Carol S. Pearson – Trezirea eroului interior. Douăsprezece arhetipuri care ne ajută să ne regăsim și să ne transformăm lumea

trezirea-eroului-interiorDupă cum știm, eroii omoară dragoni, salvează domnițe la ananghie, descoperă și aduc înapoi comori. La încheierea călătoriei, deseori se căsătoresc. Au ajuns la un „final fericit” al drumului, în care „noul lor adevăr înnoitor” se manifestă în viața pe care o trăiesc – în comunitate, cu familia lor nouă și cu alți oameni. Acest model mitic descrie procesul psihologic al dezvoltării umane. În călătoria sa în viață, Eul-Erou poate fi călăuzit de douăsprezece arhetipuri – printre care Magicianul, Înțeleptul, Războinicul – descrise de Carol S. Pearson în cartea de față.

Trezirea eroului interior se adresează oamenilor aflați în oricare stadiu al drumului vieții: este chemarea la aventură pentru aceia care doar tatonează terenul sau care abia își încep călătoria; asigură susținere călătorilor care se află de mult timp pe drum; și este un instrument pentru oamenii care sunt deja departe în călătoriile lor, care caută modalități de a împărtăși și duce mai departe ceea ce au învățat. Continuă lectura

Reclame

Shefali Tsabary – Dincolo de pedepse şi răsfăţ. Ajută-ţi copilul să devină stăpân pe sine

dincolo-de-pedepse-si-rasfatGata cu pedepsele, privațiunile și interdicțiile ineficiente! Ajunge cu abordarea dictatorială, care merge de la violența lui „eu te-am făcut, eu te omor!” până la impunerea dorințelor arbitrare ale părintelui care „știe mai bine” ce are nevoie copilul! Demonstrând prin nenumărate exemple că educația bazată pe control și forță conduce la generații întregi de adulți disfuncționali, Shefali Tsabary oferă o perspectivă complet nouă, care favorizează apropierea, încrederea și susținerea din partea părinților.

Specialista americană în mindfulness și psihologia copilului îi învață pe părinți cum să creeze o relație profundă și durabilă cu odraslele lor, cum să le înțeleagă motivațiile din spatele comportamentelor și cum să îi facă să-și dezvăluie cele mai bune părți din personalitatea lor. Fără să fie adepta unei abordări de tipul laissez-faire, autoarea indică o serie de căi (bazate pe empatie, observare calmă și limitări adecvate contextului) menite să responsabilizeze copilul – doar astfel, el va putea prelua controlul asupra propriei vieți, dobândind, ca viitor adult, un caracter ferm, dar flexibil. Continuă lectura

Timothy D. Walker – Să predăm ca în Finlanda. 33 de strategii simple pentru lecții pline de bună-dispoziție

Sa_predamFinlanda a surprins o lume întreagă în 2001, când elevii au obținut cele mai bune scoruri la testul internațional PISA, care evalua, în premieră, competențele de gândire critică ale școlarilor din peste 30 de țări – de la SUA și Germania la „tigrii” din Asia de Sud-Est. Finlanda a rămas în top și la următoarele evaluări internaționale, ridicând întrebarea: Cum se face că elevii din micul stat nordic – unde zilele de școală sunt mai scurte, temele, aproape inexistente, iar testele standardizate sunt o raritate – au reușit să obțină scoruri la nivelul suprasolicitaților școlari asiatici? Plecat din SUA, pentru a preda la clasa a cincea într-o școală din Helsinki, autorul a aflat în scurtă vreme secretele reușitei finlandeze. De la pauzele de relaxare și crearea sentimentului de apartenență între elevi până la esențializarea materiei în „minilecții” și co-planificarea orelor împreună cu elevii, cartea vă încurajează să adaptați din metodele din miraculoasa școală finlandeză.

Pentru ca învățarea să se producă în mod autentic, aceasta ar trebui să devină „spațiul de întâlnire” dintre profesori, elevi și lumea reală. Construirea acestui spațiu de întâlnire presupune alinierea mai multor condiții. Despre aceste condiții și despre maniera în care le putem dezvolta ne vorbește Timothy Walker, care descifrează simplu și clar cheile succesului finlandez în educație. Această carte nu este despre Finlanda și despre un sistem de educație, ci despre copii, despre modul în care, oriunde și oricând, starea lor de bine, serviciile de suport pentru învățare, contactul cu natura, autonomia și încrederea fac ca lumile de multe ori paralele ale profesorilor și elevilor să se întâlnească și să genereze experiențe relevante de învățare. Dacă analizăm cele 33 de strategii propuse aici, vom observa că lucrurile simple, care stau în puterea noastră, sunt de fapt cele care fac diferența. În România de azi, singura cale solidă de transformare a educației este cea a profesorilor care vor și care pot să facă diferența între confortul și nepăsarea „lumilor paralele” și „spațiul comun de întâlnire” al experiențelor autentice de învățare.
Prof. univ. dr. Lucian Ciolan, decan al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti
Continuă lectura

Frica de boală. Cum să o înţelegem şi să o depăşim – Hans Morschitzky, Thomas Hartl

frica-de-boala_mÎn colecția Psihologia practică a Editurii Trei a apărut de curând o carte interesantă și utilă, care ne ajută să înțelegem și să depășim teama de a ne îmbolnăvi.

