Raymond Bernard – Catedrala cosmică

catedrala-cosmicaCât de simplă este retragerea în Sine, în interiorul fiinţei noastre! O vizualizare bine realizată este de ajuns şi catedrala răsare atunci imediat în faţa conştiinţei mele încântate. Tăcere: totul este senin în mine. Singurătate? Nu… Stare de fuziune cu imensitatea, cu absolutul, cu nemărginirea!

Comuniunea cosmică este o stare a fiinţei. Ea este o înălţare a sufletului spre cele mai înalte culmi, unde individualitatea se integrează în generalitate, unde eu-l devine Sinele, unde nu ne mai simţim lăuntric un fragment al Totului, ci Totul însuşi, în afara timpului şi a spaţiului, în eternitatea clipei prezente!

În aceste mesaje, cei care au depăşit etapa unei căutări pur intelectuale şi framântările raţionamentelor sterile, vor înţelege că au mereu la îndemână un câmp unic de experienţe personale. Menirea acestei lucrări este de a determina pe cei care o citesc să pună în practică o tehnică specială care, aplicată cu perseverenţă, apare drept unul dintre mijloacele cele mai sigure (sau, în orice caz, cel mai bine testat) de rezolvare a celor mai delicate probleme, indiferent de domeniul căruia îi aparţin, şi de a ajunge, într-o stare înălţătoare de comuniune cu adevărul pur, la mai multă certitudine, seninătate şi pace.

Fiecare are, de fapt, defectele corespunzătoare calităţilor sale, şi aceasta este o lege ineluctabilă. Misticul înţelege astfel că nu trebuie să judece pe nimeni. Dacă polaritatea negativă a altcuiva îl deranjează sau îl surprinde, el ştie că propria sa polaritate negativă poate fi la fel de deranjantă sau de surprinzătoare pentru ceilalţi. În plus, universul având o structură holografică, în care totul se reflectă în tot şi în toate, el cuprinde şi această dublă polaritate, iar ceea ce numim defect sau imperfecţiune nu este, în ultimă instanţă, decât o deducţie sau un raţionament limitat, căci această dublă polaritate se află în slujba omului în vederea evoluţiei sale, a înfloririi sale lăuntrice şi a atingerii stării de conştiinţă supremă.

Calitatea fundamentală a misticului este, deci, aceea de a fi el însuşi. El nu caută să-şi disimuleze în mod ipocrit polaritatea negativă, afişând în ochii lumii doar polaritatea sa pozitivă. El ştie că până şi cei mai mari maeştri posedă această dublă polaritate atât timp cât sunt încarnaţi, şi că rămânând ei înşişi le oferă celorlalţi cea mai mare lecţie şi cel mai frumos exemplu. Rămânând el însuşi, misticul este o fiinţă completă. El evoluează utilizând toate mijloacele care-i sunt puse la dispoziţie în decursul încarnării sale. El învaţă însă să-şi folosească polaritatea pozitivă pentru ceilalţi şi să-şi păstreze pentru sine polaritatea negativă, şi prin aceasta se deosebeşte de omul profan. Polaritatea negativă este un ajutor considerabil pentru el. Ea îl îndeamnă la o umilinţă constantă. Oricât de departe ar merge pe calea evoluţiei, el va rămâne conştient de limitele pe care i le impune polaritatea sa negativă şi va rămâne umil, pentru că ştie că este om.

Misticul modern, aşa cum ţi-am mai spus şi insist, participă la viaţa lumii. El nu refuză avantajele unei civilizaţii materiale avansate. Progresând pe toate planurile, înflorirea conştiinţei sale se realizează în lume aşa cum este ea, de vreme ce această lume ca atare este laboratorul său, câmpul său de manifestare şi de experimentare.

Însă misticul se conformează în orice situaţie legii drepte şi bune a căii de mijloc. Deviza sa este, deci, cumpătarea, gradul acesteia fiind variabil de la om la om în funcţie de propriile-i caracteristici, fizice sau de altă natură, iar misticul, din principiu, se cunoaşte pe sine şi ştie ce este, pentru el, calea cea justă de mijloc.

