Frica de boală. Cum să o înţelegem şi să o depăşim – Hans Morschitzky, Thomas Hartl

frica-de-boala_mÎn colecția Psihologia practică a Editurii Trei a apărut de curând o carte interesantă și utilă, care ne ajută să înțelegem și să depășim teama de a ne îmbolnăvi.

Frica de boală este resimţită acut de 15% dintre români şi doar teama de şomaj o depăşeşte într-un top autohton al îngrijorărilor, arată o anchetă sociologică din 2014. O dovadă în plus a relevanţei grijii pentru sănătate o constituie preocuparea actuală pentru alimentaţia „eco” şi diete, dar şi cultul corpului sănătos şi zvelt. Totuşi, când grija firească pentru sănătate ajunge să ne domine gândurile, tulburându-ne cursul normal al vieţii, e semn că am putea suferi de o „tulburare hipocondriacă”.

Mersul frecvent de la un doctor la altul (dublat de neîncrederea faţă de diagnosticul primit), izolarea socială, interpretarea greşită a semnelor corpului, igiena compulsivă şi suspiciunea faţă de toxicitatea alimentelor afectează considerabil viaţa ipohondrului, dar şi a rudelor sale. Cartea de faţă arată cum ia naştere frica patologică de boală, ce consecinţe are şi cum poate fi depăşită prin autoanaliză, sugestii pozitive, tehnici de relaxare, vizualizare şi gestionare a stresului, şi, mai ales, prin restructurarea gândirii iraţionale şi „magice”.

Hans Morschitzky este psihoterapeut la Spitalul de Psihiatrie din Linz, Austria. A mai scris cărţi despre psihosomatică şi despre teama de a-i refuza pe ceilalţi. Thomas Hartl este jurnalist de popularizare a ştiinţei.

Curprins:

Partea I. Frica de boală — grijă normală şi frică patologică privind sănătatea
Boala face parte din realitatea vieţii
Frica de boală odinioară şi astăzi
Frica de boală în epoca stilului de viaţă sănătos
Teama de boală poate afecta pe oricine
Frica de boală poate deveni ea însăşi o boală
Cele zece feţe ale fricii de boală

Partea a II-a. Frica de boală — cum ia naştere şi afectează viaţa
Douăzeci de cauze frecvente ale fricii de boală
Zece consecinţe frecvente ale fricii de boală

Partea a III-a. Frica de boală — cum să învăţaţi să o gestionaţi cu succes
Tratament de specialitate — concepte de succes ale terapiei comportamentale
Autoajutorarea — un program în şapte paşi
Sfaturi pentru rude — pentru ca viaţa familială să nu devină un coşmar
Sfaturi pentru medici — mai puţin înseamnă mai mult

Cuvânt de încheiere
Bibliografie

Un scurt fragment din carte este redat mai jos:

“Senzaţiile corporale neplăcute sunt ceva absolut normal. O presiune în piept, o senzaţie de sufocare, un nod în gât, o senzaţie de strangulare, o înţepătură în stomac, o greaţă uşoară, o forfotă în stomac, nevoia crescută de a urina sau de a avea scaun, o durere supărătoare în ceafă, o tensiune musculară în zona umerilor şi a cefei, un junghi în spate, o ameţeală neplăcută, o transpiraţie inexplicabilă, o palpitaţie, o grabă sau o poticnire bruscă a inimii, un tremur în mâna dreaptă, o furnicătură ciudată în piciorul stâng – adesea, asemenea senzaţii corporale neplăcute nu constituie simptomul unei boli grave, ci expresia unei indispoziţii fizice temporare. Însă mulţi dintre cei afectaţi le tolerează din ce în ce mai puţin. Cum vă simţiţi în cazul unor asemenea simptome? Vă înfricoşează sau le consideraţi expresia unor fluctuaţii normale ale stării de sănătate?

Pretenţiile noastre cu privire la propria stare de sănătate au crescut semnificativ, comparativ cu generaţiile anterioare. Credem că avem dreptul să ne simţim bine până la sfârşitul vieţii. Am prefera, într-o oarecare măsură, să murim sănătoşi, dacă tot trebuie să murim. V-ati întrebat vreodată de ce anume ati vrea să muriţi, dacă aţi putea alege? Cum vă simţiţi când vă imaginaţi acest lucru? Deveniţi cumva neliniştit la asemenea gânduri?

Capacitatea de a ne linişti în faţa unei uşoare indispoziţii fizice şi disponibilitatea de a suporta pur şi simplu anumite senzaţii neplăcute s-au pierdut adesea în societatea noastră. Ceea ce odinioară era pur şi simplu acceptat în ziua de azi face ca tot mai mulţi oameni să devină potenţiali pacienţi. Ei preferă să clarifice imediat orice anomalie decât să aştepte câteva zile şi să observe evoluţia ulterioară a simptomelor. În cazul unei răceli uşoare se simt deja grav bolnavi şi uită mottoul plin de umor al altor pacienţi: „O răceală tratată durează o săptămână, iar una netratată durează şapte zile”. Germanii consultă un medic aproape de două ori mai mult decât francezii, olandezii, suedezii sau danezii, numărându-se astfel printre liderii europeni în ceea ce priveşte temerile hipocondriace.

În ceea ce priveşte depistarea şi tratamentul anumitor boli, medicina modernă a atins un nivel care în trecut era de neimaginat şi care, având în vedere vistieriile goale ale sistemului sanitar, se pare că în viitor va fi greu de finanţat. De teama unui oarecare risc rezidual, în prezent sunt efectuate adeseori investigaţii (uneori şi tratamente medicale) costisitoare, considerate de mulţi specialişti ca fiind inutile. Pacientului îi este teamă că i se pune viaţa în pericol dacă nu se face pentru el tot posibilul, adică tot ceea ce este omeneşte posibil. Dar şi medicului îi este frică că ar putea trece ceva cu vederea şi – la fel ca în SUA -, din cauza unui diagnostic greşit sau a unei erori de tratament, i-ar putea fi distrusă cariera profesională. Astfel, din „motive juridice”, pentru evitarea unui epilog judiciar, adesea tocmai în cazul pacienţilor hipocondriaci sunt efectuate diferite investigaţii medicale. Acestea întăresc frica de boală, mai ales dacă sunt efectuate în mod repetat.”

