Ascultă, priveşte, atinge – Hrisostom Filipescu, Ieromonah

asculta-priveste-atinge-hrisostom-filipescuDespre Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu nu pot să spun decât că este un preot cu har, iar acest har constă, mai mult decât orice, în modul în care știe cum să pătrundă în sufletul omului de rând și să-i insufle valorile creștine într-un mod accesibil, dar și plin de poezie. În continuare vă las în compania minunatelor cuvinte ale părintelui.

Un înger nu poate vorbi de rău alt înger. Inima se desface ca un crin şi miroase a Dragoste.

Suflete, te las să zbori şi îţi dau motive să te întorci. Fiecare, prin sufletul celuilalt, zboară spre lumină.

În rugăciune poţi iubi pe oricine, oricând, oricât de mult. Toate orele, toate zilele le topesc doar în palma Ta, Doamne…

Există o Cale. Nu murim când murim, ci murim când nu mai iubim. Mă cuibăresc lângă tine Doamne, ca lângă un Tată, şi primesc Iubirea. Împărăţia lui Dumnezeu este în inimile pline de iubire. Intră, dar nu trânti uşa în nas. Prezenţa ta să aducă fericire!…

Să iubeşti şi să ai grijă de sufletul tău, om frumos! Cândva vei zâmbi dintr-o poză de album…

…………………………

M.C.: Cum ne putem reîntoarce la Hristos?

H.F.: Este foarte important să plecăm în această călătorie de la gândul curat că Dumnezeu nu este un contabil, un tiran, un aspru judecător care pedepseşte şi împarte dreptatea. Dumnezeu este iubirea care topeşte tot întunericul lăuntric, aduce pace, bucurie şi lumină, dar mai ales nu refuză nimănui nimic. Hristos invită la iubire deoarece judecata lui Dumnezeu este total diferită de judecata oamenilor.

Printr-un suspin al inimii ne putem întoarce către Dumnezeu. Sunt oameni grăbiţi şi Dumnezeu intervine şi ii învaţă să se oprească şi să mai tragă aer în piept. Să vadă de unde vin şi încotro se îndreaptă, să se observe, fără să se judece. Este necesar să facem loc lui Dumnezeu în viaţa noastră. Prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem fiecare. Aşa că este nevoie să chemăm pe Dumnezeu în ceea ce suntem fiecare. Nu avem nevoie de haine de gală, de sărbători, de lucruri ameţitoare pentru a ne întâlni cu Hristos. Să iertăm, să iubim şi să mulţumim pentru orice problemă. Rușinea și critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste…

…………

Orice poate deveni rugăciune, moment de contemplare a Creatorului. Te poţi înălţa şi adânci în taina dumnezeirii în orice clipă. Hristos locuieşte în noi şi cu noi.

Dă-ţi voie să simţi, omule! Inima fiecăruia dintre noi este ieslea în care Doamne se naşte mereu… Dar şi mormântul învierii.

Era o întâmplare cu o bunicuţă care a intrat în biserică ţinându-şi nepoţelul de mână. S-a închinat la icoana Maicii Domnului, a îngenuncheat şi a început să se roage. Copilul îşi învârtea privirea de la bunica sa la luminiţa din candelă care, datorită paharului roşu, se vedea roşie. Şi iar se uita la luminiţă şi iar spre bunica sa.

La un moment dat zise:

– Mamaie, când se face verde plecăm, nu-i aşa?

Eu nu aştept în rugăciune să se aprindă beculeţul verde.

…………………

Era un bătrânel care odată a întrebat un tânăr:

-Tu ştii ce înseamnă prietenia?

-Depinde de situaţie.

-Vezi domnul acela care stă la masă? El este prietenul meu cel mai bun. Ne-am născut în 1939 şi am crescut împreună. Am cumpărat amândoi o bucată de pământ şi în fiecare zi veneam în acest bar, beam o bere şi citeam ziarul. De fapt, el îmi citea ziarul pentru că eu nu ştiu să citesc. Eram mereu împreună.

În 1988 ne-am certat, ne-am bătut. De atunci nu am mai vorbit, nici măcar nu ne-am mai salutat. Dar, în ciuda faptelor întâmplate, în fiecare zi venim amândoi aici, la aceeaşi oră. Ne vedem în fiecare zi, nu ne salutăm şi ne aşezăm la mese diferite. Amândoi luăm o bere. În fiecare zi ia ziarul şi citeşte ştirile cu voce tare. Lumea crede că e nebun, dar o face pentru mine… din 1988!

