Afectivitatea bărbatului – Walter Riso

afectivitatea-barbatului_micaÎn cartea Afectivitatea bărbatului, o apariţie editorială recentă a Editurii All, autorul îşi propune să găsească răspunsuri la întrebări cum ar fi: Oare bărbaţii chiar sunt insensibili? Îi interesează numai sexul şi competiţia? Sunt incapabili să ofere iubire şi grijă? Cred că nu există femeie care să nu se fi întrebat măcar o dată ce gândeşte bărbatul de lângă ea şi ce simte acesta. Iată o carte care le poate oferi femeilor răspunsurile la aceste dileme, dându-le în acelaşi timp bărbaţilor posibilitatea de a se înţelege mai bine pe ei înşişi.

Numărul şi gravitatea deviaţiilor sexuale şi ale tulburărilor de personalitate din ultimele decenii demonstrează, dacă mai era nevoie, că rolul pe care societatea îl impune bărbaţilor prin educaţie şi cultură este periculos. Asemenea femeilor, şi bărbaţii au nevoie de o mişcare de eliberare a afectivităţii, de recucerire a unor drepturi la care ei înşişi au renunţat de-a lungul mileniilor.

Afectivitatea bărbatului defrişează jungla relaţiilor sexuale şi afective de clişeele machiste şi feministe care sufocă viaţa interioară a bărbatului şi îl silesc pe acesta să îşi irosească viaţa într-o continuă şi inutilă goană după bani, prestigiu, putere şi aventuri amoroase.

Cărțile lui Walter Riso, faimos psiholog şi terapeut argentinian, s-au vândut în peste 2.000.000 de exemplare în întreaga lume. Printre acestea se numără Iubiri toxice și Cum să nu mori din dragoste.

Mai jos găsiţi cuprinsul detaliat al acestei cărţi:

Introducere: Nu este atât de uşor să fii bărbat

Partea I: CARE SEX TARE?

Paradigma tăriei bărbăteşti
Demitizarea eroului
Trei slăbiciuni psihologice ale bărbatului
1. Frica de frică
2. Frica de singurătatea afectivă
3. Frica de eşec
„Eşti ceea ce ai”
„Eşti în stare de orice”
Dreptul la slăbiciune

Partea a II-a: ŞTIU ŞI POT BĂRBAŢII SĂ IUBEASCĂ

Conflictul emoţional primar
1. Războinicul interior şi cultul violenţei: exaltarea sentimentelor negative
2. Controlul emotivităţii şi reprimarea sentimentelor pozitive
3. Recuperarea prieteniei dintre bărbaţi: când bărbatul ţine la bărbat
Conflictul afectiv cu feminitatea
1. Bărbatul dependent-imatur
2. Bărbatul culpabil-docil
3. Bărbatul schizoid-ascetic
4. Bărbatul agresiv-nimicitor
5. Bărbatul cameleon
6. Bărbatul bine structurat din punct de vedere afectiv
Conflictul cu paternitatea
1. Tatăl absent
2. Către un tată matern
3. Bărbatul „însărcinat”
Dreptul la iubire

Partea a III-a: SEXUALITATEA BĂRBATULUI

Dependenţa sexuală a bărbatului
1. Cultul falusului
2. Educaţia sexuală a bărbatului
3. Plăcerea biologică
Ce rol joacă sentimentele în sexualitatea bărbatului?
1. Mai întâi sex, apoi sentimente
2. Echilibrul dintre sentiment şi sex în viaţa de cuplu
3. Amantul ideal
Fidelitatea bărbatului: utopie sau realitate?
1. O scurtă comparaţie bărbat-femeie
2. „Donjuanismul” sau problema seducţiei compulsive
Cucerirea: un efort istovitor
1. Cucerirea în regnul animal
2. Cucerirea în lumea civilizată
Dreptul la o sexualitate demnă

Epilog: Manifestul eliberării afectivităţii bărbatului
Bibliografie

Iată şi un scurt fragment din carte:

Fidelitatea bărbatului: utopie sau realitate?

1. O scurtă comparaţie bărbat-femeie

“După cum am afirmat şi în alte rânduri, fidelitatea nu reprezintă lipsa dorinţei, ci stăpânire de sine şi evitarea ispitei atunci când este cazul. Tema fidelităţii implică întotdeauna o dimensiune etică şi una estetică.