Editura: Trei
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 240
Data apariţiei: februarie 2015

Preţ: 29 RON

Cartea se poate achiziţiona cu reducere, la prețul de 23,20 RON, accesând acest link

Prețul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.edituratrei.ro, http://www.eusunt.ro/

Alte postări în categoria Autocunoaștere:
Compulsiunile: prieteni sau duşmani? – Mary O’Malley
Inteligenţa intuitivă – Vanessa Mielczareck
Recenzie: Gânduri fără gânditor – Mark Epstein

 

 

 

 

Anunțuri

Cum să-ţi construieşti fericirea. Psihologia fericirii – Christophe Andre

Cum sa-ti construiesti fericirea micaCartea Cum să-ţi construieşti fericirea. Psihologia fericirii, de Christophe Andre, a fost publicată recent la Editura Trei, în cadrul colecţiei Psihologie practică. Despre fericire, noi românii vorbim şi gândim adesea prin prisma unui amestec de prejudecăţi tradiţionale şi recente: fericirea este un fel de fata morgana care se îndepărtează pe măsură ce ne apropiem de ea; dacă e totuşi de conceput realizarea fericirii, atunci ea nu poate consta decât în sacrificiul nostru spre binele generaţiilor viitoare; sau: banii nu aduc fericirea şi, mai nou, din perioada de tranziţie, banii aduc fericirea.

Exponent al culturii occidentale, autorul francez Christophe André ne demonstrează convingător că fericirea depinde în mare măsură de noi înşine, ne prezintă mijloacele pentru a o construi şi ne oferă chestionarele cu ajutorul cărora să ne apreciem gradul de fericire. O carte practică şi lipsită de prejudecăţi…

Christophe André este psihiatru şi psihoterapeut, autor şi coautor al unor cărţi de enorm succes internaţional, traduse şi în limba română la Editura Trei: Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile, Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi, Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele (împreună cu François Lelord), Cum să ne eliberăm de frica de ceilalţi (împreună cu Patrick Légeron).

Iată ce găsiţi în cuprinsul acestei cărţi:

Introducere

PRIMA PARTE. ESTE POSIBILĂ FERICIREA?

1 Ce este fericirea?
La doi paşi de fericire
Satisfacţie şi fericire
Plăcere şi fericire
Bucurie şi fericire
Beatitudine şi fericire
De ce am trasa diferenţele?
Cum ne construim experienţa fericirii?
Situaţiile în care survine fericirea
Emoţiile fericirii
Construirea fericirii
Viziunea fericirii
„Am cunoscut fericirea, dar nu ea m-a făcut cel mai fericit“
Fericirea: un sentiment cu totul special
La început era starea de bine
Fericirea este un sentiment
Fericirea îşi este suficientă sieşi
Cu fericirea nu-i de glumă!
Alchimia fericirii

2 Fericirea compromisă
Nu sunt făcut(ă) să fiu fericit(ă)
Există teama de fericire?
Mai degrabă-i stângăcie: „Ce să fac cu fericirea?“
Sau angoasă: „Si după fericire?“
Uneori, superstiţie: „Să-i porţi ghinion propriei tale fericiri?“
Sau obiceiuri triste:
„Nefericirea mi-e binecunoscută…“.
Si câteva interdicţii culturale: „Fericirea?…
Haide, fiţi rezonabil…“
Sentimentul nefericirii cotidiene…
E oare posibil să ne facem singuri nefericiţi?
Viziunea nefericirii
Cam pe unde vă situaţi, între fericire şi nefericire?
Câteva întrebări referitoare la fericire şi nefericire
O luptă nedreaptă?
Este nefericirea necesară fericirii?
Putem fi fericiţi în toiul nefericirii?
Dar nefericiţi în culmea fericirii?
Ne poate apăra fericirea de nefericire?
E posibil să facem faţă nefericirii „adevărate“?
Fericirea poate urma nefericirii?
Ieşirea din tenebre…

3 Fericirea: o istorie privată
Există o predispoziţie spre fericire?
Buna dispoziţie
Temperamentul optimist
Dispoziţie şi temperament: pot fi schimbate?
Părinţii îi pot învăţa pe copiii lor cum să fie fericiţi?
Ce pot face părinţii pentru fericirea copiilor lor?
Dragostea dăruită de părinţii mei m-a ajutat să fiu fericit?
Ce exemplu mi-au oferit părinţii mei în ce priveşte raporturile lor cu fericirea?
Ce m-au învăţat părinţii mei despre fericire?
Vârstele fericirii
Copilăria: fericirea în stare pură?
Adolescenţa: fericirea… nici vorbă
Vârsta adultă: maturitatea sau mediocritatea fericirii?
Îmbătrânim fericiţi?

PARTEA A DOUA. CUM SĂ ÎNŢELEGEM SI SĂ APĂRĂM FERICIREA

4 Unde să căutăm fericirea?
Promisiuni şi artificii: fericirea la comandă
Banii aduc fericirea?
Minciuni şi miraje publicitare
Substanţe ale fericirii?
Aparenţele fericirii
Statutul şi diplomele
Tinereţea
Sănătatea
Frumuseţea
Fericirea stă în relaţie
Cuplul
Copiii
Părinţii
Prietenii
Fericirea este în acţiune
Munca
Recreerea
Acţiune şi fericire: puţină teorie
Dar odihna?
Fericirea e-n câmpul înverzit
Acel ceva…

5 Ce ştim despre fericire?
O ştiinţă a fericirii?
Măsura fericirii
Sondajele pe tema fericirii
Două dimensiuni măsurabile ale fericirii
Fericire de sus sau de jos?
Ascensorul fericirii
Câteva condiţii psihologice ale fericirii
Aşadar, top-down sau bottom-up?
Patru drumuri spre fericire
Nu există fericire cu „mărime universală“
Cele patru chipuri ale fericirii
Fericirea şi sensul vieţii
Biologie, psihologie şi societate: trei temelii ale fericirii
Sisif şi fericirea
O viziune montaniardă a fericirii
Credinţă şi fericire
Pentru a găsi fericirea, trebuie să crezi în ea…
Religie şi fericire
Credinţă şi fericire: a nu se depăşi doza prescrisă?
La ce bun fericirea?
„Să mă facă indiferent în faţa morţii“
„Să trăim fericiţi în aşteptarea morţii“
Trebuie să-l recitim mereu pe Proust…

6 Fericirea, un subiect care deranjează
Scurtă istorie a fericirii în Occident
Fericire şi creştinism
Revoluţia fericirii
Romantismul nefericirii…
Dezbateri pe tema fericirii: când aud
Cuvântul „fericire“, îmi scot revolverul…
Păcatul nr. 1: fericirea te face slab şi mediocru
Păcatul nr. 2: fericirea te face egoist
Păcatul nr. 3: fericirea te face anxios şi nefericit
Păcatul nr. 4: ideea de fericire este zadarnică, înşelătoare şi mincinoasă
Păcatul nr. 5: fericirea a devenit un obiectiv de marketing obligatoriu
Păcatul nr. 6: fericirea este noul opium al poporului
Păcatul nr. 7: fericirea este vulgară
Fericirea şi lupta de clasă
Trei etape din istoria fericirii
Fericirea şi distincţia socială
Ideile despre fericire pe care ni le-am însuşit nu sunt întotdeauna ceea ce credeam…

