Recenzie: Terapia destinului de Vasile Andru

terapia_destinului_persp_mareCartea Terapia destinului de Vasile Andru, apărută de curând la Editura Herald, în colecția Metanoia, este o adevărată sursă de inspirație și înțelepciune pentru cei aflați pe o cale spirituală și, în general, pentru orice om care dorește o ghidare, o îndrumare pentru a-și putea construi o viață bună, căutând binele în interiorul său și dăruindu-l în afara sa.

Cartea are trei părți: Inițierea, Asceza și Realizarea, care, potrivit autorului, sunt și etapele lucrului cu sine. Ea își propune să ne familiarizeze cu partea „nevăzută” a vieții, pentru a înțelege cum ne influențează aceasta și cât de multă libertate avem de fapt. Chiar dacă nu o putem controla complet, totuși, cu ajutorul minții și al conștiinței, putem exercita o anumită influență.

Deși există o serie de factori care ne determină destinul, și care nu se află sub controlul nostru, provenind din moștenirea familială, autorul susține că există o soluție pentru a diminua efectele acestora, și anume prin decondiționarea și purificarea minții. De asemenea, gândirea pozitivă ne ajută să ne construim o soartă bună.

O altă idee abordată în această carte este cea referitoare la „masca” pe care fiecare o poartă și care îi ascunde adevărata esență. Practic, atunci când privim un om, suntem incapabili de a trece dincolo de învelișul grosier. Ceea ce vedem este de fapt o fantezie a noastră legată de acea persoană.

„Ochiul vede o mască, nu un om. A fi avertizat despre aceasta înseamnă a ști că omul din fața ta este mai mult decât se vede. Omul nu se reduce la ce se vede.”

De aici rezultă un adevăr trist, ce caracterizează modul în care oamenii obișnuiesc să relaționeze unii cu ceilalți: „Oamenii stabilesc legături fragile, ca de la fantezie la fantezie.”

În vederea atingerii desăvârșirii, o importanță deosebită o are efortul continuu de purificare a vieții și a sufletului. Lucrul asupra sinelui este o idee a cărei importanță nu va fi niciodată subliniată îndeajuns, întrucât este singura cale pe care orice om o are la dispoziție pentru a-și putea ameliora și vindeca destinul.

„Exercitarea continuă a celor trei vrednicii: gândire bună, vorbire bună, acțiune bună – iată secretul lucrării înalte. Aceasta sporește cele trei daruri tainice pe care le are, latent, orice om: putere, viziune și desăvârșire. Ele rodesc la cel ce nu râvnește să stăpânească lumea, ci să se stăpânească pe sine.”

Foarte interesantă este și prezentarea unor metode și comportamente utilizate de oamenii din vechime, cum ar fi practica misterelor sau sacrificiile, care ne ajută să înțelegem cât de mult a evoluat omul în general, în timp, ca mod de abordare a unei practici spirituale.

Găsim în această carte numeroase sfaturi pentru cei interesați să urmeza o cale spirituală, astfel încât să poată ajunge la echilibrul ființei lor. De asemenea, ceea ce cred că este foarte important, autorul avertizează și asupra unor capcane pe care le putem întâlni pe calea spirituală și care, de fapt, în loc să ne apropie de aceasta. ne îndepărtează.

Astfel, este important să evităm excesele de orice fel. Din dorința de a depăși un viciu sau o dependență, am putea fi tentați să suprimăm, prin asceză aspră, dorințele pe care le avem. Însă constrângerea nu este o soluție. Numai prin rugăciune, prin meditație, corpul se purifică treptat și, astfel, în mod natural, nu mai simte acea nevoie imperioasă. Aceasta este singura cale durabiă și sigură de a transcende trebuințele fizice. Bineînțeles, avem libertatea de a nu alege această cale, însă tot noi vom avea de suferit. Viața ne poate aduce experiențe cu mult mai dificile, prin care să ne pună față în față cu dependențele și slăbiciunile noastre, astfel încât să putem, într-un fel sau altul, să renunțăm în cele din urmă la ele și să ne vindecăm. Deci este de preferat să facem acest lucru de bunăvoie, punându-ne nădejdea în Dumnezeu și lucrând clipă de clipă la viciile pe care știm că le avem (deși uneori nu vrem să recunoaștem nici față de noi înșine).

