mistere ale istoriei.

În istoria îndelungată a omenirii a existat un curent subteran de gândire ce se înscrie în „Marea Tradiţie”, care şi-a transmis cunoaşterea, ocultată marelui public, printr-un lanţ neîntrerupt de iniţiaţi. Cărţile din colecţia „Mistere dezvăluite” oferă informaţii consistente asupra diferitelor căutări esoterice din Orient sau din Occident: Arcana Arcanorum, kabbala, calea perfecţiunii, rituri masonice, ordine iniţiatice sau metode alchimice de desăvârşire spirituală. Miza acestor scrieri este marcarea unui drum al potenţialului regăsit pentru ca fiinţa umană să fie, în sfârşit, tot ceea ce poate fi cu adevărat.

Cu siguranţă veţi găsi în această selecţie de cărţi sursa de informare potrivită pentru setea voastră de cunoaştere!

Iată care sunt cele 6 cărţi şi ce puteţi afla prin lectura lor:

Doctrina Kabbalei. Filosofia religioasă a evreilor, de Adolph Franck

“Cu toate ca aflam in kabbala un sistem complet al lucrurilor de ordin moral si spiritual, nu poate fi totusi apreciata nici ca filosofie, nici ca religie: avem in vedere faptul ca aceasta nu se sprijina nici macar in aparenta pe ratiune, pe inspiratie sau pe autoritate. Kabbala nu reprezinta, asemenea majoritatii sistemelor create in Evul Mediu, produsul unei imbinari a acestor doua procedee intelectuale. Esential diferita de credinta religioasa, aflata sub autoritatea si protectia care au facut posibila aparitia ei, ea s-a integrat in istoria spiritualitatii umane intr-un mod surprinzator, gratie unei forme si a unor procedee care ar fi putut minimaliza interesul pe care il merita, care nu ar fi intarit convingerea in privinta importantei pe care o prezinta, daca inainte de a o face cunoscuta sub diversele ei aspecte, daca inainte de a aborda vreuna dintre problemele care ii sunt corelate, nu s-ar indica cu precizie locul pe care il ocupa printre operele gandirii, printre credintele religioase, printre sistemele filosofice si, in sfarsit, necesitatea sau legile care ar putea explica modalitatea aparte prin care s-a dezvoltat.

Este necesar deci, sa se evite eroarea facuta de multe personalitati ale domeniului, aceea de a amesteca ideile kabbalistice cu ideile elene sau arabe cu convingerea ca astfel confera acestora un plus de prestigiu. Cei care din superstitie raman izolati de civilizatia contemporana lor vor abandona cu timpul inaltele speculatii generate de superstitii, cu scopul de a nu pastra decat mijloacele grosiere ce la origine au folosit la deghizarea cutezantei si profunzimii ideilor. Vom incerca pentru inceput sa aflam in ce perioada s-a format kabbala ca sistem unitar, prin care carti s-a conservat pana in zilele noastre, cum au fost alcatuite aceste carti si cata incredere putem acorda autenticitatii lor. Se va incerca, de asemenea, prezentarea unei expuneri complete si fidele, la care vom contribui, in masura in care este posibil, precum insisi autorii acestei doctrine. Ne vom retrage in spatele cuvintelor lor, pe care le vom traduce cu exactitatea permisa de slabele noastre mijloace. Pe ultimul plan se va situa cercetarea originii si a influentei kabbalei. Vom cauta sa aflam daca ea s a nascut in Palestina, sub influenta iudaismului, sau daca iudeii au imprumutat-o fie dintr-o religie, fie de la o filosofie straina. Kabbala va fi comparata succesiv cu toate sistemele anterioare si contemporane cu care prezinta vreo asemanare si vom urma spre final cele mai recente scrieri kabbalistice.”

Adolph Franck

Pitagora şi misteriile antichităţii, de Jean Mallinger

„Azi, ca si in vechime, omul vrea sa cunoasca taina propriului sau destin; se intreaba, ca si predecesorii lui, care va fi soarta sufletului sau dupa ce isi va fi abandonat fragilul invelis. Sau, impins de un altruism veritabil, el doreste sa descopere temeiurile si conditiile armoniei sociale si fericirii universale, pe care spera sa o sincronizeze intr-o zi cu desavarsita oranduire a lumilor.

La Pitagora vom gasi raspunsuri la multe din aceste intrebari, pentru ca el este in acelasi timp filosof si geometru, legislator si teoretician al Numerelor, psiholog si astronom, fizician si moralist.

Daca descoperirile matematice ale Maestrului din Samos sunt bine cunoscute si daca toata lumea a citit transcendentul mesaj etic pe care il constituie Versurile de aur, rolul sau in raspandirea Misteriilor Traditionale si in revelarea lor a ramas, in mare parte, necunoscut.