PARTEA A TREIA. SĂ NE CLĂDIM FERICIREA

7 Cum să evităm nefericirea
Tentaţia nefericirii
De ce suntem înzestraţi mai degrabă pentru nefericire?
De ce să luptăm împotriva tentaţiei nefericirii?
Mâhnirea, spleenul şi indispoziţia: negurile ce-nvăluie fericirea…
Cum să facem faţă mâhnirii?
Griji, tracasări şi nelinişti: când viaţa este o hărţuială…
Soarecii anxietăţii ronţăie tortul fericirii
Cum se poate face faţă anxietăţii?
Pesimismul: luciditate sau orbire?
Ce este pesimismul?
În ce fel ne împiedică pesimismul să fim fericiţi
Cum putem lupta împotriva pesimismului?
Nu e momentul să fii fericit…
„Fericirea? Bine, când termin…“
De ce hiperactivilor le este greu să fie fericiţi?
Ce să facem ca să nu uităm de fericire?
Enervarea, furia şi alte emoţii ostile
Tentaţia emoţiilor ostile
Emoţiile ostile poluează starea de bine şi erodează relaţiile sociale
Cum să facem faţă emoţiilor ostile?
Cele trei dezacorduri care vă separă de fericire
Nostalgie şi regrete: „Omul alungat din propria-i fericire…“
Invidia: distanţa dintre noi şi ceilalţi
Idealopatia: diferenţa dintre vis şi realitate
O văicăreală cu folos
Tot soiul de plângeri…
Sunt nefericit, deci mă plâng, sau mă plâng, deci sunt nefericit?
Cum contracarăm dorinţa de-a ne plânge?
Cum pregătim întoarcerea fericirii…

8 Cum să ne cultivăm şi să ne apărăm fericirea
Să luăm decizia de a fi fericiţi
Eforturi pentru a fi fericiţi?
Să savurăm toate formele de fericire
Să nu ne lăsăm pradă mâhnirii
Un scop, nu o obsesie
Grădinăritul fericirii
Pantă lină spre culmi
Să ţinem ochii deschişi
O fericire cu faţă umană
Cum să nu-i exasperăm pe alţii cu fericirea noastră?
Îndatoririle fericirii
Există o fericire a tuturor?
Optimismul: Max, Candid şi şoriceii înotători
Ce este optimismul?
Caricaturi şi critici ale optimismului: Candid
Inteligenţa optimismului
Iluzii pozitive?
Cum să obţinem şoricei optimişti?
De unde vine optimismul?
Practica optimismului
Nici pozitiv, nici negativ
A avea încredere a priori?
Să ne cultivăm inteligenţa fericirii
Să-i observăm pe oamenii fericiţi
Micile fericiri
Înţelepţi, dar nu resemnaţi
Gratitudine şi fericire
„Să fii fericit când totul merge bine…“
Concluzie

PARTEA A PATRA. CUM STAŢI CU FERICIREA?

I – Chestionar pentru evaluarea predispoziţiilor dvs. emoţionale la fericire
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele?

II – Chestionar pentru evaluarea raportului între starea dvs. de bine şi serviciul pe care-l aveţi
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele?

III – Chestionar asupra satisfacţiei dvs. în viaţă
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele

IV – O ierarhie a micilor fericiri cotidiene
Cum se foloseşte chestionarul?
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele?

V – Chestionar asupra profilului fericirii dvs.
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele?
Dacă aţi obţinut o majoritate de răspunsuri „Fericire care ţine de acţiune“
Dacă aţi obţinut o majoritate de răspunsuri „Fericire care ţine de satisfacţie“
Dacă aţi obţinut o majoritate de răspunsuri „Fericire care ţine de stăpânire“
Dacă aţi obţinut o majoritate de răspunsuri „Fericire care ţine de seninătate“

VI – Chestionar asupra pesimismului şi optimismului
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele?

Editura: Trei
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 296
Data apariţiei: mai 2014

Preţ: 35 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Trei, cu reducere, la preţul de 33,25 RON, accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.edituratrei.ro

Alte postări în categoria Autocunoaştere:
Psihogenealogia – Anne Ancelin Schützenberger
Fascinanta construcţie a Eu-lui – Augusto Cury
Ce tip de carieră ţi se potriveşte? – Donna Dunning

Psihogenealogia – Anne Ancelin Schützenberger

psihogenealogia_micaLa Editura Trei a apărut recent cartea Psihogenealogia. Vindecarea rănilor familiale şi regăsirea de sine, scrisă de psihoterapeuta Anne Ancelin Schützenberger.

Reasumarea istoriei personale şi familiale, înscrierea mai corectă într-o descendenţă sau într-o legendă şi punerea în ordine a „şantierului” lăsat de strămoşii noştri: acesta este obiectul psihogenealogiei clinice.

Psihogenealogia ne oferă posibilitatea să ne păstrăm loialităţile familiale care ne convin; să scoatem la iveală tot ceea ce a fost vesel, onorabil, agreabil şi liniştit în familia noastră; să lăsăm deoparte povara erorilor, a suferinţelor, a rănilor şi a „păcatelor” din trecut; să acceptăm că în familia noastră pot exista şi lucruri rele, ruşinoase şi nespuse, drame nerezolvate, pierderi pe care nu le putem admite şi să ne putem distanţa astfel, ca să ne trăim, în sfârşit, propria viaţă.

Autoarea abordează aspectele esenţiale ale loialităţilor familiale invizibile, sindromul de aniversare, memoria trupului, precum şi cel mai bun mod de a trasa un arbore genealogic semnificativ. Ea ne ajută să ne punem cele mai potrivite întrebări ca să trăim, şi nu doar să supravieţuim, subliniază capcanele pe care trebuie să le evităm şi ne deschide calea care ne permite „să culegem nectarul din grădina familiei, pentru a face din el miere”.

Anne Ancelin Schützenberger este psihoterapeut, analist de grup şi specialist în psihodramă de renume internaţional, profesor emerit la Universitatea din Nisa şi creatoarea conceptului de „psihogenealogie”.

În continuare găsiţi cuprinsul detaliat al cărţii:

Notă asupra noii ediţii (2012)
Mulţumiri
Cuvânt-înainte. A culege nectarul din grădina familiei

Introducere. Faptele sunt încăpăţânate
Contextul conceperii, al naşterii şi alte avataruri (sindromul ursului prost lins)
Alegerea prenumelui
Autonomie financiară
Urme pierdute
Deja în Biblie
A face distincţia dintre intergeneraţional şi transgeneraţional

Capitolul I. Un lucru e de la sine înţeles, dar e şi mai bine să vorbim despre el: comunicarea verbală conştientă şi exprimarea directă sau indirectă a sentimentelor
O transmitere tacită a experienţei de viaţă
Vedere de ansamblu a analizei transgeneraţionale şi a implicaţiilor sale
Transmiterea traumelor din generaţie în generaţie prin diverse acte ratate
Emergenţa corporală a memoriei familiale
Repetări
Josephine Hilgard şi Anne Ancelin Schutzenberger
Transpunerea în cuvinte a suferinţelor

