Psihogenealogia – Anne Ancelin Schützenberger

psihogenealogia_micaLa Editura Trei a apărut recent cartea Psihogenealogia. Vindecarea rănilor familiale şi regăsirea de sine, scrisă de psihoterapeuta Anne Ancelin Schützenberger.

Reasumarea istoriei personale şi familiale, înscrierea mai corectă într-o descendenţă sau într-o legendă şi punerea în ordine a “şantierului” lăsat de strămoşii noştri: acesta este obiectul psihogenealogiei clinice.

Psihogenealogia ne oferă posibilitatea să ne păstrăm loialităţile familiale care ne convin; să scoatem la iveală tot ceea ce a fost vesel, onorabil, agreabil şi liniştit în familia noastră; să lăsăm deoparte povara erorilor, a suferinţelor, a rănilor şi a “păcatelor” din trecut; să acceptăm că în familia noastră pot exista şi lucruri rele, ruşinoase şi nespuse, drame nerezolvate, pierderi pe care nu le putem admite şi să ne putem distanţa astfel, ca să ne trăim, în sfârşit, propria viaţă.

Autoarea abordează aspectele esenţiale ale loialităţilor familiale invizibile, sindromul de aniversare, memoria trupului, precum şi cel mai bun mod de a trasa un arbore genealogic semnificativ. Ea ne ajută să ne punem cele mai potrivite întrebări ca să trăim, şi nu doar să supravieţuim, subliniază capcanele pe care trebuie să le evităm şi ne deschide calea care ne permite “să culegem nectarul din grădina familiei, pentru a face din el miere”.

Anne Ancelin Schützenberger este psihoterapeut, analist de grup şi specialist în psihodramă de renume internaţional, profesor emerit la Universitatea din Nisa şi creatoarea conceptului de „psihogenealogie”.

În continuare găsiţi cuprinsul detaliat al cărţii:

Notă asupra noii ediţii (2012)
Mulţumiri
Cuvânt-înainte. A culege nectarul din grădina familiei

Introducere. Faptele sunt încăpăţânate
Contextul conceperii, al naşterii şi alte avataruri (sindromul ursului prost lins)
Alegerea prenumelui
Autonomie financiară
Urme pierdute
Deja în Biblie
A face distincţia dintre intergeneraţional şi transgeneraţional

Capitolul I. Un lucru e de la sine înţeles, dar e şi mai bine să vorbim despre el: comunicarea verbală conştientă şi exprimarea directă sau indirectă a sentimentelor
O transmitere tacită a experienţei de viaţă
Vedere de ansamblu a analizei transgeneraţionale şi a implicaţiilor sale
Transmiterea traumelor din generaţie în generaţie prin diverse acte ratate
Emergenţa corporală a memoriei familiale
Repetări
Josephine Hilgard şi Anne Ancelin Schutzenberger
Transpunerea în cuvinte a suferinţelor

Capitolul II. Să le fim credincioşi strămoşilor noştri, dar mai ales nouă înşine: “loialităţile familiale” invizibile şi inconştiente
Fiinţa umană este un animal gregar şi social
Cripta şi fantoma
Relaţia cu co-conştientul şi cu co-inconştientul
Co-conştientul şi co-inconştientul de familie sau de grup

Capitolul III. Să nu repetăm greşelile, suferinţele şi păcatele strămoşilor noştri; dar să ştim că faptele se repetă la perioade marcante, deseori semnificative: sindromul de aniversare
Sindromul de aniversare şi repetiţia
Pierderi inacceptabile şi doliuri nefăcute
Lucrările lui Josephine Hilgard privitoare la sindromul de aniversare, la repetiţii şi la potriviri de simptome
Caz clinic de loialitate familială invizibilă: Camille, sau cum să “înlături praful producător de tuse” şi să desfaci “cusătura de capitonaj”
Amprente istorice: cazul Kosovo
Clivaje istorice

Capitolul IV. Despre importanţa faptului de a termina ceea ce a fost început: efectul Zeigarnik
Doliurile nefăcute
Încheierea prin vinietă de psihodramă
Surplus-realitate şi proiecţie în viitor
Studiile Blumei Zeigarnik împreună cu Kurt Lewin şi efectul Zeigarnik