Infidelitatea ar putea fi definită ca rupere a pactului afectiv/sexual prestabilit (sau, dacă vreţi, ca lipsă de loialitate), care poate fi exclusiv (monogamie radicală) sau nu (perechi libere). Deopotrivă bărbaţii şi femeile pot cădea în capcana seducţiei, iar atunci când dorinţa întunecă raţiunea, calcă strâmb. Diferenţa fundamentală dintre bărbat şi femeie în ceea ce priveşte tema infidelităţii (pe lângă faptul că este mult mai întâlnită în rândul bărbaţilor) are cel puţin trei aspecte fundamentale.

În primul rând, femeia este capabilă să îşi integreze dorinţa primară într-un context mult mai elaborat din punct de vedere cognitiv, fiind mai rafinată şi mai puţin primitivă. De regulă, un Adonis cu simţul umorului, inteligent, manierat şi sănătos este mai atrăgător decât bărbatul bine dotat (deşi, după cum susţine o prietenă de-a mea, totul depinde de atributele fizice ale insului viril). Pe de altă parte, bărbatul nu ţine să-şi adapteze aventura la vreun context, este mai necizelat, nu acordă atenţie detaliilor şi nu obişnuieşte să pună prea mare preţ pe atributele care potenţează erotismul.

În al doilea rând, în jocurile de natură afectiv-sexuală femeia se dovedeşte mai stăpânită şi mai vigilentă decât bărbatul în ceea ce priveşte situaţiile imprevizibile, cel mai probabil din cauza costurilor sociale (să ne aducem aminte că în societăţile machiste femeile sunt considerate fie sfinte, fie desfrânate) şi a violenţei iraţionale a partenerului.

În al treilea rând şi ca urmare a afirmaţiei de mai sus, femeia neloială nu obişnuieşte să lase prea multe urme. Dacă machoul tipic se laudă fără nicio jenă cu raporturile sale extraconjugale (căci infidelitatea îi sporeşte statutul), femeia adulteră simte că ar comite o crimă. Abilitatea bărbatului de a înşela fără să fie văzut lasă mult de dorit. De regulă, indiciile sunt atât de evidente, încât până şi miopul Mr. Magoo le-ar putea detecta. Uneori păcătosului îi convine să fie surprins. O explicaţie psihologică pentru acest lapsus infractoris pune în evidenţă câştigurile secundare. În momentul în care bărbatul este descoperit, poate avea parte de două avantaje fundamentale: îşi reafirmă virilitatea întrucât îi arată soţiei că „încă mai poate” şi/sau scapă de sentimentul de vinovăţie („Ajută-mă să ies din situaţia asta!”). Prima reprezintă o modalitate netoată de a-i aduce aminte soţiei de statutul său, iar cea de-a doua este o formă de a-şi răscumpăra laşitatea.

În general, şi bărbaţii, şi femeile trec cu vederea infidelitatea perechii dacă este vorba doar de o aventură ocazională şi aproape întotdeauna le acordă o a doua şansă. Lucrurile se schimbă dacă aventura continuă, mai ales cu aceeaşi persoană (unii experţi susţin că amanţii stabili au o relaţie de aproximativ doi ani). Dacă infidelitatea de ocazie devine un obicei şi o acceptăm cu toate că nu suntem de acord cu ea, atunci începem să negociem la nivel de principiu. Una dintre pacientele mele a preferat să îşi împartă soţul cu amanta decât să-l piardă şi să rămână singură. Soţul, etalând o ciudată onestitate, îi povestea cu lux de detalii tot ce făcea cu cealaltă femeie, iar ea se limita să-l „înţeleagă” şi să spere că într-o bună zi el o să-şi dea seama de greşeală. În alt caz, la fel de dramatic, un bărbat la vârsta a doua a acceptat aventura soţiei sale ca să evite costul social al despărţirii şi pentru a-şi feri copiii de experienţa dureroasă a divorţului.”

Editura: All
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 144
Data apariţiei: ianuarie 2014

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii All, accesând acest link

Preţ: 24,90 RON

Sursa: http://www.all.ro/, http://www.eusunt.ro

Alte postări în categoria Iubire şi relaţii:
Îmbunătăţeşte-ţi viaţa conjugală… într-o prezentare amuzantă – Mark Gungor
De ce el? De ce ea? – Helen Fisher

Anunțuri

Un gând despre „Afectivitatea bărbatului – Walter Riso

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s