Capitolul II. Să le fim credincioşi strămoşilor noştri, dar mai ales nouă înşine: „loialităţile familiale” invizibile şi inconştiente
Fiinţa umană este un animal gregar şi social
Cripta şi fantoma
Relaţia cu co-conştientul şi cu co-inconştientul
Co-conştientul şi co-inconştientul de familie sau de grup

Capitolul III. Să nu repetăm greşelile, suferinţele şi păcatele strămoşilor noştri; dar să ştim că faptele se repetă la perioade marcante, deseori semnificative: sindromul de aniversare
Sindromul de aniversare şi repetiţia
Pierderi inacceptabile şi doliuri nefăcute
Lucrările lui Josephine Hilgard privitoare la sindromul de aniversare, la repetiţii şi la potriviri de simptome
Caz clinic de loialitate familială invizibilă: Camille, sau cum să „înlături praful producător de tuse” şi să desfaci „cusătura de capitonaj”
Amprente istorice: cazul Kosovo
Clivaje istorice

Capitolul IV. Despre importanţa faptului de a termina ceea ce a fost început: efectul Zeigarnik
Doliurile nefăcute
Încheierea prin vinietă de psihodramă
Surplus-realitate şi proiecţie în viitor
Studiile Blumei Zeigarnik împreună cu Kurt Lewin şi efectul Zeigarnik

Capitolul V. Ceea ce nu se exprimă în cuvinte lasă urme şi se exprimă prin suferinţe: limbajul trupului şi, de asemenea, a face cunoscut fără vorbe
A se exprima indirect, prin limbajul trupului
Ventrilocul şi fantoma
A exprima indirect pentru a nu „pierde prestigiul”: a face cunoscut fără vorbe
Dubla legătură
Ce este o psihodramă?
Psihodrama pantofilor sau transmiterea imposibilă
Delenda
Undele morfogenetice ale lui Sheldrake
Cercetările lui Jean-Pol Tassin
Neuronii-oglindă
Amprenta memoriei corporale arhaice
Fractalii şi teoria haosului

Capitolul VI. Schimbare şi rezistenţă la schimbare
Kurt Lewin (1890-1947)
Totul se află într-un echilibru cvasistaţionar
Ziua casei incendiate de către germani
Povestea hoţului şi a actelor
Repetarea întâmplării cu pierderea actelor
A supravieţui unei pierderi
Rezistenţa la schimbare
Schimbarea se produce mai uşor la mai mulţi odată
Cercetarea lui Kurt Lewin asupra comportamentului alimentar: o premieră
Povestea unei biciclete

Capitolul VII. La cine, la ce ţinem într-adevăr? Adevăratele legături
Să înveţi să percepi evenimentele vieţii şi ceea ce este esenţial pentru tine însuţi
Sensul, procesul şi conţinutul acestei lucrări transgeneraţionale: genosociograma
Evenimente de viaţă marcante
„Atomul social”
Marie, abuzurile şi frăţiorul mort
Amelie, regina Maria-Antoaneta şi adverbele circumstanţiale

Capitolul VIII. Cum se întocmeşte o genosociogramă 
Desene, detalii ale desenelor şi convenţii
Metodologia prin asociaţia de idei
Liniile colorate
Datele care revin
Fapte de război şi resurse istorice
Importanţa viselor
Diverse urmări ale lucrului la genosociogramă
Rememorare a câtorva puncte-cheie

Capitolul IX. Viaţa începe în momentul conceperii, depinde de mediul familial, de clasa socială şi de eticheta pusă de către celălalt
Viaţa începe în momentul conceperii
Prezicerile făcute în leagăn
Contextul în care bebeluşul vine pe lume şi nişa ecologică. Cuibul şi furtunile sale
Mediul social şi ritualurile locale
Impactul clasei sociale de apartenenţă asupra vieţii personale
Limba vorbită acasă este uneori diferită de cea a ţării în care se locuieşte
Rolul rezervat copilului
A fi mama mamei sale
Influenţa clasei sociale de apartenenţă, a uzanţelor şi a obiceiurilor acesteia
Eşecul ambivalent al copilului inteligent
Ierarhia socială şi ordinea în care se ciuguleşte
Familii aşa-zis normale, familii nevrotice, ba chiar perverse
Alegerea prenumelui
Întorsăturile vieţii
Sfârşitul vieţii şi a-ţi lua rămas-bun

Capitolul X. Memorie familială, uitări şi reconstituire
Trecutul reevaluat
Avem familia pe care o avem
Reconstituirea trecutului personal este întotdeauna periculoasă
Freud şi sonatele
Doliuri nefăcute
Cazul persoanelor care migrează
Reacţiile Mariei

Capitolul XI. Când se lucrează de unul singur

Capitolul XII. Spaţiul lipsit de primejdie şi baza de siguranţă
Baza de siguranţă
Primii paşi sunt importanţi
Conceptul de holding al lui Winnicott
Conceptul de „safe space” al lui Kotani
Baza de siguranţă prin atingere
Aşezarea pe cal sau poziţia călăreţului în şa şi „raportul cu pământul” sau înrădăcinarea
Peter Pan, limanul de graţie şi ţara lui „Niciodată, niciodată”
Conceptul de „hardiness” (robusteţe) al lui Kobasa

Capitolul XIII. Fără un loc sub soare
Cei care reapar
Să nu se confunde coincidenţa cu hazardul
Persoane fără domiciliu fix, fără acte, refugiaţi, sclavi
A refula pentru a se integra, apoi a se redeschide şi a se asuma

Capitolul XIV. Când nu avem acces la memoria familiei
Ce e de făcut?
Adopţie şi familii în oglindă
„Poli-taţi” şi „poli-mame”
Filiaţia aşa-zis „normală”, ca ficţiune
Fecundarea de către un „donator” şi secrete de familie: cazul lui Gerard
Copii abandonaţi la naştere: cazul lui Marie-Pierre

Capitolul XV. Pedagogie albă, pedagogie neagră moştenită, părinţi toxici
Pedagogia neagră
Un spirit distructiv dus la extrem
Comunicările paradoxale
Încurajarea
Concluzie. A-ti asuma familia în ansamblul ei şi a-şi alege propria viaţă
Cum să reuşeşti în viată

Anexe
Ghid de evaluare sau de autoevaluare a stresului provocat de evenimentele vieţii
Observaţia fină şi „intuiţia”: şansă şi serendipitate
Inconştientul şi transferul
Efectul placebo
Psihogenealogie şi muncă
„Justiţia reală, reparatoare” a populaţiei maori
Triunghiul pervers sau impunerea propriei voinţe asupra celuilalt sub pretextul de a-l ajuta

Bibliografie

Iată şi un scurt fragment:

CAPITOLUL II

Să le fim credincioşi strămoşilor noştri, dar mai ales nouă înşine: „loialităţile familiale” invizibile si inconştiente

Fiinţa umană este un animal gregar şi social

“Omul, ca şi animalul, a supravieţuit perioadelor glaciare în hoardă sau într-o colectivitate numeroasă. Primul nostru reflex este acela de a ne strânge în grup şi „a face la fel ca toată lumea”, iar excepţiile nu schimbă nimic din acest fapt.