Capitolul V. Ceea ce nu se exprimă în cuvinte lasă urme şi se exprimă prin suferinţe: limbajul trupului şi, de asemenea, a face cunoscut fără vorbe
A se exprima indirect, prin limbajul trupului
Ventrilocul şi fantoma
A exprima indirect pentru a nu “pierde prestigiul”: a face cunoscut fără vorbe
Dubla legătură
Ce este o psihodramă?
Psihodrama pantofilor sau transmiterea imposibilă
Delenda
Undele morfogenetice ale lui Sheldrake
Cercetările lui Jean-Pol Tassin
Neuronii-oglindă
Amprenta memoriei corporale arhaice
Fractalii şi teoria haosului

Capitolul VI. Schimbare şi rezistenţă la schimbare
Kurt Lewin (1890-1947)
Totul se află într-un echilibru cvasistaţionar
Ziua casei incendiate de către germani
Povestea hoţului şi a actelor
Repetarea întâmplării cu pierderea actelor
A supravieţui unei pierderi
Rezistenţa la schimbare
Schimbarea se produce mai uşor la mai mulţi odată
Cercetarea lui Kurt Lewin asupra comportamentului alimentar: o premieră
Povestea unei biciclete

Capitolul VII. La cine, la ce ţinem într-adevăr? Adevăratele legături
Să înveţi să percepi evenimentele vieţii şi ceea ce este esenţial pentru tine însuţi
Sensul, procesul şi conţinutul acestei lucrări transgeneraţionale: genosociograma
Evenimente de viaţă marcante
“Atomul social”
Marie, abuzurile şi frăţiorul mort
Amelie, regina Maria-Antoaneta şi adverbele circumstanţiale

Capitolul VIII. Cum se întocmeşte o genosociogramă 
Desene, detalii ale desenelor şi convenţii
Metodologia prin asociaţia de idei
Liniile colorate
Datele care revin
Fapte de război şi resurse istorice
Importanţa viselor
Diverse urmări ale lucrului la genosociogramă
Rememorare a câtorva puncte-cheie

Capitolul IX. Viaţa începe în momentul conceperii, depinde de mediul familial, de clasa socială şi de eticheta pusă de către celălalt
Viaţa începe în momentul conceperii
Prezicerile făcute în leagăn
Contextul în care bebeluşul vine pe lume şi nişa ecologică. Cuibul şi furtunile sale
Mediul social şi ritualurile locale
Impactul clasei sociale de apartenenţă asupra vieţii personale
Limba vorbită acasă este uneori diferită de cea a ţării în care se locuieşte
Rolul rezervat copilului
A fi mama mamei sale
Influenţa clasei sociale de apartenenţă, a uzanţelor şi a obiceiurilor acesteia
Eşecul ambivalent al copilului inteligent
Ierarhia socială şi ordinea în care se ciuguleşte
Familii aşa-zis normale, familii nevrotice, ba chiar perverse
Alegerea prenumelui
Întorsăturile vieţii
Sfârşitul vieţii şi a-ţi lua rămas-bun

Capitolul X. Memorie familială, uitări şi reconstituire
Trecutul reevaluat
Avem familia pe care o avem
Reconstituirea trecutului personal este întotdeauna periculoasă
Freud şi sonatele
Doliuri nefăcute
Cazul persoanelor care migrează
Reacţiile Mariei

Capitolul XI. Când se lucrează de unul singur

Capitolul XII. Spaţiul lipsit de primejdie şi baza de siguranţă
Baza de siguranţă
Primii paşi sunt importanţi
Conceptul de holding al lui Winnicott
Conceptul de “safe space” al lui Kotani
Baza de siguranţă prin atingere
Aşezarea pe cal sau poziţia călăreţului în şa şi “raportul cu pământul” sau înrădăcinarea
Peter Pan, limanul de graţie şi ţara lui “Niciodată, niciodată”
Conceptul de “hardiness” (robusteţe) al lui Kobasa

Capitolul XIII. Fără un loc sub soare
Cei care reapar
Să nu se confunde coincidenţa cu hazardul
Persoane fără domiciliu fix, fără acte, refugiaţi, sclavi
A refula pentru a se integra, apoi a se redeschide şi a se asuma

