La Ceruri şi înapoi – Mary C. Neal

la_ceruri_si_inapoiCea mai recentă carte publicată de Editura Adevăr Divin, intitulată La Ceruri şi înapoi. Relatarea extraordinară a unui medic despre moarte, ceruri, îngeri şi revenirea la viaţă, descrie experiența trăită de autoarea Mary C. Neal în timpul morții clinice.

Un accident de caiac, în timpul unei aventuri în America de Sud, a trimis o femeie la ceruri, unde ea a trăit pacea şi bucuria lui Dumnezeu, a simţit îngerii şi a revenit la viaţă.

În 1999, în regiunea Los Ríos din Chile, dr. Mary Neal, chirurg ortoped, soţie devotată şi mamă iubitoare, s-a înecat într-un accident de caiac. În timp ce cobora o cascadă, caiacul ei s-a blocat la fundul apei şi ea a fost complet acoperită. În ciuda eforturilor de salvare, Mary a rămas prea mult timp sub apă şi, drept urmare, a murit.

La Ceruri şi înapoi este povestirea remarcabilă a călătoriei sale spirituale şi descrie ce s-a întâmplat în trecerea de la viaţă la moarte, la viaţa eternă şi înapoi la viaţa pământeană. Prezentând în detaliu sentimentele ei, mediul ceresc, comunicarea cu îngerii şi tristeţea profundă când şi-a dat seama că nu-i venise vremea, Mary ne împărtăşeşte experienţa captivantă a unui miracol din zilele noastre.

Viaţa lui Mary s-a schimbat definitiv prin înţelegerea misiunii ei personale pe Pământ, prin conştientizarea lui Dumnezeu, prin relaţia apropiată cu Iisus Hristos, iar călătoria ei spirituală a fost brusc întărită de experienţa directă din ceruri. La ceruri şi înapoi vă va refamiliariza cu speranţa, cu uimirea şi cu promisiunea cerurilor, îmbogăţindu-vă credinţa şi calea proprie cu Dumnezeu.

Mary C. Neal a studiat la Facultatea de Medicină Los Angeles a Universităţii din California, a urmat rezidenţa în ortopedie la Universitatea Californiei de Sud şi a beneficiat de o bursă de specializare în chirurgie vertebrală şi spinală. A condus secţia de chirurgie vertebrală a Universităţii Californiei de Sud şi este partener fondator al Asociaţiei ortopedice din Jackson Hole.

Experienţa ei „de după viaţă” a fost prezentată în mass-media naţională, inclusiv WGN, Dr. Oz şi Fox and Friends.

A slujit ca supraveghetor bisericesc, în conducerea unor organizaţii non-profit, şi a creat Fondul Willie Neal pentru conştientizarea problemelor mediului.

Dr. Neal locuieşte cu familia în Jackson Hole, WY.

Iată și cuprinsul acestei cărți:

Mulţumiri XI
Prolog XIII
Introducere XVII
Capitolul 1 Primii ani 1
Capitolul 2 Ieşirea de sub control 7
Capitolul 3 Mexic 11
Capitolul 4 Retrezirea spirituală 15
Capitolul 5 Dumnezeu este statornic 21
Capitolul 6 O atitudine de bucurie 25
Capitolul 7 Dumnezeu strigă atunci când e nevoie 29
Capitolul 8 Ruperea legăturilor 37
Capitolul 9 Aventură în Chile 41
Capitolul 10 Moartă pe râu 47
Capitolul 11 Salvarea mea 51
Capitolul 12 Drumul înapoi acasă 57
Capitolul 13 Îngeri pe malul râului 65
Capitolul 14 Întoarcerea la Wyoming 69
Capitolul 15 Puterea rugăciunii 73
Capitolul 16 Claritatea viziunii 77
Capitolul 17 Conversaţie cu un înger 83
Capitolul 18 Secția de tratament intensiv 89
Capitolul 19 Recuperarea mea fizică 93
Capitolul 20 Bob 105
Capitolul 21 Dragul meu George 111
Capitolul 22 Inspiraţie pentru alţii 117
Capitolul 23 Dumnezeu rostogoleşte piatra 123
Capitolul 24 Willie 127
Capitolul 25 Bill 133
Capitolul 26 Chad 137
Capitolul 27 Nevoia de a scrie 139
Capitolul 28 Cea mai lungă zi din an 145
Capitolul 29 Frumosul meu fiu 149
Capitolul 30 Cealaltă latură a timpului 153
Capitolul 31 Darurile compasiunii 157
Capitolul 32 Sincronizare perfectă 163
Capitolul 33 Concluzii logice 171
Să dăm înapoi 179
Întrebări şi răspunsuri cu dr. Neal 181
Despre autoare 189