Ceva din noi ne împinge să ne „apărăm” familia şi modul ei de viaţă şi de gândire şi să-i reproducem comportamentul (loialităţi familiale conştiente şi inconştiente), oricare ar fi dorinţele noastre conştiente de a face altfel. Şi dacă, pentru a ne deosebi, facem contrariul a ceea ce a fost făcut şi dacă părinţii noştri au făcut acelaşi lucru, repetăm modul de revoltă al bunicilor noştri, reacţionăm în loc să alegem şi să acţionăm. Şi ciclul se reia de la capăt…

Dar, atenţie, a face contrariul nu înseamnă a ne elibera de părinţii noştri, ci a fi legaţi de ei prin opoziţie. Este încă o formă invizibilă de legătură şi de loialitate familială invizibilă.

A fi liber în propriile tale alegeri înseamnă a face altfel.

A deveni adult, a tăia cordonul ombilical şi a te elibera de influenţa familiei înseamnă să poţi face opţiuni în sinea ta şi, eventual, să selectezi o altă formă şi alte criterii de judecată, de alegere şi de viaţă.

Cripta şi fantoma

Să reamintim că rar se găseşte o familie care să nu aibă secretul sau secretele sale şi, adesea, un „schelet în dulap” sau, cel puţin, lucruri nespuse şi subiectele sale tabu implicite, precum şi „oile sale negre” care nu mai sunt frecventate sau sunt evitate.

Secretele de familie sunt subiecte fierbinţi. Sunt precum „cartofii încinşi” de care ne debarasăm cât mai repede şi pe care îi trecem din mână în mână, fiecare mână arzându-se în treacăt, din generaţie în generaţie. Într-o oarecare măsură, ele creează un clivaj al personalităţii: o parte care ştie şi o parte care nu vrea sau nu poate să ştie nimic. Este ca o traumă care se întoarce şi izbeşte violent, ca o rană deschisă care are nevoie să fie scoasă la lumină şi lăsată liberă, o tânguire care vrea să fie auzită, înţeleasă şi văzută, luată în seamă, ba chiar tratată, sprijinită şi conţinută printr-un adevărat ajutor terapeutic „de domolire”, un holding (susţinere).

Psihanalistul parizian de origine maghiară, Nicolas Abraham, făcea propunerea de a explica în acest mod cazurile unor pacienţi care nu corespundeau nici cu experienţa sa, nici cu un model teoretic freudian. Era ca şi cum altcineva se exprima prin gura lor, asemenea unui ventriloc.”

Editura: Trei
Dimensiuni: 14,5×20,5 cm
Număr pagini: 256
Data apariţiei: aprilie 2014

Preţ: 35 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Trei, cu reducere, la preţul de 33,25 RON, accesând acest link

Sursa: http://www.edituratrei.ro, http://www.eusunt.ro

Despre subiectul legăturii psihologice cu generaţiile anterioare mai puteţi citi pe blog şi aici, unde găsiţi o prezentare detaliată a cărţii Secretele de familie. Cum se moştenesc traumele de Serge Tisseron, publicată în anul 2014 de Editura Philobia.

Alte postări în categoria Autocunoaştere:
Inteligenţa intuitivă – Vanessa Mielczareck
Umbra din noi – Verena Kast
Suflet nemărginit – Byron Brown

Limbajul viselor – Wilhelm Stekel

limbajul-viselor_micaUn subiect de larg interes, şi anume simbolismul viselor, este abordat de către psihologul Wilhelm Stekel în cartea sa intitulată Limbajul viselor, recent publicată de Editura Trei în cadrul colecţiei Psihologia pentru toţi.

Scrisă clar şi bogată în exemple, cartea descifrează legăturile dintre scenele onirice, aparent lipsite de logică, şi cele mai intime dintre gândurile, dorinţele şi emoţiile noastre. Plecând de la relatările pacienţilor săi, Stekel descrie mecansimele psihice prin care trăirile refulate sunt condensate şi deplasate, clivate şi resimbolizate în scenarii care ascund pasiuni şi temeri de o forţă nebănuită. Deşi include o mulţime de simboluri onirice, de la trabuc, şarpe şi telefon până la înmormântare şi căderea în prăpastie, cartea de faţă nu oferă „chei” unice pentru „tălmăcirea” limbajului viselor. Din contră, demonstrează cât de nuanţată şi de diferenţiată trebuie să fie interpretarea psihanalistului, care are nevoie nu doar de răbdare, atenţie şi detaşare afectivă, dar şi de o solidă cultură generală.

Scris la un deceniu după Interpretarea viselor a lui Freud, prezentul volum a fost apreciat de către Jung ca o bine-venită „aplicaţie clinică sistematică a psihanalizei lui Freud”.

“Medicii, juriştii, specialiştii în sănătate publică, educatorii şi psihologii vor găsi în acest volum, fără îndoială, o anumită doză de inspiraţie, iar orizontul lor mental se va lărgi. Este timpul să dedicăm mai multă atenţie aspectelor ce aparţin vieţii noastre onirice. Acest domeniu ne oferă oportunitatea de a dobândi o înţelegere asupra celor mai profunde zone ale sufletului uman, permiţându-ne astfel să pătrundem adevăratul caracter al naturii umane.” – Stekel

“Scrierile lui Stekel conţin cea mai bogată colecţie de dezlegări de simboluri, care în parte pot fi considerate ingenioase şi s-au dovedit corecte după verificare… Din lucrările lui Stekel şi ale altora, am învăţat să apreciez mai corect anvergura şi importanţa simbolisticii în vis.” – Freud

Wilhelm Stekel, medic şi psiholog austriac, este unul dintre cei mai importanţi colaboratori ai lui Freud din perioada de început a psihanalizei. Dintre numeroasele sale cărţi, Editura Trei a publicat Psihologia eroticii feminine, Recomandări psihanalitice pentru mame, Psihologia eroticii masculine şi Profunzimile sufletului

Mai jos găsiţi cuprinsul detaliat al cărţii:

Prefaţă

I. Semnificaţia simbolismului:   
Ce este un simbol?
Visul despre femeia ucisă
Specia umană bolnavă de iubire
Visul tatălui gelos
Vis şi mit

II. Analiza unui vis simplu (visul cu telefonul)
Balada sărmanului arici
Părerea doamnei A. despre actul de a telefona

III. Aspecte superficiale ale interpretării viselor
Luna şi Pământul
Visul cu Sfatul Popular
Reprezentarea vieţii neînfrânate