Plăcerile sănătoase ale existenţei nu-i sunt refuzate misticului în contextul respectării acestei condiţii fundamentale a cumpătării pe care tocmai am definit-o. Viaţa sa, plenară, include atât bucuriile existenţei cât şi necazurile ei. El se poate amuza, poate râde şi dansa cu tot atâta sinceritate şi autenticitate ca atunci când munceşte, meditează şi se roagă. Este adevărat ce se spune, că un sfânt trist este o caricatură. Misticul este adevărat în tot ce face. Fiind, în cel mai înalt grad, interesat de respectarea marilor principii universale, el nu adoptă o atitudine afectată. Repet, el este el însuşi şi când este singur şi în prezenţa altor semeni de-ai săi. El este reflexia uni¬versalităţii şi universalitatea cuprinde atât aspectele cele mai înalte ale spiritualităţii cât şi expresiile cele mai grosiere ale vieţii zilnice.

Astfel, misticul este, din toate punctele de vedere, un exemplu, obţinând în acelaşi timp, din existenţă, din viaţa în societate, experienţa necesară unei înţelegeri din ce în ce mai profunde de unde va răsări o priză de conştiinţă mereu mai vastă. El este desigur diferit de ceilalţi, în sensul că nu este preocupat numai de viaţa materială, ci de întregul ansamblu cosmic. Tot astfel, el nu poate acţiona ca un materialist şi, în modul său de a trăi şi de a se recrea, el rămâne un mistic care-i acordă fiinţei sale fizice satisfacţiile de care aceasta are nevoie, fără a se lăsa vreodată antrenat în excese periculoase. Făcând aceasta, el demonstrează că misticismul este accesibil multor oameni, că el nu implică o viaţă anormală în marginea exigenţelor societăţii şi că, dimpotrivă, el implică o existenţă cât mai completă, cu mult mai activă şi mai universală decât cea a omului profan, interesat numai de aspectul material al vieţii.

După ce am examinat comportamentul misticului în cadrul lumii moderne, se cuvine să subliniem că acest comportament, compus din participare activă, din toleranţă, din sinceritate şi din adevăr, îşi are originea în formarea pe care o primeşte discipolul pe calea spirituală şi în dilatarea câmpului conştiinţei sale, care apare ca rezultat. Ar fi corect să afirmăm că viaţa exterioară, socială, a misticului este polaritatea negativă a stării sale, viaţa sa lăuntrică, iniţiatică, fiind polaritatea pozitivă; am regăsi astfel, aplicată existenţei mistice, noţiunea foarte importantă de polaritate, simultan cu aceea, la fel de importantă, de echilibru.”

Cuprins:

 
Introducere … 5
Dumnezeu şi universul … 9
Vizualizare şi memorie … 17
Realitatea vizualizării … 26
Tradiţia primordială … 34
Căile mistice şi tradiţionale … 43
Căile paralele … 56
Impresiile psihice … 63
Experienţele mistice … 71
Comuniunea cosmică şi extazul … 77
Iniţierea mistică … 83
Rugăciunea … 91
Subconştient sau supraconştient … 103
Visele şi simbolismul lor … 111
Legea tăcerii … 123
Misticul modern … 136
Evoluţia spirituală a omenirii … 143

Editura: Firul Ariadnei
Nr. pagini: 160
Format: 13×20 cm
Data apariţei: Septembrie 2018
Pret intreg: 17 RON

Linkuri unde se poate comanda: aici sau aici sau aici

Surse:https://www.eusunt.ro, https://www.cartiminunate.ro

Alte carti publicate de Editura Firul Ariadnei:

Sistemul de vindecare prin dieta fără mucus – Arnold Ehret

Milarepa – Evans Wentz

Înţelepciunea angelică despre divina providenţă – Emanuel Swedenborg

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.