Roşu stacojiu – Povestiri taoiste din China antică – Stuart Wilde

Rosu stacojiu micaCartea Roşu stacojiu, scrisă de cunoscutul autor în domeniul metafizicii şi spiritualităţii Stuart Wilde, a apărut de curând La Editura Atman şi conţine opt povestiri taoiste magice și inspiraționale.

Povestirile din această carte ne adresează o chemare spre o viaţă trăită în armonie cu sinele şi natura înconjurătoare, încurajându-ne să încercăm, atunci când putem, să ne îndepărtăm de zgomotul şi agitaţia vieţii moderne şi să ne regăsim liniştea privind în interor. Iată care sunt cele opt povestiri:

1. Cei treizeci şi trei de înţelepţi ai robelor stacojii – o povestire despre tenacitate pe calea ta spirituală

2. Grădinarul cel misterios – o povestire despre puterea tainică a tăcerii

3. Vindecătorul orb – o povestire despre dăruirea de sine, abnegaţie şi graţia nebănuită

4. Pietrele râului din Valea marmurei negre – o poveste despre lumile paralele

5. Satul gâştei cu ciocul încrucişat – o povestire despre rezolvarea conflictului fără violenţă

6. Cele trei fiice ale pescarului – o poveste despre armonie şi triumf asupra problemelor personale

7. Tigrul mascat – o poveste despre curgerea firească a vieţii şi acceptarea cursului acesteia pentru a reuşi să ne îndeplinim menirea

8. Un legământ sacru de iubire – o povestire despre curaj şi despre tainica legătură sacră a iubirii

Mai jos puteţi citi şi câteva fragmente din carte:

Cei treizeci şi trei de înţelepţi ai robelor stacojii. O povestire despre tenacitate pe calea ta spirituală

„Cu mulţi ani în urmă, în China antică, trăia un bătrân înţelept. El călătorea prin lume, mergând din sat în sat, învăţând şi vindecând oamenii, ajutând după cum putea. Era foarte înţelept. În cunoaşterea sa, acesta atinsese acel punct pe care mulţi se străduiesc să îl atingă – acea stare spirituală a conştiinţei lipsite de ego, în care sinele devine una cu natura eternă a lucrurilor. Bătrânul înţelept era foarte venerat.

Din când în când, unii tineri se adunau în jurul înţeleptului. Ei simţeau că ar renunţa la orice doar pentru a-l urma, deoarece ştiau că şi doar dacă ar fi în preajma lui şi l-ar urmări cu atenţie ar învăţa ceva. Înţeleptul le-a permis unora dintre aceştia să îl urmeze, pe alţii refuzându-i cu diplomaţie, cu un cuvânt bun, cu o promisiune, sau cu un sfat binevoitor. Însă nu îi permitea niciunuia dintre discipolii lui să îl urmeze pentru o perioadă prea lungă de timp. Astfel că tinerii veneau şi plecau, fiecare poposind pentru o scurtă perioadă de timp pentru a învăţa, înainte de a fi trimişi înapoi în satele lor.

Bătrânul înţelept călătorise destul de mult, vindecând şi învăţând oamenii, iar în acel moment avea cu el cinci discipoli. Într-o noapte, i-a chemat pe toţi cinci la el şi le-a spus: „Trebuie să mă întorc la mănăstirea care este casa mea spirituală. Sunteţi bineveniţi cu toţii să mă însoţiţi, însă trebuie să vă avertizez că trebuie să fiţi perseverenţi şi capabili să ţineţi pasul cu mine, deoarece călătoria este lungă şi nu îi pot aştepta pe cei care merg mai încet. Trebuie să ajung la timp, odată cu solstiţiul de iarnă”, Apoi a continuat, spunând, „Mai trebuie să ştiţi că doar unul dintre voi va duce la bun sfârşit călătoria şi va ajunge la mănăstire cu mine. Înţelegeţi?” După o scurtă pauză, discipolii şi-au plecat capetele şi au spus, „Da, bătrânule înţelept, înţelegem. Vom merge cu tine”.

Şi astfel, a doua zi, bătrânul înţelept împreună cu cei cinci discipoli ai săi şi-au început călătoria către munţii îndepărtaţi unde se afla mănăstirea. După ce au mers astfel timp de două zile, la un moment dat au poposit lângă un mic râu. Discipolii au pregătit masa, iar înţeleptul a mâncat împreună cu ei. La scurt timp după aceea, discipolii au adormit. Cam în jur de ora două dimineaţa, înţeleptul s-a ridicat din locul unde era aşezat. Făcând aceasta, el a fost auzit de trei dintre discipolii săi, în vreme ce ceilalţi doi au continuat să doarmă. Înţeleptul şi-a strâns lucrurile şi a părăsit în linişte locul respectiv. Cei trei şi-au luat şi ei în grabă puţinele lucruri pe care le aveau, şi l-au urmat. Ceilalţi doi au fost lăsaţi în urmă.