IV. Simbolismul copacului ce se scufundă
Reprezentarea gliei-mamă
Teama de sine

V. Deformarea onirică (1)
Vise în care suntem urmăriţi
Visul politic în care apare Bismarck
Vila cea minunată
Visul în care apare cofetarul
Sensul contrar al cuvintelor străvechi
Psihologia tipologiei lui Don Juan
Livretul de economii şi iubirea
Gândurile malefice din copilărie
Gimnastul cel iscusit
Bărbatul brunet, un simbol al morţii

VI. Deformarea onirică (2)
Deplasarea de sus în jos şi din faţă în spate
Când politeţea maschează dispreţul
Un vis ce trebuie interpretat în sens invers
Cea de-a doua echivalentă simbolică
Simbolizarea iubirii dispreţuitoare
De ce strigă copilul „Papa!”
Un vis biografic

VII. Deformarea onirică (3)
Deplasare şi condensare
Servitorul cel curajos
Pulsiunile criminale (antisociale)

VIII. Clivajul personalităţii în vis
Visul unui judecător: vila şi închisoarea
Visul cu muzeul

IX. Transformări şi bisexualitate  
Semnificaţia celor cinci degete
Un vis vechi într-o nouă lumină
Simboluri ale bisexualitătii
Toate visele sunt bisexuale
Căutarea laturii masculine a femeilor

X. Simbolismul dreptei şi al stângii în vise
Verişoara ca substitut al incestului
Tatăl trebuie să plece
Simbolismul spiralei
Visul cu gestul diplomat

XI. Visele unui om nehotărât
Visul cu bomboane
Visul în care apar cărţi furate
O altă versiune

XII. Simbolismul vieţii şi al morţii
Visul cu sabia lungă
Masturbarea ca bagaj de mână
Ideea matricidului
Sângele ca lichid seminal

XIII. Discuţiile din vise
Simbolismul conversaţiei
Simbolismul culorilor în cazul domnului S.

XIV. Reprezentarea emoţiilor în vis
Visul despre „pregătire”
Visul unui cleric
Originile fetişizării picioarelor
Triumful asupra tatălui
Idei şi imagini obsesionale în vise
Originile infantile ale fobiei de atingere
De ce „se miră” visătorul

În continuare puteţi citi câteva fragmente din carte:

„Dar ce putem spune despre caracterul visului? Este o dorinţă sau un avertisment, dacă ţinem seama de forţa (pulsiunea sau inhibiţia) care îl domină? Visul caută soluţia unor probleme irezolvabile. Este o îmbinare a trecutului cu prezentul şi o prefigurare a viitorului. Domeniul său este inepuizabil şi nu poate fi încastrat între limitele înguste ale unei formule. De fapt, visul este inepuizabil, precum e şi enigma pe care o reprezintă omul, şi totuşi la fel de transparent cum este omul, cu condiţia să nu pornim cu niciun fel de idei preconcepute. Gândurile unei persoane aflate în stare de veghe pot fi reduse la o formulă unică? Gândim doar în termenii împlinirii dorinţelor? Această întrebare devine superfluă dacă luăm în considerare fie şi numai elementul cugetului moral. Visul este fluxul vieţii noastre mentale în curgerea sa ce vine din profunzimi neexplorate, trecând prin filtrul conştiinţei şi ajungând până la nivelul conştientizării.

De fiecare dată când adormim, murim la sfârşitul zilei respective. Fiecare trezire este o renaştere. Gândul morţii ni se înfăţişează în vis prin imagini ciudate. Deşi uităm de realitatea morţii pe durata zilei, deşi freamătul vieţii cotidiene poate acoperi vocea conştiinţei morale, visul ne readuce în minte eternul memento morii Fiecare dintre noi aude vocea dojenitoare: „E ora 12 fără un sfert!” Şi o auzim atunci când dorinţele ne prind în mrejele lor — auzim cântecul de lebădă atunci când suntem cuprinşi de cele mai uşuratice pofte. Şi, astfel, murim de mai multe ori şi trebuie să dăm socoteală în mod decisiv iar şi iar — astfel, ne examinăm trecutul în mod critic, evaluându-l, cuprinşi de temeri şi regrete, în fiecare noapte, multitudinea de gânduri pe care le avem trece printr-un purgatoriu purificator. În interiorul nostru sunt şi paradisul, şi iadul — înlăuntrul nostru se află şi judecătorul, şi acuzatul. E ca şi când idealul pe care l-am proiectat spre infinit găseşte din nou drumul de întoarcere spre noi în timpul nopţii, ca şi când am încerca în fiecare noapte să învingem încă o dată demonii care ne îmboldesc să ne satisfacem plăcere după plăcere şi care ne umplu inimile candide de invidie şi sentimente răzbunătoare, de interese…

…………………………

SIMBOLISMUL DREPTEI ŞI AL STÂNGII ÎN VISE

Adevăratul simbolism este reprezentarea întregului prin parte, nu în chip de vis sau umbră, ci ca revelaţie lucidă şi fulgurantă a incognoscibilului. – Goethe

Adeseori, constatăm că este important dacă persoana care visează se îndreaptă spre stânga sau spre dreapta în vis. Drumul care coteşte spre dreapta este întotdeauna calea cea bună; iar cel ce coteşte spre stânga duce la înfăptuirea răului. Stânga ar putea însemna incest, homosexualitate, perversiune, în timp ce dreapta înseamnă căsătorie etc. Valorile subînţelese reproduc întotdeauna propria scală a pacientului privind standardele morale. De exemplu, actul sexual cu o prostituată poate fi simbolizat prin alegerea cărării din stânga în cazul unui preot evanghelist, în timp ce, în cazul unui liber-cugetător care îşi reprimă fantasmele incestuoase, acelaşi contact ar putea fi reprezentat de drumul către dreapta. Simbolismul poziţionării este cunoscut de multă vreme. În balada în care îngerul este reprezentat stând la dreapta, iar diavolul, în stânga, Burger spune: „Ascultă povaţa îngerului şi nu te lăsa ispitit de cel rău”. „Cine coboară din pat cu stângul va avea parte de ghinion”, spune credinţa populară, referindu-se, desigur, la membrum virile înclinat în acea direcţie. Soţia legitimă stă la dreapta, stânga semnifică o liaison ilicită. Am descoperit întotdeauna că vertijul nevroticilor este îndreptat fără excepţie spre stânga şi consider că acesta este un detaliu important în cadrul diagnosticului diferenţial. Senzaţia de ameţeală îndreptată spre dreapta ridică suspiciunea unei tulburări organice. Auzim adeseori nevroticii plângându-se că se simt atraşi într-o anumită direcţie. Întrebaţi-i în care dintre ele şi vor răspunde invariabil: spre stânga. La stângaci, simbolismul dreptei şi al stângii ar putea fi inversat, după cum am avut ocazia să descopăr. Urmează să fie întreprinse cercetări ulterioare pentru a afla dacă acesta ar putea fi într-adevăr un factor ce condiţionează psihic preponderenţa utilizării mâinii stângi în sine, fiind necesar ca stângacii să se supună analizei pentru a elucida acest aspect.

