Egiptul secret – Paul Brunton

egiptul-secret_micaCartea Egiptul secret, scrisă de Paul Bruntom, a fost publicată de curând la Editura Polirom, în cadrul colecţiei Hexagon – La limita cunoaşterii.

Paul Brunton este unul dintre cei mai cunoscuţi autori ai secolului XX care au căutat sursele înţelepciunii imemoriale cuprinse într-o multitudine de tradiţii religioase, mistice sau oculte. Sfinxul şi piramidele de la Giseh, martori enigmatici ai unei istorii multimilenare, constituie şi poarta de intrare în lumea misterioasă a vechiului Egipt. Cine a construit Sfinxul, când şi de ce? Este Marea Piramidă a lui Kheops doar un uriaş mormînt de lux? Ce taine încă nedescoperite ascund mormintele din Valea Regilor?

Îmbinând farmecul povestirii cu documentarea riguroasă, Brunton pune într-o nouă lumină câteva dintre fascinantele monumente ale Egiptului antic şi ne dezvăluie sensurile lor profunde, avansând ipoteze îndrăzneţe despre primii locuitori ai acestui spaţiu şi despre spiritualitatea lor.

Iată cuprinsul cărţii:

Introducere (Timothy J. Smith)
Capitolul I. O noapte la picioarele Sfinxului
Capitolul II. Paznicul deşertului
Capitolul III. Piramida
Capitolul IV. O noapte în Marea Piramidă
Capitolul V. Împreună cu un magician din Cairo
Capitolul VI. Miracolele hipnotismului
Capitolul VII. Un interviu cu cel mai faimos fachir egiptean
Capitolul VIII. În numele lui Allah Cel Milostiv, îndurător!
Capitolul IX. Un interviu cu liderul spiritual al mahomedanilor
Capitolul X. În liniştea străvechiului Abydos
Capitolul XI. Cel mai tainic ritual al templelor egiptene
Capitolul XII. Misterele antice
Capitolul XIII. În templul de la Dendera
Capitolul XIV. Zilele petrecute în Karnak
Capitolul XV. Nopţile petrecute în Karnak
Capitolul XVI. Împreună cu cel mai faimos îmblânzitor de şerpi din Egipt
Capitolul XVII. Devin derviş îmblânzitor de şerpi
Capitolul XVIII. Întâlnesc un Iniţiat
Capitolul XIX. Mormintele: mesajul solemn al unui Iniţiat
Epilog
Index

În continuare găsiţi un scurt fragment:

“Prin mijloace hipnotice, ce includeau folosirea unor fumiganţi puternici, precum şi a unor pase magnetice mesmerice de-a lungul corpului, şi asociate cu folosirea unei baghete magice, neofitul era cufundat într-o stare de transă asemănătoare cu moartea, înlăturîndu-i-se orice semn vital. Deşi corpul rămînea inert, sufletul continua să fie legat de el printr-un fir magnetic vizibil iniţiatorului clarvăzător, astfel încît funcţiile vitale erau menţinute în ciuda completei suspendări a existenţei însufleţite. Întreaga semnificaţie şi scopul acestei iniţieri vizau să-i insufle neofitului că „nu există moarte!”. Aceasta i se insufla în cel mai clar şi mai practic mod posibil, adică experimentînd pe propria-i persoană procesul efectiv al morţii, făcîndu-l să intre, în mod misterios, într-o altă sferă a existenţei. Transa în care se afla era atît de profundă, încît era aşezat într-un sarcofag acoperit cu picturi şi inscripţii, al cărui capac era închis şi sigilat. Era efectiv ucis din toate punctele de vedere!

După trecerea timpului stabilit pentru transă se deschidea sarcofagul, iar neofitul era trezit prin mijloacele adecvate. Astfel, bucăţile risipite în mod simbolic ale trupului lui Osiris erau puse din nou la un loc, iar el revenea la viaţă. Această înviere fictivă a lui Osiris nu era altceva decît învierea reală a celui iniţiat în Misterele lui Osiris!

Capela în care mă aflam fusese cîndva scena mai multor asemenea „omucideri“ şi „învieri“. Cîndva avusese un divan şi tot materialul necesar pentru iniţiere. După ce neofitul trecea de starea de transă şi era pregătit să fie trezit, era transportat într-un loc în care primele  raze ale răsăritului de soare cădeau drept pe faţa lui încă adormită.