Mai jos puteți citi un scurt fragment:

“În timp ce trupul îmi era scos lent din caiac de forţa apei, aveam senzaţia că sufletul meu „se despuia” încet de corpul meu. În cele din urmă mi-am simţit corpul cum a fost eliberat din caiac şi apoi luat de curent. Aceasta a fost ultima senzaţie fizică pe care am avut-o în legătură cu corpul meu. Nu-mi amintesc cum mă loveam de fundul râului, cum m-am izbit de corpul lui Chad sau cum am fost trasă pe malul râului.  În momentul în care corpul meu a fost eliberat din caiac de forţa apei şi a fost dus la vale, am simţit un pocnet. Am simţit ca şi cum aş fi înlăturat stratul exterior, greu, eliberându-mi sufletul.

M-am înălţat şi am ieşit din râu, iar când sufletul meu a ieşit la suprafaţa apei, am întâlnit un grup de cincisprezece până la douăzeci de suflete (spirite omeneşti trimise de Dumnezeu) care m-au primit cu cea mai copleşitoare bucurie pe care am trăit-o şi mi-o puteam imagina vreodată. Era o bucurie la cel mai pur nivel al inimii. Era un fel de comitet de primire sau un nor mare de martori, aşa cum este descris în Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei (12:1): „Astfel că şi noi, având împrejuru-ne atâta nor de martori, să lepădăm tot ceea ce îngreuiază şi tot păcatul ce cu uşurinţă ne împresoară şi cu stăruinţă să alergăm la întrecerea ce ne stă înainte.” Acest comitet de primire părea să mă ovaţioneze din ce în ce mai tare pe măsură ce mă apropiam de „linia de sosire”.

Deşi nu puteam să identific fiecare fiinţă spirituală pe nume (de exemplu, Paul, răposatul meu bunic, doamna Sivits, bătrâna mea dădacă, Steven, vecinul meu, sau alte persoane), le cunoşteam bine pe fiecare, ştiam că sunt trimise de Dumnezeu şi le ştiam de o veşnicie. Eram şi eu printre ele şi ştiam că au fost trimise pentru a mă călăuzi prin timpul şi spaţiul care desparte lumea noastră de lumea lui Dumnezeu. De asemenea, înţelegeam dincolo de cuvinte că fuseseră trimise nu doar să mă întâmpine şi să mă călăuzească, ci să mă şi protejeze în timpul călătoriei mele.

Acele fiinţe aveau contur, dar nu aveau limite foarte clare aşa cum au corpurile fizice de pe Pământ. Aveau contururi neclare, pentru că fiecare fiinţă spirituală era orbitoare şi radiantă.  Prezenţa lor îmi cuprinsese toate simţurile, ca şi cum puteam să le văd, să le aud, să le simt, să le miros şi să le gust în acelaşi timp. Strălucirea lor era atât orbitoare, cât şi revigorantă.  Nu vorbeam efectiv, însă comunicam cu uşurinţă într-o formă foarte pură. Ne transmiteam simultan gândurile şi emoţiile şi ne înţelegeam perfect unii cu alţii, deşi nu foloseam limbajul.

Cuvântul lui Dumnezeu nu este desigur limitat la o singură limbă şi am dobândit o nouă înţelegere a descrierii biblice despre Pogorârea Sfântului Duh. În consemnarea din Faptele Sfinţilor Apostoli (2:5-11), putem citi: „Şi locuiau în Ierusalim iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi când s-a făcut vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicând: «Iată, nu sunt oare galileeni toţi aceştia care vorbesc? Şi cum de auzim noi, fiecare, limba noastră în care ne-am născut?»” Acum am înţeles pe deplin cum se putea aşa ceva. Dumnezeu nu are nevoie de limbaj verbal pentru comunicare.