Acest lucru este lesne de inteles: nu exista domeniu in care cercetatorul sa se loveasca de mai multe neclaritati, in care cercetarea sa se dovedeasca mai dificila si in care textele insele se pecetluiesc, prin vointa autorului lor. Caci in materie de initiere totul este simbol, alegorie si parabola; invatatura a fost transmisa cu fidelitate de la maestru la discipol si „de la gura la ureche”. Valul initiatilor a ferit cu grija Misteriile de curiozitatile profanilor.

Dar samanta Revelatiei pitagoreice avea o asemenea bogatie interioara, expansiunea ei a fost atat de insemnata in toata antichitatea, dinamismul sau a fost atat de fervent incat, in ciuda reticentelor istoricilor si filosofilor care s-au reclamat de la ea, misiunea incomparabila a Maestrului Initiator nu a putut ramane in discretia in care el o zidise.

Pitagora ramane marele propagator al Misteriilor pe pamant european; este prima veriga ce leaga continentul nostru de Colegiile sacerdotale ale Egiptului. El creeaza in aceasta parte a lumii primul Institut al inteleptilor si legislatorilor si intemeiaza la Crotona o scoala ce va deveni un centru permanent de Initiere Traditionala. Ii da atat o liturgie noua, generatoare a unei vii radieri spirituale, cat si un ansamblu precis de dogme confidentiale, ce condenseaza in mod simbolic esentialul Doctrinei secrete.”

Jean Mallinger

Alchimia. Maestrul şi Marea Operă, de Archibald Cockren

Cartea prezinta pe larg istoria alchimiei si teoriile alchimice ale diferitilor maestri si se descriu diferite experimente cu caracter practic. In ultima parte sunt prezentate integral doua texte alchimice de mare importanta, Tratatul de Aur si Revelatiile lui Hermes, scrieri care au reprezentat o neincetata provocare pentru alchimistii moderni, si nu numai.

Alchimia este stiinta sau, mai curand, arta care a castigat de partea sa devotamentul constant al oamenilor de cultura si interesul popoarelor de pretutindeni, de-a lungul a sute si chiar mii de ani, caci inceputurile alchimiei se pierd, intr-adevar, in negura vremurilor. O astfel de stiinta inseamna mult mai mult decat aparentele nascociri ale unor batrani excentrici.

Care a fost, insa, motivul ascuns in spatele eforturilor constante, al rabdarii neobosite in dezlegarea misterelor, al tenacitatii telului in fata persecutiei si a ridicolului de-a lungul nenumaratelor secole, motiv care l-a determinat pe alchimist sa-si urmeze neabatut drumul sau bine stabilit? Cu siguranta ceva mult mai important decat vanitoasa dorinta de a transforma metalele de baza in aur, sau de a prepara un medicament care sa-i prelungeasca scurta viata pamantesca. Pentru cei dedicati alchimiei, aceste lucruri contau prea putin, iar din relatarile vietilor lor, aflam ca, aproape fara exceptie, ei erau interesati de lucrurile spirituale, nicidecum de cele materiale, trecatoare. Alchimistii erau, mai curand, inspirati de o viziune – de viziunea omului perfect, a omului eliberat de boala si de limitele facultatilor sale mentale si fizice, stand asemeni unui zeu in deplinatatea acelei puteri care, chiar in clipa aceasta, rezida in stare latenta in straturile profunde ale constiintei umane. Este vorba de viziunea omului facut dupa chipul si asemanarea unicei Vieti Divine in toata Perfectiunea, Frumusetea si Armonia sa.

Templierii. O societate secretă din Evul Mediu, de Thomas Keightley

„Cu exceptia ordinului infiintat de Pitagora, antichitatea nu mai prezinta nici o alta societate careia sa i se poata aplica in mod adecvat calificativul de „secreta”.

Diferitele scoli gnostice, socotite eretice de catre Parintii Bisericii, erau societati secrete intr‑o anumita masura, intrucat nu isi expuneau doctrinele in mod deschis si public. Istoria lor este insa prea saraca in detalii, incat o examinare a ei nu ar retine prea mult atentia.

In perioada Evului Mediu s‑au dezvoltat trei societati celebre: Assassinii (sau ismaelitii) in rasarit, al caror nume a devenit sinonim in toate limbile eurpene cu „ucigas”, erau o societate secreta despre care avem cunostinte destul de vagi; ordinul militar al Cavalerilor Templieri, care au fost persecutati in modul cel mai barbar sub pretextul detinerii unei doctrine secrete si impotriva carora acuzatia a fost reinnoita in zilele noastre; si, in sfarsit, Tribunalele secrete de la Westfalia din Germania.

In paginile urmatoare, ce vor fi dedicate istoriei Ordinului Templierilor, vom cauta sa infatisam cu fidelitate obiceiuri si moduri de gandire diferite de cele ale epocii noastre; vom cauta mai degraba simplitatea adevarului decat emotia povestirii romantioase, cunoasterea autentica si nu plasmuirea ce sfideaza adevarul si nevoia fireasca de informare.”