Dacă doriți să aflați mai multe detalii despre Părintele Hrisostom Filipescu și despre Schitul „Sfânta Maria Magdalena” Țibucani, unde a fost numit egumen în anul 2011, puteți citi aici.

Mai multe cuvinte de înțelepciune puteți găsi și pe blogul Părintelui, https://hrisostomfilipescu.wordpress.com/

Editura: Pim
Dimensiuni: 14,5×20,5 cm
Număr pagini: 236
Data apariţiei: iunie 2015

Preţ: 25 RON

Cartea se poate achiziţiona accesând acest link sau acest link sau acest link. Sfatul meu este să vă grăbiți, întrucât sunt și librării virtuale care deja nu mai au pe stoc această carte.

Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu a mai scris și alte cărți, la fel de minunate, printre care:

Putine cuvinte, multa iubire

Putine lacrimi, multa bucurie

Sursa: http://www.cartifrumoase.ro,

Alte postări în categoria Religie:
„De dincolo am să vă ajut mai mult!” Mărturii despre Părintele Arsenie Boca
Mărturii, amintiri, minuni – AVVA Justin Pârvu
Învăţături din Evanghelie pentru omul modern (Volumul 2) – Vasile al Kinesmei

 

 

 

Anunțuri

Fizica sufletului – Amit Goswami

fizica-sufletului_mÎn cartea Fizica sufletului. O abordare cuantică a vieţii, morţii, reîncarnării şi nemuririi, publicată recent la Editura Livingstone, autorul Amit Goswami îmbină știința și spiritualitatea în încercarea de a explica marile mistere ale vieții.

Iată ce spune autorul despre carte:

Citind cartea Fizica sufletului, vei descoperi că teoria centrală a supravieţuirii după moarte şi a reîncarnării, prezentată în carte, depinde esenţial de un concept denumit memorie cuantică. Ea susţine că părţi ale memoriei noastre, ce ţin în special de învăţare, sunt non-localizate, ceea ce înseamnă că această memorie nu rezidă local în creier, ci în afara timpului şi a spaţiului. Astfel, această memorie susţine transmigraţia dincolo de timp şi spaţiu, fără semnale, fără transfer de energie. Chestiunea energiei este importantă, căci cei care se opun ideii de supravieţuire după moarte, fac mare caz din faptul că greutatea unui corp viu nu se modifică după moarte.

De asemenea, este esenţial să înţelegem că supravieţuirea nu înseamnă mare lucru dacă nu face parte din noi înşine, definindu-ne în esenţa noastră. Dacă stai să te gândeşti, esenţa ta s-ar putea să nu conste în istoria ta de viaţă, ci în ceea ce înveţi in acea viaţă. Dacă acest concept este prea şocant în epoca noastră materialistă, înţelege că asta e ceea ce ne spun tradiţiile spirituale de mii de ani; fizica cuantică nu face decât să le valideze perspectiva.

Pe măsură ce citeşti cartea, vei vedea că teoria prezentată aici explică și un alt fenomen foarte controversat – mediumul. A fi medium este atunci când susţii că „sufletul” cuiva decedat se poate întrupa în tine. Ţinând seama de faptul că toate modelele alternative ale acestui fenomen se bazează pe un fel de dualism, modelul explorat în această carte este singura explicaţie ştiinţifică a acestor fenomene.

Pentru mine, crearea teoriei supravieţuirii după moarte şi a reîncarnării a fost călătoria care m-a împlinit cel mai mult. Aşa cum urmează să citeşti, călătoria mea incepe cu o doamnă în vârstă care m-a întrebat „Ce se întâmplă când murim?”

Cuprinsul cărții este redat mai jos:

Prefaţă la ediţia a doua … 9

  1. De la moarte la nemurire … 15
  2. Cartea tibetană a morţilor are dreptate – şi e treaba noastră să o dovedim! … 39
  3. Nonlocalizare şi reîncarnare: o conversaţie nobilă cu soţia mea … 73
  4. Deschiderea nonlocalizării: Cartea tibetană a morţilor în termeni moderni … 85
  5. Povestea cu reîncarnarea e mai mult decât nonlocalizare cuantică? … 99
  6. Avem un singur corp sau mai multe? … 129
  7. Monada cuantică … 159
  8. Povestea completă despre Cartea tibetană a morţilor … 187
  9. De la eu la monada cuantică în evoluţie: crearea unui nou context pentru viaţă … 205
  10. Yoga morţii: cum să mori creativ … 233
  11. Întrebări şi răspunsuri … 253
  12. Fizica nemuririi … 275
  13. Ufologie, nemurire şi evoluţie … 299

Epilog. Cele nouă vieţi ale sufletului … 313

Glosar … 321
Bibliografie … 335
Index … 347
Despre autor … 359

În continuare puteți citi câteva fragmente din această carte:

Ce anume supravieţuieşte?