Sosirea mea a fost sărbătorită cu multă bucurie şi aveam o senzaţie de iubire absolută în timp ce acele fiinţe spirituale şi eu ne îmbrăţişam, dansam şi ne salutam. Intensitatea, profunzimea şi puritatea acestor sentimente şi senzaţiile erau mult mai mari decât aş putea descrie vreodată sau decât aş fi putut resimţi pe Pământ.

Să nu mă înţelegeţi greşit… am fost foarte binecuvântată în viaţa mea şi am resimţit multă bucurie şi multă iubire aici pe Pământ. Îmi iubesc soţul şi pe fiecare dintre copiii mei din tot sufletul, iar iubirea este reciprocă. Doar că lumea lui Dumnezeu este mult mai plină de culoare şi mai intensă. Era ca şi cum aş fi resimţit o explozie de iubire şi de bucurie în esenţa lor absolută, pură. Singurul lucru de pe Pământ cu care pot compara această diferenţă este televiziunea; comparaţi imaginile de pe vechile ecrane cu tub catodic cu imaginile de pe noile televizoare cu înaltă definiţie; imaginile HD sunt înfiorător de limpezi în relativa lor strălucire şi claritate.

Oricum, îmi este imposibil să descriu cât mai exact ceea ce am văzut şi am simţit. Când încerc să-mi reamintesc experienţele, acum, descrierea mi se pare foarte palidă. Mă simt de parcă aş încerca să descriu o experienţă tridimensională trăind într-o lume bidimensională. Cuvintele, descrierile şi conceptele potrivite nici măcar nu există în limbajul nostru obişnuit. Ulterior am citit relatările altor oameni despre experienţele lor în apropierea morţii şi descrierile lumilor cereşti şi am putut să văd în descrierile şi vocabularul lor aceleaşi limitări pe care le văd în descrierea şi vocabularul meu.

În relatarea lui Ned Dougherty despre experienţa în apropierea morţii din cartea sa Cale rapidă către ceruri (Fast Lane to Heaven), el scrie: „Deodată, am fost cuprins de o lumină aurie strălucitoare. Lumina era mai strălucitoare decât lumina soarelui, de multe ori mai puternică şi mai radiantă decât soarele. Totuşi, nu eram orbit şi nici ars de ea. În schimb, lumina era o sursă de energie care îmi cuprindea fiinţa.” Descrierea lui, la fel ca a mea, poate părea probabil lipsită de sens cuiva care nu a avut parte de o astfel de experienţă, dar este într-adevăr foarte exactă.

Chiar şi scriitorii unor cărţi din Biblie au descris cu dificultate întâlnirile lor cu îngerii lui Dumnezeu. Apostolul Matei descrie întâlnirea lui cu un înger al Domnului astfel: „Şi înfăţişarea lui era ca a fulgerului, iar îmbrăcămintea lui albă ca zăpada” (Matei, 28:3). Profetul Daniel scria: „Şi mi-am ridicat ochii şi m-am uitat; şi iată un bărbat îmbrăcat în veşmânt de in; iar mijlocul îi era încins cu aur de Ofir, trupul îi era ca de topaz, faţa lui ca fulgerul, ochii lui ca nişte făclii de foc, braţele şi coapsele lui ca arama sclipitoare, iar sunetul cuvintelor lui ca un freamăt de mulţime” (Daniel, 10:5-6).

Eu şi însoţitorii mei am început să plutim de-a lungul potecii şi eu ştiam că mă duc acasă. Casa mea veşnică. Ne întorceam la Dumnezeu şi eram toţi foarte emoţionaţi. Însoţitorii mei abia puteau să-şi stăpânească entuziasmul dezlănţuit şi erau nerăbdători să-mi anunţe întoarcerea, sărbătorind-o cu toţi locuitorii cerurilor. În timp ce sorbeam frumuseţea şi bucuria cu însoţitorii mei, am aruncat o privire către scena de pe malul râului. Corpul meu semăna cu „cochilia” unui vechi prieten şi am simţit o caldă compasiune şi recunoştinţă pentru utilizarea lui.