Thomas Keightley

Numerele şi puterea lor ocultă, de Wynn Westcott

“Treisprezece a fost numărul sacru al mexicanilor şi al popoarelor din peninsula Yucatan: iar douăsprezece a fost numărul sacru al multor triburi ale indienilor nord-americani, ca si al atâtor popoare din antichitate. Acest fapt prezintă o conexiune astrologică, deoarece Stelele şi Soarele erau zei pentru ei. Metoda de calcul folosită de preoţii mexicani erau săptămânile de 13 zile. Anul lor era alcătuit din 28 de săptămâni de câte 13 zile plus o zi, întocmai cum al nostru e alcătuit din 52 de săptămâni de câte 7 zile plus o zi. Treisprezece ani formau o perioadă specială, o săptămână de ani, cele 13 zile în plus formând altă săptămână. De patru ori 13, sau 52, ani era ciclul lor. în Yucatan, existau treisprezece „zei şarpe”.

Treisprezece este numărul cuvântului ebraic AHBH, Ahebah, iubire, şi al Achad, AchD, unitate. Autori din vechime afirmă că 13 este un număr folosit pentru a obţine armonie între oamenii căsătoriţi. Ştiinţa ebraică veche nu considera numărul 13 nenorocos. Această idee s-a născut mai târziu pornind de la soarta lui Iuda după Cina cea de Taină a lui Iisus şi, deşi secole de-a rândul nu a fost luată în seamă, atunci când s-a conturat, a devenit predominantă la toţi creştinii.

Cele 13 cărţi din fiecare suită a unui pachet de cărţi sunt aplicate uneori celor 13 luni lunare în scopuri divinatorii.

Multe pietre gnostice sunt înscrise cu numele lui Dumnezeu format din 13 litere, ABLANA Th ANALBA.

Rabbi Eliazar, din pricina unei secete grave, a stabilit un post de 13 zile, la sfârşitul căruia ploaia cădea imediat.

Templul folosea 13 coarne pentru colectare; iar în el se aflau 13 table. Se făceau 13 plecăciuni de devoţiune cu prilejul slujbei complete.

Când un băiat evreu ajungea la vârsta de 13 ani, începea să ţină tot postul. Fetele începeau la 12 ani.

Cuvântul „legământ” este scris de treisprezece ori în capitolul despre circumcizie.

Bava Metzia dă 13 motive pentru care trebuie să se ia un mic dejun zdravăn.

In liturgia ebraică se găsesc cele treisprezece reguli logice pentru interpretarea legii.”

Francmasoneria. Istoria, simbolismul şi filosofia, de Albert Mackey

Albert Mackey, cea mai respectata voce in masoneria americana de la sfarsitul secolului XIX, realizeaza in prezentul volum o sinteza a principalelor mituri, simboluri si legende ale francmasoneriei.

Dupa parerea sa, „obiectul legendelor masonice nu este stabilirea unor fapte istorice, ci transmiterea unor doctrine filozofice. Ele sunt o metoda prin care se comunica invataturile ezoterice, iar studentul le accepta fara referire la altceva decat utilitatea si semnificatia lor in dezvoltarea dogmelor masonice. Sa luam, de exemplu, legenda hiramica a celui de-al treilea grad. Ce importanta are pentru discipolul in masonerie daca ea este adevarata sau falsa? Tot ce vrea el sa cunoasca este semnificatia sa interna; iar atunci cand afla ca scopul ei este sa ilustreze doctrina nemuririi sufletului, el este satisfacut de acea interpretare si nu considera necesar sa-i investigheze acuratetea istorica, sau sa-i reconcilieze contradictiile aparente. La fel cu legenda pietrei unghiulare pierdute; sau a celui de-al doilea templu; sau a arcei ascunse – toate acestea sunt pentru el naratiuni legendare care au valoare doar pentru nestemata pe care o contin. Fiecare din aceste legende este expresia unei idei filozofice.

Dar mai exista si o alta metoda de instruire masonica, cea prin simboluri. Nici o stiinta nu este mai veche decat cea a simbolismului. Candva, aproape toate invataturile din lume erau transmise prin simboluri. Si chiar daca filozofia moderna se exprima acum exclusiv in propozitii abstracte, Francmasoneria ramane credincioasa vechii metode, pe care a pastrat-o in toata importanta sa originara ca pe o metoda de comunicare a cunoasterii. Dar, desi in Francmasonerie exista doua moduri de instructie – prin legende si prin simboluri – in fapt, intre ele nu exista nici o deosebire esentiala. Simbolul este o reprezentare vizibila, iar legenda o reprezentare audibila a unei idei ce se vrea pusa in evidenta – a unei conceptii morale produse printr-o comparatie. Atat legenda cat si simbolul sunt legate de dogme avand un profund caracter religios; ambele sunt purtatoare de sentimente morale si ambele sunt menite ca prin aceasta metoda sa ilustreze filozofia Masoneriei speculative”.

Editura: Herald

Preţ pachet: 55 RON (reducere de la 90 RON)!

