Dao: calea ca o curgere de apă – Alan Watts

dao-calea-ca-o-curgere-de-apa_micaAlan Watts – teolog, cercetător şi profesor, interesat în egală măsură de Zen, mistică şi filozofie – este un caz aparte între orientalişti: cărţile lui poartă amprenta unui spirit deschis, mereu în căutare, în fiecare dintre ele autorul izbutind să „scrie frumos de nescrisul“.

Cu Dao – Calea ca o curgere de apă, ultima lui scriere şi cea mai tradusă în lume, performanţa stilistului Watts atinge apogeul. Textul pare să se fi alcătuit ca de la sine: el curge liber, acompaniat în marginea paginii de caligrafia chineză, începe cu câteva note despre Lao Zi şi operele daoismului, se opreşte la limba chineză scrisă văzută ca mediul cel mai prielnic de apariţie a acestei filozofii, trece în revistă conceptele daoiste esenţiale – Yin, Yang, Dao şi De (Puterea). Pledează pentru simplitate, naturaleţe, firesc, intuiţie, nonimixtiune, pe scurt pentru valorile proprii Orientului, atât de străine mentalităţii noastre; dar fără ca autorul său să deplangă ori să acuze mentalitatea Occidentului.

Convins că adevăratul Dao rezidă în convergenţa benefică a celor două lumi, Alan Watts nu îi cere cititorului decât să descopere un nou mod de a fi, participând pur şi simplu, prin interacţia cu textul eseului său, la curgerea lui Dao.

Cartea este scrisă cu colaborarea lui Al Chung-Liang Huang, caligrafie suplimentară de Lee Chih-Chang

Cuprinsul cărţii este detaliat în continuare:

Notă asupra pronunţiei (Dinu Luca)
Cuvânt înainte, de AI Chung-Liang Huang
Prefaţă
Prolegomene
Pronunţia cuvintelor chinezeşti

1. LIMBA CHINEZĂ SCRISĂ
2. POLARITATEA YIN-YANG
3. DAO
4. WUWEI
5. DE-VIRTUALITATEA

Încă o dată: un nou început, de Al Chung-Liang Huang
Notă asupra caligrafiei mele, de Al Chung-Liang Huang
Bibliografie

Mai jos puteţi citi fragmente din această carte:

2. Polaritatea yin-yang

“La însăşi temelia gândirii si simţirii chineze se află principiul polarităţii, care nu trebuie să fie confundat cu ideile de opoziţie sau conflict. În metaforele altor culturi lumina este în război cu întunericul, viaţa cu moartea, binele cu răul şi pozitivul cu negativul, în mare parte din lume înflorind astfel idealul de a-l cultiva pe primul şi de a-l elimina pe cel de-al doilea. Pentru maniera tradiţională de gândire chineză, acest lucru este tot atât de greu de înţeles cum ar fi curentul electric fără ambii poli, pozitiv şi negativ, întrucât polaritatea este principiul conform căruia + şi -, nord şi sud, sunt aspecte diferite ale unuia şi aceluiaşi sistem, dispariţia oricăruia dintre ele însemnând dispariţia sistemului.