„Cine eşti după ce mori? Evident, după moarte nu mai poţi fi o entitate fizică sau corporală. Prin urmare, e populară ideea unui suflet necorporal. Ţi se spune că sufletul e cel care supravieţuieşte morţii corpului tău. Iar după moarte, sufletul merge fie în Rai, fie în Iad, în funcţie de cum o scoţi la capăt în Ziua Judecăţii de Apoi.

Imaginea pe care o au mulţi oameni cu privire la ce se aşteaptă să fie Raiul indică faptul că şi în Rai ei se aşteaptă foarte mult să aibă Eul intact, ca în filmele hollywoodiene. Pentru ei, Eul este sufletul. Totuşi, împotriva acestei credinţe pot fi ridicate obiecţii.

Cum ajungem la identitatea cu Eul? E clar că experienţele prin care trecem, pe măsură ce ne maturizăm, ne modelează Eul. Amintirile acestor experienţe sunt păstrate cel mai probabil în creierul fizic. Mai mult decât atât, doar experienţele (cultura) nu reprezintă întregul Eu; pare logic ca şi zestrea noastră genetică (natura) să aibă şi ea rolul ei. Dar şi genetica, şi amintirile din creier sunt fizice. Odată cu moartea corpului şi cu degradarea, în consecinţă, a acestor amintiri fizice, mai poate Eul să existe?

Un alt argument împotriva sufletului ca Eu a fost adus de psihologul Charles Tart (1990). Acesta subliniază că creierul şi corpul sunt influenţe stabilizatoare pentru identitatea noastră. In vise, de exemplu, ne pierdem conştiinţa corpului fizic şi uite ce se întâmplă! Identitatea noastră poate să treacă de la un corp la altul de mai multe ori în acelaşi vis; nu există prea multă stabilitate în acel ceva cu care ne identificăm. Acelaşi lucru se întâmplă cu pierderea simţurilor şi cu substanţele psihedelice. Identitatea normală şi stabilă pe care o avem în stare de veghe dispare în aceste stări de conştiinţă alterată. Tart consideră că asta poate să indice cum este starea alterată de conştiinţă pe care o atingem după moarte, dacă nu cumva există alte tipuri de procese de stabilizare despre care nu ştim.

Astfel, natura sufletului, natura a ceea ce supravieţuieşte după moarte, este o chestiune dificilă şi controversată. Ea devine şi mai controversată, şi mai derutantă când ne uităm la imaginea acestui drum continuu al vieţii şi al morţii din numeroasele culturi. Nu doar că e ceva ce supravieţuieşte morţii, dar acel ceva se întoarce într-un alt corp, într-o altă naştere, iar procesul continuă la nesfârşit.

Reîncarnarea

Imaginea sufletului care supravieţuieşte fie în Rai, fie în Iad după moarte este, mai mult sau mai puţin, o imagine comună a culturilor iudeo-creştine. În alte culturi lucrurile stau oarecum diferit. Uneori – de exemplu în islam – diferenţele sunt minore. Însă alteori diferenţele asupra perspectivei realităţii după moarte sunt de-a dreptul radicale. Hinduşii din India, budiştii din Tibet şi de peste tot (deşi în budism conceptul sufletului este foarte subtil) şi mulţi oameni cu ascendenţă chineză şi japoneză chiar din afara budismului cred în suflet şi în Rai şi Iad, însă pentru ei sejurul în Rai sau în Iad este doar începutul călătoriei. În aceste culturi, Raiul şi Iadul sunt rezidenţe temporare, iar apoi sufletul trebuie să se reîntoarcă pe pământ. Cât urmează să stai în Rai sau în Iad depinde de karma ta, un concept al cauzei şi efectului ce dispune de o rampă a binelui şi a răului, dar cu o diferenţă majoră.

Când faci bine sporeşte karma bună, iar faptele rele sporesc karma rea din rampa ta karmică – ca şi în creştinism.

Cartea tibetană a morţilor în forma idealistă modernă: varianta revizuită

În sfârşit, suntem pregătiţi să reinterpretăm părţi ale Cărţii tibetane a morţilor într-un limbaj care se potriveşte minţii moderne şi care reflectă înţelegerea cuantică a mesajului său. Dar hai să o facem ludic, credincioşi formatului original.

Nobile cititor, ascultă cu atenţie! Semnele exterioare arată că eşti pe cale să pătrunzi în starea de bardo din clipa morţii. Este o ocazie ce apare o dată în viaţă pentru implicare spirituală şi eliberare. Aşa că rămâi conştient, deşi va fi dificil, căci conştiinţa începe să dea semne de retragere iminentă din corpul fizic.