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Herald, accesând acest link

Sursa: http://www.edituraherald.ro

Alte postări în categoria Diverse:
Apariţii editoriale ale Editurii Herald la început de an
20 de cărţi-cheie ale anului 2013
Cărţile anului 2013 la Editura Herald

Întâlniri cu istoria noastră (Volumele 3 şi 4) – Valentin Dimitriuc

intalniri-cu-istoria-noastra-vol-3-si-4Cele două volume din setul Întâlniri cu istoria noastră continuă seria începută cu Întamplări cu istoria noastră (2 volume).

Volumul 3 – Ţările Române în feudalism (perioada secolelor XIII – XVIII) se axează pe a doua figură legendară a poporului nostru şi lupta sa pentru unitate naţională – Mihai Vodă Viteazul.

În acest volum sunt prezentate evenimente istorice corespunzând perioadei secolelor XIII- XVIII (a cristalizării unificării ţărilor române Valahia şi Moldova), până la începerea epocii moderne din istoria noastră, respectiv anul 1821.

Citind acest volum, veţi descoperi lucruri interesante care s-au produs altfel decât sunt prezentate în istoriile noastre mai recente… Şi veti afla şi de ce!

Iată cuprinsul volumului 3:

Mesajul către poporul român al arhimandritului Justin Pârvu (fragmente)

I. INTRODUCERE

II. STATELE CENTRALIZATE FEUDALE VALAHE DINTRE CARPAŢI Şl DUNĂRE (SECOLELE XIII-XIV)
1. Uggrovalahia lui Radu Negru Uggrinul (secolul XIII)
2. Ţara Românească (Valahia) a voievodului Basarab
3. Domniile urmaşilor lui Basarab Vodă: Alexandru-Nicolae Vodă (1352-1364); Vladislav-Vlaicu Vodă (1364-1372); Radu I (1377-1385); Dan I (1385-1386)
4. Ţara Moldovei: Dragoş Vodă (1353-1359) şi Bogdan Vodă (1359-1367)
5. Domniile urmaşilor lui Bogdan Vodă până la Alexandru cel Bun: Laţcu (1367-1373); Petru Muşat (1373-1390); Roman Muşat (1390-1393); Ştefan Vodă (1393-1400)
6. Originea dacică a denumirii Moldova
7. Dobrogea, între Ţara Cavarnei (1230) a lui Balica, Toader, Dobrotici şi Ivanco (1346-1391) şi anul 1485, când a devenit parte a Imperiului Otoman
8. Valahii de la sudul Dunării
9. Transilvania, voievodat autonom sub suzeranitatea formală a regatului Ungariei
10. Români transilvăneni în posturi înalte în voievodatul Transilvaniei
11. Statutul juridic al independenţei statelor româneşti sub forma autonomiei teritoriale, aşa cum se reflectă în toate tratatele (sau capitulaţiile) politice încheiate cu Imperiul Otoman
12. Ardeal, un vechi cuvânt daco-român

III. DESPRE FEUDALISMUL ROMÂNESC
13. Scurtă caracterizare

IV. SECOLELE XIV-XV, EPOCA EROICĂ A POPORULUI ROMÂN
14. Despre războaiele contra turcilor
15. Domnia lui Mircea cel Bătrân în Ţara Românească (1386-1415)
16. Domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova (1400-1432)
17. Anarhia feudală din ţările române la începutul secolului XV
18. Fenomenul social Bobâlna (Transilvania, 1437)
19. Iancu (Corvin) de Hunedoara (1386-1457)
20. Ţara Românească sub domniile lui Vlad Dracul (1436-1447) şi Vlad Ţepeş (1456-1462 şi 1476-1477)
21. Ştefan cel Mare – eroul naţional în istoria şi legendelele poporului român
22. Situaţia ţărilor române în secolele XIV-XV

V. SECOLUL XVI
23. Începerea decăderii puterii politice a Ţării Româneşti şi a Moldovei în Europa ca urmare a ascensiunii şi creşterii puterii Imperiului Otoman în Europa de sud şi sud-est şi centrală; trădările boierilor autohtoni către turci în Ţara Românească şi către poloni, în Moldova
24. Ţara Românească sub Radu cel Mare (1496-1508); Neagoe Basarab (1512-1521) şi Radu de la Afumaţi (1522-1529)
25. Moldova sub Bogdan (1504-1517); Petru Rareş (1527-1538; 1541-1546) şi Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561; 1564-1568)
26. Mihai Viteazul şi lupta pentru recâştigarea independenţei ţărilor române
27. Mihai Viteazul şi Unirea celor trei ţări româneşti (mai 1600)
28. Cultura şi arta românească înfloritoare în perioada statelor feudale centralizate din secolele XV-XVI