Înţeleptul şi cu cei trei discipoli rămaşi au urcat pe o cărare neumblată, îndreptându-se spre vârfurile munţilor ce se vedeau în zare şi cam după o zi de mers, au ajuns la o prăpastie. De-a latul acesteia, pe deasupra, se afla un buştean destul de îngust. Înţeleptul a traversat prăpastia, mergând fără nici un fel de efort pe buştean, deasupra unui hău de mai multe sute de metri. Unul din discipoli a traversat, după el şi cel de-al doilea, însă cel de-al treilea discipol a rămas înţepenit, cuprins de o frică teribilă. Oricât de mult s-a străduit, nu şi-a putut învinge teama de a traversa. Astfel, bătrânul înţelept împreună cu ceilalţi doi discipoli s-au oprit pentru o clipă de partea cealaltă pentru a face o scurtă plecăciune, al treilea discipol rămânând astfel în urmă. Şi astfel, bătrânul înţelept şi-a continuat călătoria împreună cu ceilalţi doi.

Au călătorit astfel mai multe săptămâni, urcând în tot acest timp. Zilele deveneau din ce în ce mai scurte; iarna se apropia cu repeziciune. În depărtare, se puteau zări vârfurile munţilor înalţi acoperite de zăpadă. Pe când cei trei mergeau printr-o trecătoare a muntelui, au ajuns la o colibă mică, situată la o răscruce de drumuri, unde trecătorii se opreau uneori să se odihnească.

Aceasta era casa unui bătrân fermier ce locuia împreună cu fiica sa. Bătrânul înţelept împreună cu cei doi discipoli ai săi au cerut permisiunea să rămână acolo peste noapte. Ei au oferit în schimb o plată simbolică, pe care fermierul era obligat prin tradiţie să o refuze. Nu se obişnuia sa accepţi bani de la nişte oameni sfinţi. Bătrânul fermier i-a invitat în casa lui şi le-a oferit hrană, adăpost şi s-a asigurat să nu le lipsească nimic.

Fermierul nu mai era în putere, aşa cum fusese odată. Era îngrijorat de soarta fiicei lui, în cazul în care printr-un nenoroc, ceva rău s-ar fi petrecut cu el. În timpul conversaţiei pe care au avut-o în acea noapte, fermierul nu a putut să nu observe că unul dintre discipolii înţeleptului era mai arătos şi avea ochii strălucitori. Scărpinându-şi bărbia gânditor, el i-a spus mai târziu discipolului, „Pari să fii un tânăr foarte puternic şi cinstit. Dacă vei vrea să rămâi aici şi să îmi fii de ajutor, ţi-o voi da pe fiica mea de soţie, şi după ce eu voi muri, vei moşteni casa, pământul şi animalele”.

Discipolul nu era sigur ce să facă, deoarece intenţiile sale iniţiale fuseseră să călătorească cu bătrânul înţelept la mănăstire.

În timp ce discipolul cântărea oferta fermierului, bătrânul a adus-o în încăpere pe fiica sa. Aceasta era luminoasă precum neaua, feminină şi bună la suflet, cu vocea suavă şi caracter puternic. Pentru amândoi a fost dragoste la prima vedere. Astfel, discipolul s-a hotărât pe loc. El avea să rămână să îl ajute pe fermier şi să se căsătorească cu fiica acestuia. Vremea petrecută împreună cu bătrânul înţelept îl ajutase să se transforme lăuntric foarte mult, a fost o adevărată schimbare a vieţii sale. A avut ocazia să înveţe şi să experimenteze nişte lucruri minunate, însă valea, mica colibă, precum şi fiica fermierului, erau perfecte pentru el. Se simţea cu adevărat binecuvântat. Ştia că era destinul său să rămână acolo.

În dimineaţa următoare, la răsărit, bătrânul înţelept s-a ridicat să plece, iar discipolul care se hotărâse să rămână acolo a mers la el şi i-a spus, „Înţeleptule, eu m-am decis să rămân aici, în această vale. Oricât de mult şi-au dorit inima şi sufletul meu să te însoţească la mănăstire, decizia mea este să rămân aici. Aici în acest loc mă voi căsători, îmi voi întemeia o familie, voi evolua spiritual şi voi fi fericit. Îţi mulţumesc şi sunt recunoscător pentru imensa graţie pe care ai revărsat-o asupra mea”. După aceasta, discipolul făcu o plecăciune.”

……………………………..

„…iarna s-a transformat în primăvară, spre marea bucurie a discipolilor râmaşi să aştepte pe acel mic deal. Nemişcarea si întunericul caracteristice iernii erau acum doar o amintire, iar sunetul renaşterii naturii îşi făcea simţită prezenţa pretutindeni.