Se ştie că, în cele mai vechi temple, mulţi dintre preoţii egipteni de rang superior şi toţi Marii Preoţi erau cunoscători ai misterelor hipnotismului şi mesmerismului, putând face ca subiecţii experienţelor lor să cadă într-o stare cataleptică atât de profundă, încât rigor mort părea reală. Marii Preoţi puteau face chiar mai mult decât reuşesc hipnotizatorii moderni, deoarece ştiau cum să menţină treaz spiritid neofitului în timp ce corpul său era în transă şi să-l facă să treacă printr-o serie de experienţe supranaturale de care nu-şi mai amintea odată revenit la starea de conştientă obişnuită. În acest mod, putea să-i insufle capacitatea de înţelegere a naturii sufletului omenesc şi, prin separarea temporară a propriului suflet de corp, să-l facă sa perceapă existenţa unei alte lumi, a aşa-numitei lumi a spiritului, simbolizată în picturile de pe sarcofag. De aceea gravau egiptenii pe capacele sarcofagelor, pictau pe coşciugele mumiilor sau desenau în textele din cărţile lor sacre un ciudat omuleţ-pasăre luîndu-şi zborul sau aşezîndu-se pe mumie. Era o pasăre cu cap de om, având braţe omeneşti, deseori reprezentată întinzându-se până la nările mumiei, ţinând într-o mână semnul hieroglific al unei pânze de corabie umflate, suflul, iar în cealaltă o cruce cu mâner, simbol al vieţii. Fie că le găsim aici, scrise pe suluri de pergament sau gravate pe pietre din granit, simbolismul acestor hieroglife ciudate se referă întotdeauna la aceeaşi doctrină a existenţei unei lumi spirituale. Când Cartea morţilor vorbeşte despre defuncţi, ea se referă de fapt la morţii-vii intraţi într-o transă profundă ca moartea, cu corpul imobil şi ţeapăn, iar sufletul plecat într-o altă lume. Este vorba de Iniţiere. Într-un mod misterios, cealaltă lume se întrepătrunde cu a noastră, iar aceste spirite pot fi foarte aproape de noi, muritorii. În natură nimic nu se pierde, chiar oamenii de ştiinţă ne spun lucrul acesta, iar cînd un om dispare din această lume, lăsînd în urmă un corp inert şi insensibil, este foarte posibil să reapară în eter, invizibil pentru noi, dar vizibil pentru fiinţele eterate.

Deşi acest proces al iniţierii prezenta toate caracteristicile aparente ale hipnotismului specializat, el depăşea cu mult metodele de inducere a transei ale experimentatorilor noştri de astăzi, care ajung în subconştientul omului, dar nu îi pot determina pe subiecţii lor să conştientizeze planurile şi mai profunde ale existenţei.

În credinţa populară, Osiris fusese martirizat şi a murit, după care s-a ridicat din mormînt. Astfel, pentru popor, numele său a devenit sinonim cu supravieţuirea după moarte, iar victoria lui asupra morţii i-a făcut pe oameni să spere că vor realiza acelaşi lucru după propria moarte.

Nemurirea sufletului şi viaţa dincolo de mormînt erau convingeri obişnuite; de asemenea că, trecînd la această nouă viaţă, zeii judecau sufletul, cîntărindu-i faptele bune şi pe cele rele din trecut. Cei răi primeau o pedeapsă pe măsură, iar cei buni mergeau pe tărîmul preafericiţilor, alăturîndu-i-se lui Osiris. Aceste noţiuni erau potrivite pentru masele de oameni, oferind spiritelor ţăranilor truditori atât cât puteau înţelege. De obicei se evitau explicaţiile filozofice profunde…”

Editura: Polirom
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 312
Data apariţiei: martie 2014

Preţ: 27,95 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Polirom, cu reducere, la preţul de 19,95 RON, accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://www.polirom.ro, http://divin.ro

Anul trecut a fost publicată o altă carte scrisă de Paul Brunton, şi anume Un eremit în Himalaya (Editura Polirom). Despre această carte puteţi afla mai multe detalii pe blog aici.

Alte postări în categoria Informaţie spirituală:
Noua ordine vibraţională – Cristian Răduţă
Cunoaşterea de sine – Lobsang Rampa
Cunoaşterea şi fluxurile de conştiinţă cuantică – Niculina Gheorghiţă

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s