VI. SECOLUL XVII – SECOLUL BAROC
29. Situaţia legăturilor dintre ţările române după episodul Mihai Viteazul
30. Moştenirea politică lăsată de Mihai Viteazul ţărilor române, ţările române în secolul XVII
31. Situaţia economică şi socială din ţările române în secolul XVII
32. Principali domnitori după Mihai Viteazul: Radu Şerban (1602-1611); Matei Basarab (1632-1654); Vasile Lupu (1632-1652); Gheorghe Rakocsi I (1630-1648); Gheorghe Rakoczi II (1649-1658)
33. Şerban Cantacuzino (1678-1688); Constantin Brâncoveanu (1688-1714); Dimitrie Cantemir (1710-1711)
34. Experimentul fanariot de la sfârşitul secolului XVII: 1672-1685 în Moldova şi 1673-1678 în Ţara Românească
35. Schisma religioasă din Transilvania
36 Cultura şi arta medievală românească din secolul XVII

VII. SECOLUL XVIII – SECOLUL FANARIOT (1711-1821)
37. Caracterul perfid al regimului domniilor fanariote
38. Creşterea influenţei ruseşti în ţările române în vremea împărătesei Ecaterina a ll-a (a doua jumătate a secolului XVIII)
39. Restaurarea regimurilor fanariote în ţările române (1774)
40. Ţările române între Franţa lui Napoleon I şi Rusia ţarului Alexandru
41. Sfârşitul domniilor fanariote (1774-1821)
42. Legile lui Caragea şi Calimachi
43. Transilvania sub absolutismul habsburgic
44. Josef al II-lea şi revoluţia lui Horea (1784-1785)
45. Revoluţia de la 1784 în contextul revoluţiei franceze din 1791
46. Şcoala Ardeleană, o mişcare culturală şi militantă
47. Situaţia economică şi socială a ţărilor române în secolul XVIII
48. Cultura în secolul XVIII fanariot şi al declinului feudalismului

VIII. SINTEZE COMPLEMENTARE
49. Cronicarii români despre originea poporului nostru
50. Despre întemeierea voievodatului Transilvaniei
51. Afirmarea limbii romane în ţările noastre după secolul XIV
52. Arta medievala românească în evoluţia ei feudală
53. Evaluarea politicii de reforme aplicată de domnii fanarioţi în ţările române
54. Problema orientală şi ţările române la sfârşitul secolului XVIII-începutul secolului XIX
55. Vaticanul despre daci, romani, români şi limba română

IX. CONCLUZII

X. ANEXE
A. Eseu paleo-etnologic despre geto-daco-vlahi, strămoşii milenari ai poporului român
B. Casta basarabilor
C. Despre „Capetele negre” şi Sumer
D. Cronica lui Walerand de Wavrin (secolul XIV)
E. Cronica de la Dubnice (Slovacia) despre Ştefan cel Mare
F. „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie”
G. Despre viaţa şi activitatea domnitorului român Mihai Viteazul
H. Cea mai veche revistă literară românească
I. Testamentul ţarului Petru I al Rusiei
J. Eseu etno-geografic privind Ţările Române în epoca feudalismului
Bibliografie

Deşi acoperă o perioadă relativ scurtă, 1821-1940, Volumul IV – Ţările Române în epoca modernă şi România interbelică (anii 1821 – 1939) abundă în evenimente dragi poporului român, şi anume: realizarea Micii Uniri, la 1859 şi 1862; a declarării şi obţinerii Independenţei absolute, obţinută cu armele în mână şi cu jertfe umane, la 1877-1878.

Apoi este vorba despre afirmarea României Mari, urmare a înfăptuirii în decembrie 1918 a Marii Uniri.

Este prezentată în ultima parte evoluţia deosebită a perioadei interbelice, 1920-1939, cu realizările ei de excepţie, atât în plan economic, dar mai ales cultural-artistic.

Volumul acesta conţine şi câteva anexe incitante despre prinţesa şi regina Maria a României – un personaj captivant care a contribuit cu personalitatea ei puternică să umple de speranţe pe români în timpul Primului Razboi Mondial şi să pună România atât pe harta Europei, dar şi în contextul continentului nord american.

Mai jos aveţi cuprinsul volumului 4:

Mesajul către poporul român al arhimandritului Justin Pârvu (fragmente)

I. Introducere

II. ŢĂRILE ROMÂNE ÎNTRE ANII I821-1848
1. Caracterizarea epocii moderne din istoria românilor
2. Mersul Revoluţiei din 1821 şi restabilirea domniilor fanariote
3. Războiul ruso-turc din anii 1828-1829 şi importanţa păcii de la Adrianopol pentru dezvoltarea burgheziei în Principatele Române
4. Regulamentele Organice şi situaţia economică, politică şi socială în Principatele Române în perioada aplicării lor
5. Mişcarea cultural-artistică din Principatele Române în prima jumătate a secolului XIX

III. ŢĂRILE ROMÂNE ÎN CURSUL REVOLUŢIEI DIN 1848
6. Revoluţiile de la 1848 în ţările române
7. Evoluţia revoluţiei de la 1848 în Moldova
8. Revoluţia de la 1848-1849 în Transilvania
9. Revoluţia de la 1848 în Ţara Românească
10. Tricolorul românesc, o creaţie a strămoşilor geto-daci