Oamenii care au fost crescuţi în aura aspiraţiilor iudaice sau creştine găsesc că acest lucru este frustrant, întrucât el pare a nega orice posibilitate de progres; iar progresul este idealul care decurge din însăşi perspectiva lor lineară (distinctă de cea ciclică) asupra timpului şi a istoriei. Într-adevăr, întregul demers al tehnologiei occidentale se rezumă la „a face din lume un loc mai bun” – să avem plăcere fără durere, bogăţie fără sărăcie şi sănătate fără boală. Dar, aşa cum devine acum din ce în ce mai evident, violentele noastre eforturi de a atinge acest ideal prin arme precum DDT-ul, penicilina, energia nucleară, transportul auto, calculatoarele, agricultura industrializată, îndiguirea, precum şi prin obligaţia impusă fiecărui individ să fie, prin lege, „bun şi sănătos” la suprafaţă, creează probleme mai numeroase decât cele pe care le rezolvă. Am intervenit asupra unui sistem complex de relaţii, pe care nu îl înţelegem, şi, cu cât îi studiem mai mult detaliile, cu atât el se eschivează mai mult, relevând si mai multe detalii de studiat. Pe măsură ce încercăm să pricepem şi să controlăm lumea, ea fuge de noi. În loc să se înfurie în faţa acestei situaţii, un daoist ar întreba care este sensul ei. Ce este acel ceva care se retrage mereu atunci când este urmărit? Răspunsul: tu însuţi. Idealiştii (în sensul moral al cuvântului) privesc universul ca şi cum ar fi diferit şi separat de ei înşişi – ca pe un sistem de obiecte externe care trebuie subjugat. Daoiştii văd universul ca fiind identic cu – sau inseparabil de – ei înşişi, astfel încât Lao zi a putut spune: „Fără a-mi părăsi casa, cunosc întregul univers.” [139a] Aceasta înseamnă că arta vieţii este mai aproape de navigaţie decât de război, pentru că ceea ce este important este să înţelegi vânturile, mareele, curenţii, anotimpurile şi principiile creşterii şi decăderii, astfel încât acţiunile tale să se folosească de ele, şi nu să lupte împotriva lor. În acest sens, atitudinea daoistă nu este opusă tehnologiei per se. Într-adevăr, scrierile lui Zhuang zi sunt pline de referinţe la meşteşuguri si îndemânări aduse la desăvârşire pe baza acestui principiu de „urmare a fibrei”. Ideea este deci că tehnologia este distructivă numai în mâinile celor care nu-şi dau seama că ei sunt înscrişi într-unul şi acelaşi proces cu universul. Supraspecializarea noastră în ceea ce priveşte atenţia conştientă şi gândirea lineară a dus la neglijarea sau la ignorarea principiilor de bază şi a ritmurilor acestui proces, din care cel mai important este polaritatea.

………………………….

Cea mai mare piedică în calea cunoaşterii obiective este însăşi prezenţa noastră subiectivă. Nu există deci altceva de făcut decât să avem încredere în Dao şi să-l urmăm, ca sursă şi pricină a propriei noastre făpturi, care „poate fi atinsă, dar nu poate fi văzută”.

Există oare vreo manieră clară de a distinge între regularitatea organică şi cea mecanică şi lineară, între natură şi artificiu, între creştere si facere? Evident, nici un animal şi nici o plantă nu sunt facute în acelaşi fel în care o masă este făcută din lemn. O creatură vie nu este un asamblaj de părţi bătute în cuie, înşurubate sau lipite laolaltă. Membrele şi organele sale nu sunt asamblate din surse îndepărtate şi nici nu sunt unite în jurul unui centru. Un copac nu este făcut din lemn; el este lemn. Un munte nu este făcut din stânci; el este stâncă. Sămânţa creşte si devine plantă printr-o expansiune care porneşte dinlăuntrul ei, iar părţile sau organele sale distincte se dezvoltă simultan pe măsură ce ea se extinde. Desigur, sămânţa în creştere îşi strânge hrana din mediul său înconjurător, dar procesul nu este o simplă alipire a elementelor nutritive, întrucât ea le absoarbe şi le transformă; nimic de acest fel nu se poate vedea în procesul de producere a unui motor electric sau a unui calculator. Deşi noi vorbim despre mecanismele organismelor, cu siguranţă că acest lucru nu este mai mult decât o simplă analogie. În studiul organismelor prin metoda analitică de diviziune în părţi componente, noi folosim doar o imagine mecanică a structurii lor. O asemenea analiză este în fapt metoda lineară, pas cu pas, a atenţiei conştiente, în timp ce, în organismul viu, aşa-numitele „părţi” ies la iveală simultan în întregul corp. Natura nu are „părţi”, cu excepţia celor pe care le disting sistemele umane de clasificare, şi numai printr-o chirurgie foarte elaborată se poate înlocui o întreagă parte a corpului. Corpul nu este un construct chirurgical, alcătuit cu ajutorul scalpelelor, menghinelor şi suturilor. Trebuie să facem distincţia între un organism, care este diferenţiat, şi o maşină, care este partitivă. Maşinile care generează alte maşini vor face întotdeauna acest lucru prin asamblare şi pe baza metodei lineare, deşi ne apropiem de clipa în care vom combina maşini precum calculatoarele cu elemente organice. De fapt calculatorul a fost întotdeauna combinat cu un element organic – omul însuşi, întrucât omul este stăpânul şi creatorul computerului.