Fii pe fază! Când intri în starea de bardo din clipa morţii, se poate ca lumea să ţi se pară foarte diferită. După toate probabilităţile, n-ai mai avut niciodată o experienţă extracorporală; ei bine, e momentul să ai una. N-ai crezut niciodată că poţi zbura, nu-i aşa? Păi, uite că poţi. Eşti uşor şi probabil că eşti şi cu inima uşoară.

Oh, nobile cititor! Ascultă cu atenţie! Să fii în afara corpului e foarte normal. Asta nu înseamnă decât că acum te identifici mai mult cu monada ta cuantică, cu abilităţile tale vitale şi mentale care te-au ajutat din culise să dai formă experienţelor tale când erai în viaţă.

Trăieşti experienţe nonlocalizate. Poţi să-ţi vezi propriul corp cum zace în pat. Nu-ţi face griji. Moartea e un rit de trecere, o mare stare de samadhi. Fii calm şi liniştit şi conştient. Cele mai mari experienţe abia acum urmează.

Oh, nobile cititor! Dacă ai ratat experienţa extracorporală, renunţă la ea. Concentrează-te pe viziunile tale. Treci printr-un tunel? Ei bine, vei vedea ceea ce creezi. Aşa ţi l-ai imaginat dintotdeauna, nu? Tunelul către partea cealaltă. Dar încă nu ai ajuns de partea cealaltă. Încă poţi să-ţi ghidezi experienţele ca într-un vis cu ochii deschişi.

Prima ta identificare fiind cu monada cuantică, ai acum o mare forţă de a crea viziuni, de a da formă lumii de tematici ce ghidează corpul tău mental şi vital. Vezi lumina din depărtare? E lumina conştiinţei, unica şi singura, care-ţi face semn. Aceste viziuni sunt un preludiu. Fii foarte atent la ele. O mare parte din karma poate fi distrusă dacă eşti foarte atent acum.

Vezi o fiinţă de lumină? Iisus, Buddha? Bine. Te vor ajuta. S-ar putea ca acum să fie nevoie să-ţi revezi viaţa. Dă-i voie să-ţi treacă prin faţa ochilor. Dacă îţi vezi şi vieţile anterioare, cu atât mai bine! Lasă-le să vină.

Fii conştient, fii conştient, prietene! Întrezăreşti viitoarea ta încarnare? Deschiderea nonlocalizată prin care vezi e activată pentru toate încarnările tale – trecute şi viitoare. Creezi experienţe de sincronicitate pentru viitor, tot aşa cum culegi beneficiile sincronicităţilor din trecut pe care le-ai creat data trecută. Eşti de multă vreme în această călătorie, O, nobile cititor!

Dacă ai ratat să-ţi revezi viaţa şi să o conectezi cu viaţa ta viitoare, nu-i bai. Eşti relaxat cu privire la viaţa ta, nu o judeci. Nu trebuie să te judeci înainte de a păşi pe următorul tărâm, deşi dacă ţi-ai văzut clar încarnările trecute şi viitoare e un semn bun. Dar nu contează.

Fii atent! Orice ai vedea acum, nu sunt decât construcţii pe baza arhetipurilor din propriul tău corp al tematicilor. Fii curajos! Nu te lăsa blocat de aceleaşi imagini obişnuite care te-au ţinut ocupat toată viaţa! Vizualizează-ţi emoţiile aşa cum sunt, chiar dacă asta înseamnă să întâlneşti zei violenţi şi îngeri. Este o defilare pe care ai creat-o tu însuţi. Nu te lăsa distras doar pentru că e groaznic.

Dacă îţi reprimi emoţiile acum, ele te vor acapara de partea cealaltă, când vei fi inconştient.”

Editura: Livingstone
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 360
Data apariţiei: iunie 2015

Preţ: 32 RON

Cartea se poate achiziţiona cu reducere, la prețul de 29 RON, accesând acest link

Prețul de pe site se poate modifica ulterior.

De același autor mai puteți citi cartea Doctorul cuantic, publicată la Editura Orfeu 2000, despre care găsiți mai multe detalii pe blog aici.

Sursa: http://www.eusunt.ro

Alte postări în categoria Teorii neconvenționale:
Viitorul lui Dumnezeu. O abordare practică a spiritualităţii pentru vremurile noastre – Deepak Chopra
Karma şi taina reîncarnării – Florin Gheorghiţă
Provocarea anti-gravitaţiei – Marcel Pages