IV. UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE DIN ANUL 1859
11. Situaţia din Principatele Române în anii care au precedat Unirea din 1859
12. Dezvoltarea ţărilor române în anii ce au urmat revoluţiei de la 1848
13. Ţările române în timpul războiului Crimeii, până la Unire
14. Înfăptuirea unirii Moldovei cu Ţara Românească – 24 ianuarie 1859
15. Consolidarea unirii Principatelor Române şi reformele domnitorului Alexandru I. Cuza (1859-1866)
16. Domnitorul Carol şi principele Ferdinand
17. Observaţii critice privind modul de tratare a Unirii Principatelor Române în istoriografia română

V. CUCERIREA INDEPENDENŢEI ABSOLUTE
18. Preliminariile economice şi politice; consolidarea regimului burghez (1866-1877)
19. Războiul de independenţă (1877-1878) şi proclamarea Independenţei absolute (1877)
20. Situaţia românilor din provinciile şi teritoriile din afara ţării până în 1914; dualismul austro-ungar şi mişcarea memorandistă din Transilvania

VI. CONSOLIDAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎNTRE ANII 1877-1914
21. Dezvoltarea economică şi socială a Regatului României
22. Războaiele balcanice (1912-1913)
23. Cultura română în epoca modernă (1821-1918)

VII. PRIMUL RĂZBOI MONDIAL Şl RĂZBOIUL ROMÂNILOR PENTRU REÎNTREGIREA NEAMULUI
24. Perioada neutralităţii (1914-1916)
25. Intrarea României în război şi desfăşurarea războiului (1916-1918)
26. Armistiţiul şi pacea de la Bucureşti (1918)
27. România în perioada ocupaţiei germane
28. Remobilizarea armatelor române şi terminarea Primului Război Mondial

VIII. ROMÂNIA MARE
29. Preliminarii la Marea Unire din 1918
30. Înfăptuirea Marii Uniri de la 1918
31. Primele reforme adoptate după Marea Unire
32. Lupta pentru dreptuirile românilor la Conferinţa de Pace de la Paris

ISTORIA CONTEMPORANĂ

IX. ROMÂNIA MARE PE DRUMUL CAPITALISMULUI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
33. Problemele minorităţilor
34. Reconstrucţia economică a României Mari; primii ani (1919-1929)
35. România în anii crizei economice (1929-1933)
36. România în perioada pericolului fascist (1933-1939)
37. Preliminarii româneşti la cel de-al Doilea Război Mondial
38. Cultura şi arta românească în anii interbelici

X.
39. CONCLUZII

XI.
40. ÎN LOC DE POSTFAŢĂ

XII. ÎN LOC DE… ISTORIA RECENTĂ A ROMÂNIEI
41. Cele mai recente furturi ale istoriei Românilor

Din partea autorului, la încheierea ciclului de literatură istorică „INTÂMPLĂRl/ÎNTÂLNIRI CU ISTORIA NOASTRĂ”

ANEXE
A. Eseu despre istorie şi adevăr. Necesitatea rescrierii adevărului istoric, a istorie naţionale de fiecare generaţie
B. Tarile române în viziunea istorică şi filozofică a lui Karl Marx
C. Avram lancu şi revoluţia din Transilvania din 1848-1849
D. Gheorghe Bariţiu, un reprezentant de valoare al generaţiei mai tinere a Şcolii Ardelene
E. Războiul românilor pentru reîntregirea neamului (1916-1919)
F. Portret regal – Ferdinand I, rege al României Mari
G. Povestea vieţii reginei Maria a României
H. „Fişier” regal românesc
I. Istoria Basarabiei
J. Din secretele nescrise ale Basarabiei
K. Despre Bucureştiul istoric – de la lume adunate

Editura: Lucman
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 432 + 476
Data apariţiei: februarie 2014

Preţ: 50 RON

Cartea se poate achiziţiona accesând acest link

Sursa: http://www.cartifrumoase.ro/

Despre primele două volume ale seriei scrise de Valentin Dimitriuc, apărute sub titlul Întâmplări cu istoria noastră, puteţi citi pe blog aici.

Alte postări în categoria Istorie:
Hyperboreii şi zamolxismul – Branislav Stefanoski
Focul din adâncuri. Civilizaţia Cucuteni – Virgil Vasilescu

Poţi să-ţi vindeci inima – Louise Hay, David Kessler

poti-sati-vindeci-inima_micaEditura Adevăr Divin a publicat de curând cartea scrisă de Louise Hay şi David Kessler, intitulată Poţi să-ţi vindeci inima. Regăsirea stării de pace interioară după o despărţire, un divorţ sau moartea unei persoane dragi.

Louise şi David comentează în această carte emoţiile şi gândurile care apar de regulă atunci când suntem părăsiţi de un partener de cuplu, când divorţăm sau când ne moare cineva apropiat. Prin fuziunea perfectă între afirmaţiile şi învăţăturile lui Louise despre puterea gândurilor, pe de o parte, şi expertiza lui David, care a lucrat foarte mulţi ani ca şi consilier al celor îndoliaţi, pe de altă parte, această carte remarcabilă te va inspira să îţi schimbi radical modul de a gândi, astfel încât să atragi în viaţa ta o iubire şi o bucurie profunde.