Capitolul XIV. Când nu avem acces la memoria familiei
Ce e de făcut?
Adopţie şi familii în oglindă
“Poli-taţi” şi “poli-mame”
Filiaţia aşa-zis “normală”, ca ficţiune
Fecundarea de către un “donator” şi secrete de familie: cazul lui Gerard
Copii abandonaţi la naştere: cazul lui Marie-Pierre

Capitolul XV. Pedagogie albă, pedagogie neagră moştenită, părinţi toxici
Pedagogia neagră
Un spirit distructiv dus la extrem
Comunicările paradoxale
Încurajarea
Concluzie. A-ti asuma familia în ansamblul ei şi a-şi alege propria viaţă
Cum să reuşeşti în viată

Anexe
Ghid de evaluare sau de autoevaluare a stresului provocat de evenimentele vieţii
Observaţia fină şi “intuiţia”: şansă şi serendipitate
Inconştientul şi transferul
Efectul placebo
Psihogenealogie şi muncă
“Justiţia reală, reparatoare” a populaţiei maori
Triunghiul pervers sau impunerea propriei voinţe asupra celuilalt sub pretextul de a-l ajuta

Bibliografie

Iată şi un scurt fragment:

CAPITOLUL II

Să le fim credincioşi strămoşilor noştri, dar mai ales nouă înşine: “loialităţile familiale” invizibile si inconştiente

Fiinţa umană este un animal gregar şi social

“Omul, ca şi animalul, a supravieţuit perioadelor glaciare în hoardă sau într-o colectivitate numeroasă. Primul nostru reflex este acela de a ne strânge în grup şi “a face la fel ca toată lumea”, iar excepţiile nu schimbă nimic din acest fapt.

Ceva din noi ne împinge să ne “apărăm” familia şi modul ei de viaţă şi de gândire şi să-i reproducem comportamentul (loialităţi familiale conştiente şi inconştiente), oricare ar fi dorinţele noastre conştiente de a face altfel. Şi dacă, pentru a ne deosebi, facem contrariul a ceea ce a fost făcut şi dacă părinţii noştri au făcut acelaşi lucru, repetăm modul de revoltă al bunicilor noştri, reacţionăm în loc să alegem şi să acţionăm. Şi ciclul se reia de la capăt…

Dar, atenţie, a face contrariul nu înseamnă a ne elibera de părinţii noştri, ci a fi legaţi de ei prin opoziţie. Este încă o formă invizibilă de legătură şi de loialitate familială invizibilă.

A fi liber în propriile tale alegeri înseamnă a face altfel.

A deveni adult, a tăia cordonul ombilical şi a te elibera de influenţa familiei înseamnă să poţi face opţiuni în sinea ta şi, eventual, să selectezi o altă formă şi alte criterii de judecată, de alegere şi de viaţă.

Cripta şi fantoma

Să reamintim că rar se găseşte o familie care să nu aibă secretul sau secretele sale şi, adesea, un “schelet în dulap” sau, cel puţin, lucruri nespuse şi subiectele sale tabu implicite, precum şi “oile sale negre” care nu mai sunt frecventate sau sunt evitate.

Secretele de familie sunt subiecte fierbinţi. Sunt precum “cartofii încinşi” de care ne debarasăm cât mai repede şi pe care îi trecem din mână în mână, fiecare mână arzându-se în treacăt, din generaţie în generaţie. Într-o oarecare măsură, ele creează un clivaj al personalităţii: o parte care ştie şi o parte care nu vrea sau nu poate să ştie nimic. Este ca o traumă care se întoarce şi izbeşte violent, ca o rană deschisă care are nevoie să fie scoasă la lumină şi lăsată liberă, o tânguire care vrea să fie auzită, înţeleasă şi văzută, luată în seamă, ba chiar tratată, sprijinită şi conţinută printr-un adevărat ajutor terapeutic “de domolire”, un holding (susţinere).

Psihanalistul parizian de origine maghiară, Nicolas Abraham, făcea propunerea de a explica în acest mod cazurile unor pacienţi care nu corespundeau nici cu experienţa sa, nici cu un model teoretic freudian. Era ca şi cum altcineva se exprima prin gura lor, asemenea unui ventriloc.”

