Iubeşte la timpul prezent – Gina Lake

iubeste-la-timpul-prezent_micaCartea Iubeşte la timpul prezent. Trecerea de la Ego la Esenţă în relaţii, apărută la Editura Adantis, este un manual care te va ajuta să-ţi descoperi calităţile şi defectele, să înţelegi ce este iubirea adevărată şi cum îţi poate schimba viaţa, o călătorie surprinzătoare în cotidian, o carte scrisă într-un limbaj accesibil tuturor îndrăgostiţilor.

Cei care doresc să-şi spiritualizeze relaţia de cuplu şi sunt interesaţi de evoluţia lor personală în contextul unei relaţii cu o altă persoană, vor găsi această carte interesantă şi utilă.

Făcând o distincţie clară între Ego şi Esenţă, Gina Lake le oferă cititorilor aflaţi în căutarea echilibrului în relaţia de cuplu calea de acces către o viaţă împlinită şi fericită: Sinele Divin.

Pornind de la premisa că iubirea nu ţine cont de nicio convenţie socială şi că fiecare individ trebuie să se elibereze de orice formă de îngrădire spirituală pentru a fi împăcat cu sine, Gina Lake creează o analiză complexă a emoţiilor şi resentimentelor generate de Ego, cu scopul de a-l ajuta pe cititor să-şi înţeleagă greşelile şi să-şi îmbunătăţească viaţa alături de persoana iubită.

Iată şi cuprinsul cărţii:

Mulţumiri
Introducere

1. Hai să fim doi
Egoul şi Esenţa
Iubirea înseamnă recunoaşterea Sinelui Divin
De la Unu la Doi
Rolul relaţiilor în evoluţia spirituală
Personalitatea este un costum
Egoul respinge diferenţele
Esenţa iubeşte diferenţele
Lasă viaţa să-şi urmeze cursul
Cum interferează ideile şi imaginile cu relaţiile
Imaginea de sine este fabricată
Programarea şi relaţiile
Esenţa în relaţii

2. Treci dincolo de judecată
Proiecţia
Compatibilitatea între personalităţi
Relaţii care susţin ţelurile Esenţei
Cum interferează judecăţile cu găsirea unei relaţii
Criteriile unei relaţii: cele ale egoului versus cele ale Esenţei
Cum interferează judecăţile cu susţinerea relaţiilor
Judecăţile care pretind că sunt folositoare
Găsirea unei relaţii pline de sens
Judecăţile tale sunt despre tine
Dragostea este mai importantă decât condiţionările
Observă iubirea
Asumă-ţi responsabilitatea pentru propriile judecăţi
Ce să faci cu judecăţile
Sinceritatea nu este cea mai bună politică
Darul toleranţei

3. Treci dincolo de furie
Relaţia dintre furie şi judecată
Ce să nu faci cu furia
Cum să nu hrăneşti furia
Cum să faci faţă furiei
Cum apare furia
Dorinţele în contextul relaţiilor

4. Treci dincolo de iluziile romantice
Nivelurile unei relaţii
Rolul personalităţii în relaţii
Factorii compatibilităţii
Prietenia într-o relaţie romantică
Iubirea este o alegere
Rolul condiţionărilor într-o relaţie
Fantomele care modelează relaţiile
Împlinirea nevoilor într-o relaţie
Aşteptarea de a fi împlinit sexual
Fanteziile şi aşteptarea frumuseţii
Aşteptarea de a fi iubit
Cea mai mare iluzie dintre toate

5. Treci dincolo de condiţionări
Aspectele ce declanşează condiţionările
Ignorarea şi acceptarea condiţionărilor partenerului nostru
Cum poţi evita declanşarea din cauza partenerului a propriilor tale condiţionări
Puterea lui „Îmi pare rău”
Importanţa iertării
Importanţa uitării
Foloseşte umorul pentru a rupe identificarea cu egoul
Exprimarea recunoştinţei
„Întotdeauna” şi „Niciodată” nu sunt mereu adevărate
Atingerea Esenţei
O practică spirituală pentru îmbunătăţirea relaţiilor

6. Treci dincolo de diferenţe
Diferenţele nu trebuie să fie o problemă
Soluţia Esenţei în faţa diferenţelor
Rezolvarea diferenţelor de către Esenţă
Condiţionările disfuncţionale şi lucrul cu acestea
Luaţi deciziile împreună
Observarea resentimentelor
Negocierea

7. O perspectivă spirituală asupra problemelor comune
Infidelitatea
Incapacitatea de a face un angajament
Salvarea unei persoane
Economi şi cheltuitori
Păreri spirituale sau religioase diferite
Diferenţe sexuale