Frica de boală este resimţită acut de 15% dintre români şi doar teama de şomaj o depăşeşte într-un top autohton al îngrijorărilor, arată o anchetă sociologică din 2014. O dovadă în plus a relevanţei grijii pentru sănătate o constituie preocuparea actuală pentru alimentaţia „eco” şi diete, dar şi cultul corpului sănătos şi zvelt. Totuşi, când grija firească pentru sănătate ajunge să ne domine gândurile, tulburându-ne cursul normal al vieţii, e semn că am putea suferi de o „tulburare hipocondriacă”.

Mersul frecvent de la un doctor la altul (dublat de neîncrederea faţă de diagnosticul primit), izolarea socială, interpretarea greşită a semnelor corpului, igiena compulsivă şi suspiciunea faţă de toxicitatea alimentelor afectează considerabil viaţa ipohondrului, dar şi a rudelor sale. Cartea de faţă arată cum ia naştere frica patologică de boală, ce consecinţe are şi cum poate fi depăşită prin autoanaliză, sugestii pozitive, tehnici de relaxare, vizualizare şi gestionare a stresului, şi, mai ales, prin restructurarea gândirii iraţionale şi „magice”.

Hans Morschitzky este psihoterapeut la Spitalul de Psihiatrie din Linz, Austria. A mai scris cărţi despre psihosomatică şi despre teama de a-i refuza pe ceilalţi. Thomas Hartl este jurnalist de popularizare a ştiinţei.

Curprins:

Partea I. Frica de boală — grijă normală şi frică patologică privind sănătatea
Boala face parte din realitatea vieţii
Frica de boală odinioară şi astăzi
Frica de boală în epoca stilului de viaţă sănătos
Teama de boală poate afecta pe oricine
Frica de boală poate deveni ea însăşi o boală
Cele zece feţe ale fricii de boală

Partea a II-a. Frica de boală — cum ia naştere şi afectează viaţa
Douăzeci de cauze frecvente ale fricii de boală
Zece consecinţe frecvente ale fricii de boală

Partea a III-a. Frica de boală — cum să învăţaţi să o gestionaţi cu succes
Tratament de specialitate — concepte de succes ale terapiei comportamentale
Autoajutorarea — un program în şapte paşi
Sfaturi pentru rude — pentru ca viaţa familială să nu devină un coşmar
Sfaturi pentru medici — mai puţin înseamnă mai mult

Cuvânt de încheiere
Bibliografie

Un scurt fragment din carte este redat mai jos:

“Senzaţiile corporale neplăcute sunt ceva absolut normal. O presiune în piept, o senzaţie de sufocare, un nod în gât, o senzaţie de strangulare, o înţepătură în stomac, o greaţă uşoară, o forfotă în stomac, nevoia crescută de a urina sau de a avea scaun, o durere supărătoare în ceafă, o tensiune musculară în zona umerilor şi a cefei, un junghi în spate, o ameţeală neplăcută, o transpiraţie inexplicabilă, o palpitaţie, o grabă sau o poticnire bruscă a inimii, un tremur în mâna dreaptă, o furnicătură ciudată în piciorul stâng – adesea, asemenea senzaţii corporale neplăcute nu constituie simptomul unei boli grave, ci expresia unei indispoziţii fizice temporare. Însă mulţi dintre cei afectaţi le tolerează din ce în ce mai puţin. Cum vă simţiţi în cazul unor asemenea simptome? Vă înfricoşează sau le consideraţi expresia unor fluctuaţii normale ale stării de sănătate?

Pretenţiile noastre cu privire la propria stare de sănătate au crescut semnificativ, comparativ cu generaţiile anterioare. Credem că avem dreptul să ne simţim bine până la sfârşitul vieţii. Am prefera, într-o oarecare măsură, să murim sănătoşi, dacă tot trebuie să murim. V-ati întrebat vreodată de ce anume ati vrea să muriţi, dacă aţi putea alege? Cum vă simţiţi când vă imaginaţi acest lucru? Deveniţi cumva neliniştit la asemenea gânduri?