„Omul are 44 de trebuințe de bază. Când nu și le satisface, începe suferința. Când suferința e neînțeleasă, începe nevroza. Omul care meditează are tot mai puține trebuințe. De la 44 la 22. Omul cu 11 trebuințe este optimizat. Cel care are doar 2 trebuințe se află în vestibulul perfecțiunii.”

O altă idee care este subliniată în carte este cea a necesității efortului personal, a ascezei, pentru a putea evolua pe calea spre desăvârșire. Niciun maestru spiritual, nicio inițiere nu poate ține locul efortului personal.

Autorul insistă asupra practicării a ceea ce el numește Medeor (rugăciune-meditație), aceasta fiind singura cale autentică de dobândire a cunoașterii, întrucât cunoașterea primită prin informație este doar un mod limitat de perfecționare umană.

Oamenii aflați în căutarea iluminării sunt sfătuiți, înainte de toate, să nu-și facă din aceasta un scop, pentru că atingerea scopurilor ține de domeniul minții, iar mintea trebuie să fie liniștită și stabilă, pentru că doar astfel ea nu mai lasă spațiu de manifestare iluziilor.

„Menține stabilitatea. Iluziile, nebăgate în seamă, se retrag. Fiecare iluzie retrasă lasă loc unei părți de real. Iluminarea este chiar această transformare a iluziei în real. Transmutarea spontană a iluziei. Dar nu te preocupa de asta. Orice preocupare este tot jocul iluziei. Este scopul minții doritoare de scopuri, de beneficii.”

Autorul vorbește și despre singurătate, care, pentru a nu genera despresie, trebuie acceptată și folosită pentru sporirea spirituală, fiind chiar o condiție necesară pentru aceasta.

„Dacă esti singur, fă din singurătate un privilegiu, o șansă: șansa de a nu depinde de nimeni, șansa de a spori; căci orice sporire, orice invocare a bunei sorți, cere singurătate.”

„Omul optimizat”, așa cum denumește autorul un om care a ajuns la desăvârșirea spirituală, nu se mai teme de moarte. Aceasta este una dintre cele ma mari temeri cu care ne confruntăm toți, și care de multe ori se află la originea a numeroase alte temeri pe care le putem avea. Însă există un mod de a privi atât viața, cât și moartea, care poate atenua sau chiar elimina teama de moarte:

„Viața nu e nici lungă nici scurtă, ea este făcută exact să fie umplută cu ceea ce săvârșim. Misiunea unui om nu s-a terminat cât el este în viață. Misiunea unui om s-a terminat când el nu mai este în viață. Iată niște raționamente în stare să ne împace cu limita biologică în care noi suntem înscriși.”

Îndemnul general, care ne este adresat pe parcursul întregii cărți, este acela de a ne întoarce spre Dumnezeu, de a depăși identificarea cu forma noastră materială și de a descoperi identitatea noastră nemuritoare, esența noastră de natură divină, întrucât, așa cum spune autorul, „Dumnezeu privește spre tine atâta timp cât tu privești spre el.”

Editura: Herald
Dimensiuni: 13×22 cm
Număr pagini: 272
Data apariţiei: iulie 2014

Preţ: 34 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Herald, cu reducere, la prețul de 28,50 RON, accesând acest link

Prețul de pe site se poate modifica ulterior.

Alte postări în categoria Articole și recenzii:
Recenzie: Vieţile Maeştrilor – Baird Spalding
Recenzie: Gânduri fără gânditor – Mark Epstein
Recenzie: Înfometează egoul, hrăneşte sufletul – Connie Miller

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s