8. Experimentarea Unităţii prin intermediul altei persoane
Vezi Sinele Divin din celălalt
Experimentarea Esenţei prin celălalt
Experimentarea Esenţei împreună cu partenerul tău
Esenţa în relaţii

Despre autor

În continuare, puteţi citi un fragment din această carte:

Hai să fim doi. Egoul şi Esenţa

“Pentru a înţelege relaţiile, trebuie să începem să înţelegem cine suntem cu adevărat. Nu-l putem cu­noaşte pe celălalt cu adevărat, dacă nu ne cunoaştem pe noi înşine. Dificultatea de a-l cunoaşte pe celălalt constă în înţelegerea eronată a ceea ce el sau ea este. Îi luăm pe ceilalţi drept ceea ce ei ne spun: ne poves­tesc ce fac şi ce le place şi credem că îi cunoaştem. Considerăm că acest fel de a fi este ceea ce ei sunt. Problemele încep chiar acolo pentru că, în funcţie de ceea ce facem şi ceea ce ne place, avem felurite idei dacă să ne placă sau nu că ei fac sau nu ceva sau că le place ori nu le place ceva anume.

Aşa că trebuie să revenim la origine, la esenţial­ la ceea ce se află dincolo de masca despre care cineva spune că este sau că noi suntem. Ceea ce se află în spatele măştii este identic de la o persoană la alta, pentru că, în realitate, există o singură Fiinţă! Acesta este adevărul fundamental al vieţii: o singură Fiinţă creează toate acestea, toate expresiile diferite ale vieţii. Există o singură Fiinţă, şi nu numai că tu eşti această fiinţă, dar toţi ceilalţi şi totul în jurul nostru reprezintă această Fiinţă! Gândeşte-te pentru o clipă la acest lucru. Cum ar arăta viaţa ta dacă ai trăi pe deplin acest adevăr, dacă l-ai simţi în profunzimea fiinţei tale? Cum ar fi să ştii că celălalt este propriul tău sine şi, mai mult, că celălalt este Sinele Divin?

Acest adevăr este totuşi foarte dificil de înţeles pentru că suntem programaţi să ne vedem pe noi înşine şi pe ceilalţi ca entităţi separate. Chiar mai mult, noi funcţionăm cu ajutorul unui organism corp-minte care este programat să experimenteze diferenţele ca pe o ameninţare potenţială. Egoul –acel aspect al nostru care pare să fie regizorul filmu­lui nostru şi care se foloseşte de mintea noastră pen­tru a face acest lucru – este profund condiţionat sau programat pentru a reacţiona la diferenţe, conside­rându-le ca fiind străine de el însuşi, şi deci o potenţială ameninţare. El îi vede pe ceilalţi ca pe o ameninţare pentru supravieţuirea lui, dar are nevoie de ceilalţi pentru a supravieţui.

În ce dilemă şi situaţie interesantă ne găsim! Atâta vreme cât ne percepem pe noi înşine ca fiind una cu egoul şi cu mintea, vom simţi tensiune între noi şi ceilalţi, mai ales atunci când ne raportăm la diferenţe. Din moment ce fiecare fiinţă este unică, diferită de toate celelalte, această tensiune este aproape neîntreruptă. Ocazional, scăpăm de tensi­une atunci când întâlnim pe cineva care ne seamănă din anumite puncte de vedere, sau cel puţin atunci când credem că ne seamănă, dar, în cele din urmă, diferenţele nu încetează să apară.

Egoul simte că este cazul să facă ceva în legătură cu aceste diferenţe. Le arată cu degetul, le judecă, se ceartă cu ele, le atacă şi caută să le schimbe. Diferen­ţele fac egoul să se simtă superior, inferior, în apărare, înspăimântat sau furios – dar nicidecum iubitor, blând, compasiv sau măcar curios. Pentru ego, diferenţele stârnesc conflicte interioare şi exterioare şi o mulţime de sentimente. Aşa experimentează egoul relaţiile.

Pentru ego, relaţiile sunt dificile şi dătătoare de stres, iar ceilalţi oameni nu prea au niciodată drep­tate. „Doar dacă…”, visează el. Este evident că pro­blema o reprezintă faptul că persoana potrivită încă nu i-a ieşit în cale: „Doar dacă persoana potrivită ar apărea în viaţa mea, aş fi relaxat şi aş trăi fericit până la adânci bătrâneţi”. Chiar şi celor care sunt deja într-o relaţie li se petrece adesea să viseze în secret la o relaţie „şi mai perfectă”.