Capacitatea de a ne linişti în faţa unei uşoare indispoziţii fizice şi disponibilitatea de a suporta pur şi simplu anumite senzaţii neplăcute s-au pierdut adesea în societatea noastră. Ceea ce odinioară era pur şi simplu acceptat în ziua de azi face ca tot mai mulţi oameni să devină potenţiali pacienţi. Ei preferă să clarifice imediat orice anomalie decât să aştepte câteva zile şi să observe evoluţia ulterioară a simptomelor. În cazul unei răceli uşoare se simt deja grav bolnavi şi uită mottoul plin de umor al altor pacienţi: „O răceală tratată durează o săptămână, iar una netratată durează şapte zile”. Germanii consultă un medic aproape de două ori mai mult decât francezii, olandezii, suedezii sau danezii, numărându-se astfel printre liderii europeni în ceea ce priveşte temerile hipocondriace.

În ceea ce priveşte depistarea şi tratamentul anumitor boli, medicina modernă a atins un nivel care în trecut era de neimaginat şi care, având în vedere vistieriile goale ale sistemului sanitar, se pare că în viitor va fi greu de finanţat. De teama unui oarecare risc rezidual, în prezent sunt efectuate adeseori investigaţii (uneori şi tratamente medicale) costisitoare, considerate de mulţi specialişti ca fiind inutile. Pacientului îi este teamă că i se pune viaţa în pericol dacă nu se face pentru el tot posibilul, adică tot ceea ce este omeneşte posibil. Dar şi medicului îi este frică că ar putea trece ceva cu vederea şi – la fel ca în SUA -, din cauza unui diagnostic greşit sau a unei erori de tratament, i-ar putea fi distrusă cariera profesională. Astfel, din „motive juridice”, pentru evitarea unui epilog judiciar, adesea tocmai în cazul pacienţilor hipocondriaci sunt efectuate diferite investigaţii medicale. Acestea întăresc frica de boală, mai ales dacă sunt efectuate în mod repetat.”

Editura: Trei
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 240
Data apariţiei: februarie 2015

Preţ: 29 RON

Cartea se poate achiziţiona cu reducere, la prețul de 23,20 RON, accesând acest link

Prețul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.edituratrei.ro, http://www.eusunt.ro/

Alte postări în categoria Autocunoaștere:
Compulsiunile: prieteni sau duşmani? – Mary O’Malley
Inteligenţa intuitivă – Vanessa Mielczareck
Recenzie: Gânduri fără gânditor – Mark Epstein

 

 

 

 

Cum să-ţi construieşti fericirea. Psihologia fericirii – Christophe Andre

Cum sa-ti construiesti fericirea micaCartea Cum să-ţi construieşti fericirea. Psihologia fericirii, de Christophe Andre, a fost publicată recent la Editura Trei, în cadrul colecţiei Psihologie practică. Despre fericire, noi românii vorbim şi gândim adesea prin prisma unui amestec de prejudecăţi tradiţionale şi recente: fericirea este un fel de fata morgana care se îndepărtează pe măsură ce ne apropiem de ea; dacă e totuşi de conceput realizarea fericirii, atunci ea nu poate consta decât în sacrificiul nostru spre binele generaţiilor viitoare; sau: banii nu aduc fericirea şi, mai nou, din perioada de tranziţie, banii aduc fericirea.

Exponent al culturii occidentale, autorul francez Christophe André ne demonstrează convingător că fericirea depinde în mare măsură de noi înşine, ne prezintă mijloacele pentru a o construi şi ne oferă chestionarele cu ajutorul cărora să ne apreciem gradul de fericire. O carte practică şi lipsită de prejudecăţi…

Christophe André este psihiatru şi psihoterapeut, autor şi coautor al unor cărţi de enorm succes internaţional, traduse şi în limba română la Editura Trei: Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile, Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi, Cum să ne exprimăm emoţiile şi sentimentele (împreună cu François Lelord), Cum să ne eliberăm de frica de ceilalţi (împreună cu Patrick Légeron).

Iată ce găsiţi în cuprinsul acestei cărţi:

Introducere

PRIMA PARTE. ESTE POSIBILĂ FERICIREA?