Citind cartea Poţi să-ţi vindeci inima, vei afla că viaţa nu se opreşte după o pierdere grea. În acest scop, cartea te va învăţa:

-Să îţi dezvolţi compasiunea şi conştiinţa de sine;

-Să îţi cultivi rezistenţa interioară, pentru a putea face faţă şi altor tipuri de pierdere sau provocări ale vieţii;

-Să spui adio unui animal de companie, să îţi găseşti pacea după pierderea unei slujbe, să te împaci cu ideea unei boli care îţi pune în pericol viaţa şi multe altele.

Iată şi cuprinsul acestei cărţi:

Nota autorilor
Prefaţă de David Kessler
Introducere
Capitolul 1: Schimbarea gândurilor legate de pierderea unei persoane dragi
Capitolul 2: Despărţiri şi progrese în cadrul unei relaţii
Capitolul 3: Cum putem trece altfel printr-un divorţ
Capitolul 4: Moartea unei persoane dragi
Capitolul 5: Onorarea morţii unui animal de companie
Capitolul 6: Alte iubiri, alte pierderi
Capitolul 7: Poţi să-ţi vindeci inima
Cuvânt de încheiere
Mulţumiri
Despre autori

Louise Hay a ajutat milioane de oameni să îşi descopere şi să îşi folosească potenţialul şi puterea creatoare pentru a se vindeca pe sine. Ea ţine seminare şi cursuri de metafizică şi este autoarea a numeroase bestseller-uri, printre care: Poţi să-ţi vindeci viaţa şi Vindecă-ţi corpul. Cărţile ei au fost traduse în peste 30 de limbi şi au apărut în 35 de ţări de pe glob. De când şi-a început activitatea de consultanţă în domeniul Ştiinţei Minţii, în anul 1981, Louise a ajutat milioane de oameni să îşi descopere şi să îşi folosească potenţialul şi puterea creatoare pentru a se vindeca pe sine şi pentru a creşte din punct de vedere spiritual. Louise este proprietara şi fondatoarea Hay House, Inc., o editură specializată în publicarea de cărţi din domeniul dezvoltării şi perfecţionării, care produce cărţi şi casete audio şi video ce îşi propun să contribuie la însănătoşirea planetei.

Site web: www.LouiseHay.com

David Kessler este unul dintre cei mai renumiţi experţi în problematica durerii şi doliului din lumea modernă. A scris două cărţi în colaborare cu legendara Elisabeth Kübler-Ross: Despre durere şi doliu şi Lecţii de viaţă. Este, de asemenea, autorul bestsellerului Nevoile muribunzilor, care a fost lăudat chiar de Maica Tereza.

Site-uri web: www.davidkessler.org, www.grief.com

Mai jos găsiţi şi un scurt fragment din carte:

CAPITOLUL 1

SCHIMBAREA GÂNDURILOR LEGATE DE PIERDEREA UNEI PERSOANE DRAGI

„Când am sosit la San Diego pentru prima mea întâlnire de lucru cu Louise, m-am gândit la întrebările pe care ar trebui să i le pun. Louise este renumită pentru afirmaţia sa: „Gândurile creează”. Cum puteam aplica însă acest principiu conceptului de pierdere? M-am gândit la destrămarea unei relaţii, apoi la moarte, amintindu-mi de durerea recentă a unei prietene care deplângea moartea subită şi neaşteptată a soţului ei. Mi-am dorit să aud opinia lui Louise legată de această situaţie. La urma urmelor, ea este mama mişcării Noua Gândire.

Pionieră în domeniul vindecării corpului cu ajutorul minţii, Luise Hay a fost una dintre primele persoane care au vorbit despre conexiunea dintre bolile fizice şi tiparele mentale şi emoţionale corespondente. Intenţia mea era să îi cer să aplice înţelepciunea, experienţele sale de viaţă şi perspectiva pe care a câştigat-o unuia din cele mai dificile momente din viaţa oricărei persoane. Deşi scrisesem eu însumi patru cărţi pe această temă, voi rămâne până la sfârşitul vieţii un învăţăcel în această privinţă. Sincer, cum ar putea spune cineva că ştie totul despre doliu?

Louise a scris atât de multe cărţi şi atâtea meditaţii încât de-abia aşteptam să aflu perspectiva ei unică asupra acestui subiect important. La scurt timp după ce am sunat la uşa apartamentului lui Louise, mi-a răspuns şi m-a îmbrăţişat cu afecţiunea ei obişnuită, invitându-mă în casă. Mi-a prezentat apartamentul şi i l-am admirat. Acest apartament cu mobila lui de lux şi miile de amintiri adunate din toate colţurile lumii în care a călătorit mi s-a părut instantaneu extrem de potrivit pentru o femeie de statura lui Louise.