Dao nu este însă considerat stăpânul şi creatorul universului nostru organic. El poate să domnească, dar nu stăpâneşte. El este regularitatea lucrurilor, dar nu şi legea impusă. Astfel, în cartea Han Fei zi (începutul secolului -3) putem citi:

Dao este acela prin care toate lucrurile sunt ceea ce sunt şi acela cu care toate principiile sunt pe potrivi. Principiile (li) sunt semnele (weri) lucrurilor împlinite. Dao este acela prin care toate lucrurile se împlinesc. De aceea se spune că Dao este acela care dă principii lucrurilor. Atunci când lucrurile îşi au principiile lor, un (lucru) nu poate fi şi altul. […] Toate lucrurile îşi au, fiecare, propriul principiu diferit, pe când Dao pune pe potrivă principiile tuturor lucrurilor. De aceea el poate fi atât un lucru, cât şi altul şi nu se află numai într-unui singur dintre ele.

Această teorie este, şi ea, analogă anarhismului lui Kropotkin. Dacă fiecare lucru îşi urmează propriul li, el va fi în armonie cu toate celelalte lucruri care îşi urmează şi ele, fiecare, li-ul, şi aceasta nu din pricina unei reguli impuse de deasupra, ci prin rezonanţa lor reciprocă (ying) şi prin interdependenţă.”

Editura: Humanitas
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 176
Data apariţiei: martie 2014

Preţ: 25 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Humanitas, accesând acest link

Sursa: http://www.libhumanitas.ro, http://www.eusunt.ro

În continuare găsiţi câteva detalii despre alte cărţi scrise de Alan Watts:

Calea Zen (Editura Humanitas) – link

„Din punct de vedere istoric, Zenul poate fi privit ca împlinirea unei lungi tradiţii de cultură indiană şi chineză, cu toate că, în fapt, este mai mult chinez decât indian şi că, începând din secolul al XII-lea, s-a înrădăcinat adânc şi extrem de creativ în cultura Japoniei. Ca o realizare a acestor mari culturi şi ca un singular şi cu deosebire instructiv exemplu de ceea ce înseamnă o cale de eliberare, Zenul este unul dintre cele mai preţioase daruri ale Asiei către omenire.“ (Alan WATTS)

Cartea despre acel tabu care te împiedică să afli cine eşti (Editura Herald) – link

„Această carte explorează un tabu nerecunoscut, dar foarte puternic – conspiraţia noastră tacită de a ignora cine, sau ce suntem cu adevărat. Pe scurt, doresc să arăt că impresia curentă care ne defineşte ca un eu separat închis într-un sac de piele este o halucinaţie aflată în dezacord atât cu ştiinţa occidentală, cât şi cu filosofiile-religiile experimentale din Orient, în special cu filosofia hindusă Vedanta. Această halucinaţie stă la baza folosirii greşite a tehnologiei în scopul de a subjuga violent mediul natural al omului, ceea ce, în cele din urmă, îl va împinge la distrugere.” – Alan Watts

Devino ceea ce eşti (Editura Herald) – link

Aşa cum sugerează şi titlul, Devino ceea ce eşti reprezintă o colecţie de scrieri ale lui Alan Watts care tratează dilema celui ce se caută pe sine, căutare pe care adeseori o facem sacrificându-ne capacitatea de a ne vedea viaţa „exact aşa cum este”. Detaşarea înseamnă să nu ai nici regrete legate de trecut, nici temeri legate de viitor; înseamnă să laşi viaţa să îşi urmeze cursul fără a încerca să intervii în felul în care ea curge şi se schimbă, neîncercând să prelungeşti momentele plăcute şi nici să grăbeşti trecerea celor neplăcute. Asta înseamnă să te mişti în pas cu viaţa, să fii în perfect acord cu muzica ei schimbătoare, asta se înţelege prin ceea ce numim Iluminarea. Pe scurt, înseamnă detaşarea atât de trecut, cât şi de viitor şi a trăi în eternul Acum.

Alte postări în categoria Spiritualitate:
Eu Sunt – Practica magică a prezenţei – Thich Nhat Hanh
Remediul suprem – Sri Nisargadatta Maharaj
Găseşte-l pe Dumnezeu pretutindeni – Anthony de Mello

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s