…………………………….

REPREZENTAREA EMOŢIILOR ÎN VIS

Ofrandă nopţii este viaţa noastră Şi la plăcere visează orice biet om treaz. Nu te lăsa răpit de niciun vag miraj: Uşor de zis, dar câţi pot oare s-o săvârşească? – Feuchtersleben

În realitate, nu există vise lipsite de afecte. Nu ne amintim visele neînsoţite de afecte sau având doar un colorit afectiv discret. Faptul că procesul oniric începe în momentul în care închidem ochii mi se pare evident. Mai târziu, voi da câteva exemple atunci când vom discuta despre imaginile din stările hipnagogice. Visăm tot timpul atunci când dormim. Când afectul devine atât de puternic încât ne stimulează conştiinţa, ne trezim. În mod similar, ne amintim doar de visele puternic nuanţate afectiv. Doar aceste vise ne stârnesc atenţia. De fapt, atenţia este o stare afectivă, după cum a demonstrat Bleuler în mod convingător. Visul este un ansamblu de imagini care servesc afectelor noastre.

Afectele care vor ieşi la suprafaţă în mod limpede prin intermediul visului au o semnificaţie aparte, pentru că sunt exact afectele refulate.

(83) O femeie visează că soţul ei o înşală. Se repede la el cu un cuţit. Îi aruncă injurii şi cuvinte urâte.

În vis, femeia dă frâu liber unui imens sentiment de ură. Când se trezeşte, e fericită că „n-a fost decât un vis”. Dar visul ne dezvăluie faptul că este neîncrezătoare şi că-şi urăşte soţul. Mai mult, încă. Ea caută o justificare pentru această ură. Această femeie i-a spus odată soţului ei: „Dacă aş afla vreodată că nu-mi eşti credincios, m-aş răzbuna imediat”. Visul reprezintă o justificare a urii ei şi îi acordă o scuză să-şi poată urma imboldurile sexuale.

Astfel, ori de câte ori un afect se face simţit în mod evident, ne permite de fiecare dată să pătrundem adânc viaţa psihică a cuiva.

Dar şi afectele sunt înşelătoare. Şi afectele pot fi transformate; substituirea joacă un rol semnificativ: respect în locul dispreţului, supraevaluare în locul subestimării, iubire în locul urii. Profit de această ocazie pentru a evidenţia faptul că visele trebuie să fie simplu de citit chiar şi fără transformare. Cele două tendinţe emoţionale coexistă. Nevroticul — asemenea oricărei fiinţe umane — este impresionat de contrarii. Toate simptomele, toate manifestările cogniţiilor şi emoţiilor umane sunt bipolare. Ura şi iubirea, respectul şi dispreţul, încrederea şi îndoiala merg mână în mână. Orice afect poate apărea fie sub formă pozitivă, fie negativă — fie cu semnul plus, fie cu semnul minus.”

Editura: Trei
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 232
Data apariţiei: ianuarie 2014

Preţ: 29 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Trei, la preţul de 27,55 lei (5% reducere), accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.edituratrei.ro, http://divin.ro

Pentru cei interesaţi de subiectul interpretării şi simbolismului viselor din timpul nopţii, iată şi alte câteva cărţi în care puteţi găsi informaţii interesante:

Interpretarea jungiană a viselor de James A. Hall (Editura Herald) – link

Lucrul cu visele în terapia analitică înseamnă capacitatea de a lucra cu structura simbolică prezentă în crearea visului, în imageria acestuia, în personajele care fac sau nu fac parte din experienţa curentă a celui care a visat, în acţiunile sau conţinuturile dialogurilor şi, nu în ultimă instanţă, în felul cum sunt trăite, resimţite emoţional visele. Faptul că sunt profund individuale, ne atrage atenţia asupra necesităţii de a explora experienţa şi asociaţiile celui care visează, dar şi simbolistica prezentă în modul cum psihicul uman s-a proiectat în basme, legende şi mitologie, imageria alchimică etc. Fiecare imagine sau simbol trebuie cercetate ca având înţeles pentru cel care a visat-o, „circumambuland” imageria până când i se descifrează pe cât de clar posibil înţelesul specific; abia atunci te poţi situa în poziţia de a înţelege ce înseamnă visul…

Magia viselor. Dicţionar de mituri şi simboluri onirice de Francesco Monte (Editura Paralela 45) – link

Visele reprezintă expresia părţii celei mai intime şi mai ascunse a personalităţii umane. Prin urmare, interpretarea lor ne poate ajuta să ne cunoaştem mai bine şi, adesea, să găsim soluţii pentru nişte conflicte interioare grave. Orice om visează, în medie, o durată de timp echivalentă cu o doisprezecime din propria existenţă, dar ne amintim doar o mică parte dintre aceste vise. Cu toate acestea, se poate spune că ne petrecem câţiva ani din viaţă în „dimensiunea-vis”. De aici rezultă ideea importanţei pe care înţelegerea viselor o poate avea pentru echilibrul nostru psiho-fizic. Prin intermediul lucrării de faţă, autorul dezvăluie semnificaţia simbolurilor care apar în vise cu frecvenţa cea mai mare, ajutându-ne să facem trecerea către căile mai profunde ale inconştientului nostru şi să-i înţelegem limbajul secret.

Alte postări în categoria Astrologie, numerologie, previziuni:
Casele astrologice închise – Rodica Purniche
Călăuzire zilnică de la îngerii tăi. Cărţi oracol – Doreen Virtue
Ciclicitate, tipare şi evoluţie – Barbara Băcăuanu

Umbra din noi – Verena Kast

umbra-din-noi_micaUn subiect de maximă importanţă pentru cei care doresc să se bucure de o dezvoltare armonioasă pe plan spiritual şi psihologic este recunoaşterea şi acceptarea umbrei noastre, a trăsăturilor de caracter pe care le avem, dar le considerăm indezirabile. Acceptarea umbrei ca parte din noi înşine ne permite să putem ajungem la un echilibru interior între forţele pe care le numim “bine” şi „rău” şi să înţelegem că de fapt atât binele, cât şi răul sunt parte din creaţie şi sunt la fel de necesare pentru evoluţia noastră. Însă pentru a reuşi să echilibrăm aceste două forţe contrarii din interiorul nostru, înţelegerea umbrei este vitală.

În aceste sens ne poate fi de ajutor o carte apărută recent la Editura Trei, şi anume Umbra din noi. Forţa vitală subversivă de Verena Kast, care face parte din cadrul colecţiei Psihologia pentru toţi.