Tocmai admiram priveliştea de la fereastra ei când mi-a spus:

– Ce zici? Discutăm în timpul prânzului? Ştiu un loc perfect, chiar după colţ.

Peste câteva minute, mă plimbam braţ la braţ cu Louise Hay pe străzile San Diego-ului. Niciun trecător nu ar fi bănuit vreodată că intenţionam să discutăm despre unul dintre cele mai dureroase subiecte cunoscute oamenilor. Când ne-am aşezat la masă, am văzut feţele personalului luminându-se la vederea lui Louise.

– O să îţi placă mâncarea de aici, m-a asigurat ea.

După ce am dat comanda, am dat drumul la reportofon şi am spus:

– Louise, am scris foarte mult despre aspectele medicale, psihologice şi emoţionale ale doliului şi durerii provocate de el. Am atins chiar şi aspectele spirituale în toate cărţile mele. În timp ce mă aflam ieri într-o librărie, m-am gândit la această carte şi mi-am dat seama că va fi una dintre puţinele lucrări scrise vreodată consacrate explorării profunde a laturii spirituale a sfârşitului relaţiilor, divorţului, morţii şi altor tipuri de pierdere.

Te rog aşadar să începi prin a-mi spune gândurile tale legate de aceste aspecte spirituale.

– Gândurile noastre ne creează experienţele, a început ea. De bună seamă, asta nu înseamnă că pierderea pe care am suferit-o nu s-a petrecut sau că ea nu este reală. Înseamnă doar că gândurile noastre ne influenţează experienţa pierderii.

David, a continuat ea, ştiu că tu afirmi că fiecare om experimentează în mod diferit pierderea şi doliul. Haide să vedem de ce.

I-am povestit lui Louise despre prietena mea al cărei soţ murise recent în urma unei hemoragii la creier. Louise m-a luat însă prin surprindere, căci nu m-a întrebat nimic despre natura pierderii prietenei mele:

– Povesteşte-mi despre felul în care gândeşte, mi-a spus ea. Noi simţim diferit deoarece avem gânduri diferite legate de doliu. Cheia înţelegerii este modul ei de a gândi.

Îmi venea să îi răspund: „De unde să ştiu eu ce gândeşte ea?” Mi-am dat însă imediat seama la ce se referea Louise.

– Hm, i-am răspuns, cuvintele, acţiunile şi durerea ei îi reflectă gândurile.

Louise şi-a pus mâna peste a mea şi mi-a zâmbit:

– Aşa este! Povesteşte-mi ce spune ea.

– Bine. Am auzit-o spunând lucruri de gen: „Nu-mi vine să cred că mi se întâmplă aşa ceva”, „Acesta este cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat vreodată” şi „Nu voi mai iubi niciodată”.

– Perfect, mi-a spus Louise. Practic, aceste afirmaţii ne spun foarte multe lucruri despre ea. Haide să luăm afirmaţia „Nu voi mai iubi niciodată”. Ştii cât de importante sunt afirmaţiile în viziunea mea. Ele reprezintă un dialog interior pozitiv. Gândeşte‑te din această perspectivă la cuvintele prietenei tale îndoliate: „Nu voi mai iubi niciodată.” Această afirmaţie poate crea într-adevăr o realitate. Încă şi mai important, ea nu o ajută cu nimic să facă faţă durerii sale. Durerea provocată de pierderea celui drag este una, dar după cum poţi constata, propriile noastre gânduri legate de ea ne amplifică în mare măsură această durere. Din cauza durerii sale, prietena ta simte că nu va mai iubi niciodată. Dacă ar fi deschisă, ea ar trebui să reflecteze la tiparele profunde care stau la baza acestei afirmaţii. De pildă, ea ar putea gândi altfel:

Am trăit o iubire profundă în această viaţă.

Iubirea intensă pe care o simt faţă de soţul meu îmi dovedeşte că ea este eternă.

Durerea mea îmi reaminteşte de iubirea pe care i-o port, şi de faptul că inima mea continuă să cânte.

Am adăugat:

– Cei care doresc să aprofundeze ceea ce simt sau în cazul cărora a trecut mai mult timp de la moartea persoanei dragi ar putea să îşi spună:

Sunt deschis din nou în faţa iubirii.

Sunt dornic să experimentez iubirea în toate ipostazele ei cât sunt încă în viaţă.

Louise s-a aplecat către mine şi mi-a spus:

– Sper că îţi dai seama că nu trebuie să spunem astfel de lucruri numai după moartea unei persoane dragi. Trebuie să le spunem inclusiv atunci când ne despărţim de cineva sau când divorţăm. De aceea, merită să explorăm şi aceste aspecte ale vieţii.”

Editura: Adevăr Divin
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 212
Data apariţiei: martie 2014

Preţ: 22 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Adevăr Divin, cu reducere, la preţul de 19,80  RON, accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://divin.ro

Alte postări în categoria Inspiraţionale:
Cuvinte tămăduitoare – Larry Dossey
Curaj – Debbie Ford
Supă de pui pentru sufletul supravieţuitorului cancerului – Jack Canfield