Discipolul bătrânului înţelept putea simţi toată această transformare, în vreme ce stătea pe scaunul său de lemn. El ştia cum spiritul viu al lui Tao dădea viaţă plantelor, în vreme ce acestea dădeau primii colţi şi creşteau. îşi imagina sunetul creşterii plantelor şi astfel putu simţi acea regenerare şi în el însuşi.

În inima sa, el putea să se expansioneze şi să atingă un copac, să îl îmbrăţişeze, fără a se ridica de pe scaun, deoarece în adâncul fiinţei sale, în esenţa lui, el era acel copac.

Urmărea zborul păsărilor şi se minuna de felul graţios în care acestea se mişcau, când ele urcau sau coborau în zbor. Putea să simtă graţia totului. Fiecare mişcare a lor; fiecare bătaie a aripilor…

El simţea toate acestea în interiorul fiinţei sale. Era ca şi cum păsările zburau adânc în profunzimile sufletului lui…”

Stuart Wilde este binecunoscut pentru lucrările sale în domeniul metafizicii, auto-dezvoltării și spiritualității. Roșu stacojiu este ultima din cele douăzeci de cărți ale sale.

A studiat religii alternative și filosofia taoistă timp de cinci ani în Marea Britanie, până când a emigrat în Statele Unite la vârsta de treizeci și trei de ani. La puțin timp după aceasta, a început o carieră ca lector, iar în anii 90, se afla deja în turnee împreună cu Deepak Chopra, Dr. Wayne Dyer și Louise Hay.

A fost supranumit “învățătorul învățătorilor” datorită influenței pe care a avut-o asupra altor scriitori și lectori din domeniu. Scrierile sale sunt apreciate pentru modul provocator ce naște vii controverse și pentru umorul lor tipic englezesc

Timp de mai mult de douăzeci de ani a studiat conştiinţa umană, iar unii il consideră expert în problema lumilor transdimensionale şi în tot ce înseamnă fenomene supranaturale. El are un mod deosebit de simplu de a explica lucruri care, până acum, au fost un mister.

Scrierile politice ale lui Wilde sunt satirice şi adesea foarte amuzante. Cu toate acestea, are un simţ deosebit al pulsului evenimentelor mondiale şi multe dintre prezicerile sale pe termen lung s-au dovedit a fi profetice şi s-au adeverit, mai devreme sau mai tarziu.

Editura: Atman
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 164
Data apariţiei: noiembrie 2013

Preţ: 20 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Atman, la preţul de 16 RON (20% reducere), accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Alte cărţi scrise de Stuart Wilde au mai fost publicate în limba română de Editura For You. Printre acestea se numără:

Forţa & Miracolelink

Cartea ne prezintă, într-un stil plăcut şi clar, cum să aflăm care este misiunea noastră în viaţă şi cum să aplicăm cele patru Discipline ale marilor Iniţiaţi. Citind această carte, înţelegem fără echivoc mecanismul prin care funcţionăm aici pe Pământ, cine sunt ghizii spirituali, precum şi modul corect în care să abordăm relaţiile noastre cu ceilalţi.

Certitudini, Imboldul  – link

Această carte serveşte drept un magnific plan de bătălie, prin care înveţi să-ţi amplifici puterea pe care o ai deja, pentru a-ţi recâştiga controlul absolut asupra propriei tale vieţi.
„Viata n-a fost niciodată menită să fie zbatere şi luptă, ci doar o înaintare lină de la un punct la altul, cam aşa cum ar fi plimbarea printr-o vale, într-o zi cu soare.”– STUART WILDE

Arta Mântuiriilink

În această carte fascinantă, Stuart Wilde demonstrează că procesul mântuirii şi al iertării vine odată cu acceptarea, în inima noastră, a celor Trei Graţii: blândeţea, generozitatea şi respectul. Abia atunci când turnul de fildeş al ideilor ego-ului se dărâmă, putem deveni smeriţi într-un mod nou, permiţându-ne să devenim noi înşine cei adevăraţi, sinceri, plini de compasiune şi liberi.

Al şaselea simţ. Secretele corpului eteric subtillink

Cartea este scrisă sub forma unui manual introductiv, care vă va ajuta să deveniţi mai conştienţi de corpul vostru subtil şi, astfel, să închideţi prăpastia pe care o percepe ego-ul între Sine şi lumea din exterior. Prin aceasta, susţine Stuart, se intră în legătură cu Sinele-natură şamanic – pătrunzând în mod automat în starea captivantă şi misterioasă, nelocalizată, unde totul este interconectat.

Sursa: http://www.editura-atman.ro, http://www.divin.ro, http://www.cartifrumoase.ro, http://www.editura-foryou.ro

Alte postări în categoria Spiritualitate:
Bucuriile înţelepciunii – Yongey Mingyur Rinpoche
Shambhala. Calea sacră a Războinicului – Chögyam Trungpa
Viaţa secretă a lui Dumnezeu – Aaron David

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s