Jorge Bucay – Calea autodependenței

calea-autodependenteiDr. Jorge Bucay, născut în 1949, la Buenos Aires, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori argentinieni contemporani, lucrează ca psihoterapeut. Cărțile sale au ajutat milioane de persoane din întreaga lume să își schimbe viața.

Cartea Calea autodependenței. Cum să îți accepți definitiv responsabilitatea asupra propriei vieți a fost publicata de curând la Editura Litera. Potrivit autorului, autonomia individuală, întâlnirea cu dragostea, confruntarea cu durerea și pierderea, căutarea fericirii, experiența extraordinară a iluminării sunt cele cinci căi esențiale pe care trebuie să le parcurgem pentru a ne atinge împlinirea ca ființe umane.

Este răspunderea mea să mă îndepărtez de tot ceea ce îmi face rău. Nu pot controla atitudinea tuturor din jurul meu, dar o pot controla pe a mea.” Autodependența înseamnă, potrivit lui Jorge Bucay, să știm că avem nevoie de ceilalți, că nu suntem autosuficienți, dar că ne putem descurca de unii singuri până când vom găsi ceea ce dorim. Responsabilizându-ne și luându-ne soarta în mâini, nelăsându-ne manipulați, vom deveni stăpânii vieților noastre pentru totdeauna.

Cuvântul dependent derivă de la pendiente (din latinescul pendere), ce înseamnă care atârnă, suspendat, fără bază, în aer.

Dependent este acela care se agaţă de altul, care trăieşte ca şi cum ar fi suspendat în aer, fără bază, ca şi cum ar fi o podoabă pe care o poartă acest celălalt. Este cineva la pământ, permanent incomplet, etern neîmplinit.

Fragment din carte:

Nu vreau să mă lipsesc de bucuria de a le face pe plac celor pe care îi iubesc. Dar nu o fac pentru ei, o fac pentru mine. Aici este diferenţa. Diferenţa constă în faptul că, din această poziţie, niciodată nu pot gândi în funcţie de ceea ce fac pentru celălalt. Dacă aş face lucruri pentru tine, nu aş putea continua să fiu autodependent. Nu ar depinde de mine, ci de ceea ce îţi trebuie de la mine.

Şi atunci… cine ştie, puţin câte puţin voi deveni dependent. Şi, dacă îmi dau seama că sunt dependent, ar fi bine să revizuiesc acest lucru. Dacă sunt dependent, atunci există permisiuni pe care nu mi le pot acorda. Şi dacă fac acest lucru, motivul este probabil că nu mă cred valoros sau nu mă iubesc suficient.

Nu fac niciodată lucruri pentru ceilalţi. Ai putea crede că acest discurs sună foarte egoist. Iar eu cred că sigur sună egoist… pentru că este un discurs egoist. Adevărul este că acesta nu este egoismul meschin şi lacom la care suntem obişnuiţi să ne gândim… Este egoismul celor care se iubesc suficient pentru a şti că sunt valoroşi… şi că au lucruri de oferit.

Uneori, când spun acest lucru, sunt unii care cred că mă exprim împotriva ideii de solidaritate, împotriva ajutorului solidar.

Pentru că vorbeşti despre autodependenţă, vorbeşti despre cunoaşterea de sine, vorbeşti despre libertate… şi atunci fiecare poate face ce doreşte, şi dacă fiecare face ce are chef… atunci va ajunge… să îşi omoare vecinul…!”

Iar eu spun: abordarea privitoare la libertăţile individuale depinde de punctul filosofic din care pleci. Există două poziţii filosofice cât se poate de opuse. Una dintre ele consideră că fiinţa umană este rea, crudă, peri-culoasă, ticăloasă şi că nu aşteaptă decât un moment favorabil pentru a-şi încurca aproapele şi a-i lua tot ce are. Iar cealaltă susţine că fiinţa umană este bună, nobilă, solidară, iubitoare şi creativă şi că, prin urmare, dacă îi lăsăm libertatea de a fi cine este, va descoperi ce este de descoperit şi, în cele din urmă, va deveni cea mai generoasă şi mai loială dintre toate fiinţele. Astfel, în stare de libertate poate alege să fie solidară, deşi ştie că, în realitate, nu o face pentru celălalt, ci pentru sine. Şi acesta este egoismul înţeles cum se cuvine, aşa cum îl gândesc eu.

Vreau să definesc egoismul ca fiind această prea puţin simpatică postură de a mă prefera pe mine însumi în defavoarea oricărei alte persoane. Ideea potrivit căreia, dacă sunt egoist, nu mă voi gândi la nimeni în afară de mine este ca şi cum ai crede că am un spaţiu limitat pentru a iubi, o capacitate limitată de a iubi pe cineva şi că atunci, dacă îl umplu cu mine, nu îmi rămâne spaţiu pentru ceilalţi. Această idee nu numai că e absurdă, ci şi cât se poate de înşelătoare.”

Curpins:

File de jurnal … 9
Alegoria trăsurii (I) … 12
Capitolul 1. Situare … 17
Capitolul 2. Origine … 33
Capitolul 3. Semnificaţie … 51
Capitolul 4. Condiţie … 71
Capitolul 5. Echipament … 83
Capitolul 6. Decizie … 115
Trecere … 151

Editura: Litera
Colectia: Introspectiv
Nr. pagini: 160
Format: 13×20 cm
Data apariţei: August 2018
Pret intreg: 29,90 RON

Linkuri unde se poate comanda: pe site-ul editurii aici sau aici sau aici

Surse:http://www.litera.ro, https://www.eusunt.ro

Alte carti publicate de Editura Litera:

Calea întâlnirii – Jorge Bucay

Agilitatea emoțională – Dr. Susan David

Controlează-ți timpul, ca să-ți controlezi viața – Brian Tracy

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.