Acesta este modul în care egoul abordează orice aspect al vieţii, nu doar relaţiile: tânjeşte şi speră la ceva mai bun, de fiecare dată. Niciodată nu este satisfăcut de viaţa lui, indiferent ce îi oferă ea. Îşi vede viaţa limitată, orice i s-ar petrece, la fel şi relaţiile. Atâta vreme cât identitatea noastră este legată de ego şi de servitorul său loial, mintea egotică, nu vom fi niciodată mulţumiţi de viaţa sau de relaţiile noastre. Din fericire însă, noi nu suntem nici egoul, nici mintea noastră. Suntem doar programaţi să credem că suntem una cu egoul şi cu mintea noastră. Odată ce înţelegi aceasta, începi să devii conştient de Sinele tău adevărat – Esenţa ta – şi astfel îţi trăieşti viaţa şi îţi continui relaţiile din acest punct, din Sine. Din Esenţă, iubirea adevărată este cât se poate de posibilă. Însă nu este posibilă din ego. Ce ştie egoul despre iubire? Ştie doar să-şi protejeze interesele, iar lucrul acesta nu are ce să caute atunci când vine vorba de iubirea adevărată.

Iubirea înseamnă recunoaşterea Sinelui Divin

Iubirea curge natural atunci când ne recunoaş­tem propriul Sine Divin în celălalt. Curge natural atunci când suntem capabili să vedem dincolo sau în spatele măştii egotice a adevăratului Sine, care reu­şeşte excelent să evoce iubirea. Toate calităţile pe care le iubim la celălalt sunt calităţi ale Sinelui Divin, ale Esenţei: compasiune, înţelegere, înţelepciune, bună­tate, iubire, răbdare şi forţă interioară.

Acestea nu sunt trăsături ale egoului, care este cen­trat şi focalizat doar pe nevoile sale. Unde găseşti aici înţelepciunea, compasiunea şi iubirea? Te miră oare că, atunci când te identifici cu egoul, nu te simţi prea atrăgător? Egoul nu este atrăgător, în schimb Esenţa, da; şi, privit din Esenţă, chiar şi egoul devine atrăgător.

Egoul nu ştie cum să iubească, dar Divinul din noi – Esenţa – ştie. Esenţa iubeşte. Ea este, de aseme­nea, înţeleaptă, înţelegătoare, blândă, compasivă, sensibilă, răbdătoare şi atentă. Orice ai vrea ca iu­bitul, iubita ori o altă fiinţă umană să fie, acest lucru vine din Esenţă, nu din ego.

Iubirea pe care egoul o are de oferit este pângă­rită de interesele proprii. „Mie ce-mi iese de aici?” este întrebarea care apare întotdeauna în interac­ţiunea dintre egouri. Aceasta nu este iubire, ci ma­nipulare deghizată în iubire sau bunătate. Poate fi mai bună decât manipularea făţişă, dar tot nu poate fi vorba despre iubire, în sensul său cel mai pur.

Iubirea pură poate veni doar din natura noastră reală – Esenţa, care este bunătate curată. Esenţa iubeşte, pentru că se simte bine atunci când iubeşte; nu are niciun alt motiv pentru aceasta. De ce oare te simţi bine atunci când iubeşti? De ce să nu te iubeşti pe tine însuţi, propria ta creaţie? Aşa cum mama şi tatăl îşi iubesc copilul, Sinele Divin iubeşte întreaga creaţie – şi în special Unitatea fiecărei creaţii. Esenţa iubeşte, pentru că este în natura ei să iubească. Iar noi iubim, pentru că este în natura noastră să iubim.

Egoul este acel aspect al nostru căruia îi este greu să iubească pentru că iubirea îl face să se simtă vul­nerabil. A iubi pe cineva îi dă acelei persoane putere, iar egoul vrea să fie el cel care deţine puterea şi con­trolul. Dacă iubim pe cineva, se presupune că acea persoană are puterea de a ne răni şi dezamăgi, iar egoul nu renunţă cu uşurinţă la această putere. Şi totuşi egoul are nevoie să fie iubit, ceea ce îl face vul­nerabil. Iubirea forţează egoul. Fără nevoia de iubire, egoul poate sta foarte confortabil departe de ceilalţi.”

Editura: Adantis
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 264
Data apariţiei: aprilie 2014

Preţ: 34 RON

Cartea se poate achiziţiona cu reducere, la preţul de 30,60 lei, accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://divin.ro

Alte postări în categoria Iubire şi relaţii:
Vreau să mă căsătoresc doar o singură dată – Chana Levitan
Îmbunătăţeşte-ţi viaţa conjugală… într-o prezentare amuzantă – Mark Gungor
De ce el? De ce ea? – Helen Fisher

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s