1 Ce este fericirea?
La doi paşi de fericire
Satisfacţie şi fericire
Plăcere şi fericire
Bucurie şi fericire
Beatitudine şi fericire
De ce am trasa diferenţele?
Cum ne construim experienţa fericirii?
Situaţiile în care survine fericirea
Emoţiile fericirii
Construirea fericirii
Viziunea fericirii
„Am cunoscut fericirea, dar nu ea m-a făcut cel mai fericit“
Fericirea: un sentiment cu totul special
La început era starea de bine
Fericirea este un sentiment
Fericirea îşi este suficientă sieşi
Cu fericirea nu-i de glumă!
Alchimia fericirii

2 Fericirea compromisă
Nu sunt făcut(ă) să fiu fericit(ă)
Există teama de fericire?
Mai degrabă-i stângăcie: „Ce să fac cu fericirea?“
Sau angoasă: „Si după fericire?“
Uneori, superstiţie: „Să-i porţi ghinion propriei tale fericiri?“
Sau obiceiuri triste:
„Nefericirea mi-e binecunoscută…“.
Si câteva interdicţii culturale: „Fericirea?…
Haide, fiţi rezonabil…“
Sentimentul nefericirii cotidiene…
E oare posibil să ne facem singuri nefericiţi?
Viziunea nefericirii
Cam pe unde vă situaţi, între fericire şi nefericire?
Câteva întrebări referitoare la fericire şi nefericire
O luptă nedreaptă?
Este nefericirea necesară fericirii?
Putem fi fericiţi în toiul nefericirii?
Dar nefericiţi în culmea fericirii?
Ne poate apăra fericirea de nefericire?
E posibil să facem faţă nefericirii „adevărate“?
Fericirea poate urma nefericirii?
Ieşirea din tenebre…

3 Fericirea: o istorie privată
Există o predispoziţie spre fericire?
Buna dispoziţie
Temperamentul optimist
Dispoziţie şi temperament: pot fi schimbate?
Părinţii îi pot învăţa pe copiii lor cum să fie fericiţi?
Ce pot face părinţii pentru fericirea copiilor lor?
Dragostea dăruită de părinţii mei m-a ajutat să fiu fericit?
Ce exemplu mi-au oferit părinţii mei în ce priveşte raporturile lor cu fericirea?
Ce m-au învăţat părinţii mei despre fericire?
Vârstele fericirii
Copilăria: fericirea în stare pură?
Adolescenţa: fericirea… nici vorbă
Vârsta adultă: maturitatea sau mediocritatea fericirii?
Îmbătrânim fericiţi?

PARTEA A DOUA. CUM SĂ ÎNŢELEGEM SI SĂ APĂRĂM FERICIREA

4 Unde să căutăm fericirea?
Promisiuni şi artificii: fericirea la comandă
Banii aduc fericirea?
Minciuni şi miraje publicitare
Substanţe ale fericirii?
Aparenţele fericirii
Statutul şi diplomele
Tinereţea
Sănătatea
Frumuseţea
Fericirea stă în relaţie
Cuplul
Copiii
Părinţii
Prietenii
Fericirea este în acţiune
Munca
Recreerea
Acţiune şi fericire: puţină teorie
Dar odihna?
Fericirea e-n câmpul înverzit
Acel ceva…

5 Ce ştim despre fericire?
O ştiinţă a fericirii?
Măsura fericirii
Sondajele pe tema fericirii
Două dimensiuni măsurabile ale fericirii
Fericire de sus sau de jos?
Ascensorul fericirii
Câteva condiţii psihologice ale fericirii
Aşadar, top-down sau bottom-up?
Patru drumuri spre fericire
Nu există fericire cu „mărime universală“
Cele patru chipuri ale fericirii
Fericirea şi sensul vieţii
Biologie, psihologie şi societate: trei temelii ale fericirii
Sisif şi fericirea
O viziune montaniardă a fericirii
Credinţă şi fericire
Pentru a găsi fericirea, trebuie să crezi în ea…
Religie şi fericire
Credinţă şi fericire: a nu se depăşi doza prescrisă?
La ce bun fericirea?
„Să mă facă indiferent în faţa morţii“
„Să trăim fericiţi în aşteptarea morţii“
Trebuie să-l recitim mereu pe Proust…

6 Fericirea, un subiect care deranjează
Scurtă istorie a fericirii în Occident
Fericire şi creştinism
Revoluţia fericirii
Romantismul nefericirii…
Dezbateri pe tema fericirii: când aud
Cuvântul „fericire“, îmi scot revolverul…
Păcatul nr. 1: fericirea te face slab şi mediocru
Păcatul nr. 2: fericirea te face egoist
Păcatul nr. 3: fericirea te face anxios şi nefericit
Păcatul nr. 4: ideea de fericire este zadarnică, înşelătoare şi mincinoasă
Păcatul nr. 5: fericirea a devenit un obiectiv de marketing obligatoriu
Păcatul nr. 6: fericirea este noul opium al poporului
Păcatul nr. 7: fericirea este vulgară
Fericirea şi lupta de clasă
Trei etape din istoria fericirii
Fericirea şi distincţia socială
Ideile despre fericire pe care ni le-am însuşit nu sunt întotdeauna ceea ce credeam…