M-am uitat la Tom şi la fiii săi, iar ei păreau cumplit de trişti şi de vulnerabili. I-am auzit strigându-mă şi implorându-mă să respir. Îi iubeam şi nu doream să fie trişti, încât i-am rugat pe însoţitorii mei cereşti să mă aştepte până mă întorc în trupul meu, să stau întinsă şi să respir. Gândindu-mă că erau satisfăcuţi, mi-am părăsit corpul apoi şi mi-am reluat călătoria înapoi spre casă.

Mergeam pe o potecă ce ducea către o sală măreaţă şi strălucitoare, mai mare şi mai frumoasă decât orice puteam concepe să văd pe Pământ. Strălucea în toate culorile. Cred că atunci când oamenii care au trecut prin experienţe în apropierea morții descriu „vederea luminii albe” sau „deplasarea către lumina albă” ei descriu, de fapt, deplasarea către strălucirea acestei săli. Vocabularul nostru nu este destul de bogat pentru a descrie experienţa într-un mod inteligibil. Poate din această cauză Iisus vorbea adesea în parabole.

Mi-am simţit sufletul atras către intrare şi, pe măsură ce mă apropiam, absorbeam emisia de lumină şi simţeam iubirea pură, deplină, absolut necondiţionată care emana din acea sală. Era cel mai frumos şi mai fascinant lucru pe care îl văzusem vreodată.  Ştiam cu siguranţă profundă că reprezintă ultima ramificaţie a vieţii, poarta prin care trebuie să treacă fiecare fiinţă umană. Era clar că acea sală era locul în care fiecăruia dintre noi i se dă ocazia de a-şi revedea viaţa şi alegerile făcute în viaţă şi unde ni se oferă oportunitatea finală de a-l alege pe Dumnezeu sau de a ne depărta de el – pentru veşnicie. M-am simţit pregătită să intru în sală şi am fost cuprinsă de dorul profund de a mă reuni cu Dumnezeu.

Nu au fost obstacole notabile faţă de reunirea mea cu Dumnezeu. Tom Long şi băieţii lui continuau să-mi facă semne. De fiecare dată când mă implorau să mă întorc şi să respir, eu mă simţeam obligată să revin în corpul meu şi să mai respir o dată, înainte de a-mi relua călătoria. Acest lucru a devenit obositor şi am ajuns chiar să mă simt iritată de chemarea lor continuă.  Ştiam că ei nu înţelegeau ce se întâmplase, însă mă deranja că nu mă lăsau în pace. Aş asemăna senzaţia mea cu iritarea resimţită de un părinte căruia copilul îi tot cere o mulţime de lucruri înainte de a se culca: o poveste, un pahar cu apă, aprinderea sau stingerea luminii, aranjarea aşternutului, încă o sărutare etc.

Am ajuns la intrarea în sală şi am putut vedea multe spirite umblând de colo colo în interior. Toate spiritele se întorceau să ne privească în timp ce intram şi ne transmiteau compasiune şi iubire. Înainte de a apuca să intrăm, totuşi, o senzaţie apăsătoare de mâhnire şi de tristeţe a coborât asupra însoţitorilor mei spirituali şi atmosfera a devenit sumbră. Ei s-au întors spre mine şi mi-au explicat că nu venise vremea să intru în sală; nu-mi terminasem călătoria pe Pământ, mai aveam multe de făcut şi trebuia să mă întorc în corpul meu. Am protestat, dar mi-au fost oferite mai multe motive să mă întorc şi mi s-a spus că mi se vor da curând mai multe informaţii.

Ne-am împărtăşit părerile de rău, în timp ce mă însoţeau înapoi pe malul râului. M-am aşezat în corpul meu şi am trimis priviri pline de dor acestor fiinţe cereşti, care veniseră cu mine să mă călăuzească, să mă protejeze şi să mă îmbărbăteze, înainte de a mă întinde şi a reveni în corpul meu.”

Editura: Adevăr Divin
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 210
Data apariţiei: octombrie 2014

Preţ: 21 RON

Cartea se poate achiziţiona de ps site-ul Editurii Adevăr Divin, cu reducere, la prețul de 18,90 RON, accesând acest link

Prețul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.divin.ro

Alte postări în categoria Lumea de dincolo:
Experimente privind viaţa de după moarte – Gary E. Schwartz, William L. Simon
Cum să îți descoperi viețile anterioare – Ted Andrews
Aventuri în viaţa de dincolo – William Buhlman

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s