În personalitatea umană, ca şi în natură, lumina şi întunericul se află într-un raport de interdependenţă, formează un întreg. Aşezăm în lumină anumite aspecte ale noastre, vrem ca acestea să fie văzute şi lăsăm în umbră alte aspecte. Această metaforă a luminii şi umbrei se regăseşte în două concepte definite de către C.G. Jung: persona şi umbra. În timp ce persona reglementează relaţia cu lumea exterioară, prin umbră sunt definite acele trăsături ale personalităţii care nu sunt arătate lumii, pe care alţi oameni nu au cu niciun chip voie să le vadă. De aceea, atunci când ne ocupăm de umbră este esenţial să ajungem să o acceptăm, să înţelegem că lumina şi întunericul îşi au ambele locul în viaţa omului. Verena Kast ne oferă acces la această cealaltă jumătate, mai incomodă, a noastră.

„Umbra ne este nespus de penibilă. Când suntem surprinşi asupra unui comportament de umbră, adică asupra unui comportament care nu corespunde idealului Eului nostru, ne ruşinăm. Acesta este şi motivul pentru care avem tendinţa de a proiecta asupra altor persoane, de a percepe la alţii anumite aspecte mai întunecate ale personalităţii noastre. Aceşti oameni sunt ţapii noştri ispăşitori, la ei ne deranjează ceea ce aparţine de fapt umbrei noastre – sau are, cel puţin, o legătură cu aceasta.” – Verena Kast

„Dacă acceptăm însă umbra, aceasta poate avea de cele mai multe ori efecte pozitive, ne îmbogăţeşte şi vitalizează – şi conferă mai multă autenticitate vieţii noastre. Dacă privim mai atenţi explicaţiile lui Jung referitoare la umbra pozitivă, constatăm că se referă, de fapt, la umbra înţeleasă drept ceea ce ne este încă străin. Jung a elaborat o teorie a inconştientului în care acesta nu este înţeles doar ca rezervor care colectează tot ce este refulat şi uitat, ci ca nivel psihic din care ne vin mereu impulsuri noi, o expresie a unei evoluţii psihice care se continuă până la moarte. De aceea, în psihicul nostru va exista întotdeauna şi ceva ce ne este străin şi care se cere integrat.” – Verena Kast

Verena Kast a studiat psihologia, filosofia şi literatura, este doctor în psihologie analitică, profesor de psihologie la Universitatea din Zürich, lector şi analist formator la Institutul C.G. Jung, psihoterapeut cu practică privată. Este preşedintele Societăţii Internaţionale de Psihologie Abisală, al Societăţii Internaţionale de Psihologie Analitică, precum şi al Societăţii Elveţiene de Psihologie Analitică. A publicat numeroase cărţi pe tema emoţiilor, relaţiilor şi simbolisticii.

Cuprinsul cărţii este detaliat în continuare:

Umbra — un concept definit de C.G. Jung
Persona şi umbra
Persona şi funcţia ei
Persona şi socializarea ei
Existenţa idealizată şi umbra

Umbra
Umbra celorlalţi este interesantă
Umbra proprie este deranjantă
Apărarea în faţa umbrei
Dublul
Surori şi fraţi de umbră
Despre relaţia cu umbra cotidiană
Surprinşi asupra unui comportament de umbră
Atribuirea umbrei

„Persona impersonală”, „umbra impersonală”
Umbra — ceea ce ne este străin
Străinul — ceea ce ne fascinează
Străinul este straniul
Umbra sunt străinii
Ne suntem chiar atât de străini?

Umbra colectivă
Răul
Umbra colectivă şi problema unei noi etici
Umbra colectivă
O nouă etică?

Modele de acceptare a umbrei
Acceptarea umbrei în mituri
Acceptarea umbrei în basme
Acceptarea unei umbre complementare prin dezvoltare
Lupta cu umbra: Ghilgameş şi Enkidu
Lupta cu umbra — prietenia conflictuală

Acceptarea umbrei
Umbra complementară — latura necunoscută
Acceptarea umbrei analoge prin luptă
Ce îngreunează acceptarea umbrei
Mai bine mort decât cu reputaţia pătată
Conglomeratul umbrei

Umbra în relaţie
Când îl lăsăm pe celălalt să ne „digere” umbra
Delegarea umbrei
Umbra „comună” este mai însemnată decât umbra „solitară”
Umbra idealurilor relaţionale
Umbra în familie
Forţa explozivă a umbrei
Femeile acoperite de umbră

Cuvânt de încheiere
Mulţumiri
Bibliografie

Editura: Trei
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 192
Data apariţiei: noiembrie 2013

Preţ: 29 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Trei, la preţul de 27,55 RON (5% reducere), accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.edituratrei.ro

O altă autoare care a abordat pe larg subiectul umbrei este Debbie Ford. Mai jos găsiţi câteva dinte cărţile sale, care ne pot ajuta să descoperim şi să înţelegem latura noastră întunecată:

Partea întunecată a căutătorilor de lumină de Debbie Ford (Editura For You) – apasă link

Această carte, scrisă de Debbie Ford, psihiatru şi psiholog, scoate la lumină aspectele întunecate ale firii noastre, pe care le ascundem sau le negăm – şi ne învaţă cum să le cunoaştem şi să le iubim.

Efectul Umbrei. Revelarea puterii ascunse a Sinelui tău real de Deepak Chopra, Debbie Ford, Marianne Williamson (Editura Adevăr Divin) – apasă link

Deepak Chopra, Debbie Ford şi Marianne Williamson – toţi autori ai unor bestselleruri din lista ziarului New York Times şi maeştri de recunoaştere internaţională – s-au reunit pentru a-şi împărtăşi cunoaşterea legată de cel mai important obstacol în calea fericirii noastre: umbra. Fiecare din cei trei aduce lumină (în secţiunea din carte care le este consacrată) asupra acelor aspecte ale fiinţei noastre pe care le negăm, dar care ne controlează totuşi viaţa. Noi nu putem descoperi altfel darurile naturii noastre autentice decât prin acceptarea umbrei noastre.

Secretul Umbrei. Puterea de a-ţi asuma propria poveste de Debbie Ford (Editura For You) – apasă link

În cartea Secretul umbrei, autoarea ne dezvăluie „povestea” personală – colecţia de convingeri, atitudini şi comportamente care ne împiedică să avem toată iubirea, fericirea şi succesul pe care ni le dorim. Ne călăuzeşte spre a înţelege că în umbra acestor poveşti se află ascunsă măreţia şi darul nostru unic. Secretul Umbrei ne arată că poveştile pe care ni le spunem despre viaţa noastră nu ne reprezintă. În realitate, ne împiedică să ne înţelegem menirea şi potenţialul propriu. Atunci când trăim în acele poveşti, experimentăm dialoguri interioare zgomotoase, obiceiuri auto-distructive şi comportamente abuzive. Însă, odată ce acestea sunt înţelese şi prelucrate, traumele şi eşecurile avute, durerea şi nemulţumirea ne vor purta în interior şi ne vom întoarce la esenţa noastră Divină.

Alte postări în categoria Autocunoaştere:
Esenţa autismului – William Stillman
Arta de a fi – Erich Fromm
Subliminal. Cum ne determină inconştientul comportamentul – Leonard Mlodinow