PARTEA A TREIA. SĂ NE CLĂDIM FERICIREA

7 Cum să evităm nefericirea
Tentaţia nefericirii
De ce suntem înzestraţi mai degrabă pentru nefericire?
De ce să luptăm împotriva tentaţiei nefericirii?
Mâhnirea, spleenul şi indispoziţia: negurile ce-nvăluie fericirea…
Cum să facem faţă mâhnirii?
Griji, tracasări şi nelinişti: când viaţa este o hărţuială…
Soarecii anxietăţii ronţăie tortul fericirii
Cum se poate face faţă anxietăţii?
Pesimismul: luciditate sau orbire?
Ce este pesimismul?
În ce fel ne împiedică pesimismul să fim fericiţi
Cum putem lupta împotriva pesimismului?
Nu e momentul să fii fericit…
„Fericirea? Bine, când termin…“
De ce hiperactivilor le este greu să fie fericiţi?
Ce să facem ca să nu uităm de fericire?
Enervarea, furia şi alte emoţii ostile
Tentaţia emoţiilor ostile
Emoţiile ostile poluează starea de bine şi erodează relaţiile sociale
Cum să facem faţă emoţiilor ostile?
Cele trei dezacorduri care vă separă de fericire
Nostalgie şi regrete: „Omul alungat din propria-i fericire…“
Invidia: distanţa dintre noi şi ceilalţi
Idealopatia: diferenţa dintre vis şi realitate
O văicăreală cu folos
Tot soiul de plângeri…
Sunt nefericit, deci mă plâng, sau mă plâng, deci sunt nefericit?
Cum contracarăm dorinţa de-a ne plânge?
Cum pregătim întoarcerea fericirii…

8 Cum să ne cultivăm şi să ne apărăm fericirea
Să luăm decizia de a fi fericiţi
Eforturi pentru a fi fericiţi?
Să savurăm toate formele de fericire
Să nu ne lăsăm pradă mâhnirii
Un scop, nu o obsesie
Grădinăritul fericirii
Pantă lină spre culmi
Să ţinem ochii deschişi
O fericire cu faţă umană
Cum să nu-i exasperăm pe alţii cu fericirea noastră?
Îndatoririle fericirii
Există o fericire a tuturor?
Optimismul: Max, Candid şi şoriceii înotători
Ce este optimismul?
Caricaturi şi critici ale optimismului: Candid
Inteligenţa optimismului
Iluzii pozitive?
Cum să obţinem şoricei optimişti?
De unde vine optimismul?
Practica optimismului
Nici pozitiv, nici negativ
A avea încredere a priori?
Să ne cultivăm inteligenţa fericirii
Să-i observăm pe oamenii fericiţi
Micile fericiri
Înţelepţi, dar nu resemnaţi
Gratitudine şi fericire
„Să fii fericit când totul merge bine…“
Concluzie

PARTEA A PATRA. CUM STAŢI CU FERICIREA?

I – Chestionar pentru evaluarea predispoziţiilor dvs. emoţionale la fericire
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele?

II – Chestionar pentru evaluarea raportului între starea dvs. de bine şi serviciul pe care-l aveţi
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele?

III – Chestionar asupra satisfacţiei dvs. în viaţă
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele

IV – O ierarhie a micilor fericiri cotidiene
Cum se foloseşte chestionarul?
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele?

V – Chestionar asupra profilului fericirii dvs.
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele?
Dacă aţi obţinut o majoritate de răspunsuri „Fericire care ţine de acţiune“
Dacă aţi obţinut o majoritate de răspunsuri „Fericire care ţine de satisfacţie“
Dacă aţi obţinut o majoritate de răspunsuri „Fericire care ţine de stăpânire“
Dacă aţi obţinut o majoritate de răspunsuri „Fericire care ţine de seninătate“

VI – Chestionar asupra pesimismului şi optimismului
Cum să vă calculaţi rezultatele?
Cum să vă interpretaţi rezultatele?

Editura: Trei
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 296
Data apariţiei: mai 2014

Preţ: 35 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Trei, cu reducere, la preţul de 33,25 RON, accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.edituratrei.ro

Alte postări în categoria Autocunoaştere:
Psihogenealogia – Anne Ancelin Schützenberger
Fascinanta construcţie a Eu-lui – Augusto Cury
Ce tip de carieră ţi se potriveşte? – Donna Dunning