Editura: Trei
Dimensiuni: 14,5×20,5 cm
Număr pagini: 256
Data apariţiei: aprilie 2014

Preţ: 35 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Trei, cu reducere, la preţul de 33,25 RON, accesând acest link

Sursa: http://www.edituratrei.ro, http://www.eusunt.ro

Despre subiectul legăturii psihologice cu generaţiile anterioare mai puteţi citi pe blog şi aici, unde găsiţi o prezentare detaliată a cărţii Secretele de familie. Cum se moştenesc traumele de Serge Tisseron, publicată în anul 2014 de Editura Philobia.

Alte postări în categoria Autocunoaştere:
Inteligenţa intuitivă – Vanessa Mielczareck
Umbra din noi – Verena Kast
Suflet nemărginit – Byron Brown

Conferinţă publică susţinută de călugărul buddhist BHANTE YOGAVACARA RAHULA

Afis_BHANTE YOGAVACARA micaÎn data de 28 aprilie 2014, orele 19.00, în Sala Studio a Universităţii Spiru Haret (din zona Universitate, str. Doamnei nr. 13), va avea loc Conferinţa publică susţinută de călugărul buddhist Theravada, BHANTE YOGAVACARA RAHULA, cu titlul Psihologia buddhistă pentru omul contemporan.

Detalii eveniment facebook: https://www.facebook.com/events/450903425012050/

Seria conferinţelor publice susţinute la Sala Studio a Universităţii Spiru Haret continuă cu un invitat străin, de o înaltă ţinută spirituală: călugărul buddhist de tradiţie Theravada Bhante Yogavacara Rahula. Asociaţia Alethea/Centrul Anahata din Bucureşti, Asociaţia Buddhistă Theravada România, cu sprijinul Editurii Herald, al Universităţii Spiru Haret şi al Centrului Seeds for Happiness, vă invită să descoperiţi efectele benefice ale meditaţiei buddhiste asupra psihicului uman, într-o conferinţă menită să reliefeze rolul crescând al psihologiei orientale în contextul vieţii contemporane!

Invitaţi:

Bhante Yogavacara Rahula,călugăr buddhist Theravada

Matei Georgescu, psihanalist

George Petre,  fondator Asociaţia Alethea

Mihai Abagief, fondator Asociaţia Buddhistă Theravada România

Psihologia buddhistă a devenit populară în ultimii ani mai ales prin intermediul conceptului de Mindfulness sau Atentie Conştientă  – Sati în limba Pali -, un aspect inseparabil al Căii Nobile cu Opt Ramuri (Eight Fold Noble Path), cale deschisă de către Gautama Buddha cu mai mult de 2500 de ani în urmă.

Această atenţie conştientă este esenţa practicii cunoscute de noi ca Vipassana sau Insight Meditation. Există peste 40 de şcoli de Vipassana răspândite în Sud-Estul Asiei şi toate au în comun un lucru – înţelegerea clară a proceselor numite „corp” şi „minte”, în momentul de faţă. Iată baza experienţială a întregii practici meditative Buddhiste.

Deşi progresul pe Calea Nobilă este gradual, înţelegerea posibilă în practica Vipassana este imediată.  Accesând  corpul, accesând procesele mentale, practica atenţiei conştiente poate aduce nivele din ce în ce mai subtile la lumina conştiinţei,  clarificând şi deschizând  astfel  Calea  către eliberare  – Nibbana -.

Invitat:  BHANTE YOGAVACARA RAHULA

http://bhanterahula.blogspot.ro/

Invitatul s-a născut în California în 1948, cu numele Scott Joseph DuPrez. Şi-a trăit adolescenţa în tumultul revoluţiei hippie şi a servit în Armata Americană între 1967-1970, petrecând 10 luni în Vietnam. Adoptând stilul de viaţă hippie a început o lungăcălătorie în jurul lumii, pornind din Scandinavia. Drumul l-a purtat până în India şi Nepal, unde şi-a întâlnit primii maeştri spirituali în persoanele lamaşilor tibetani. Urmează aici o lună de meditaţii. La finalul acestei perioade se descoperă interesat de convertirea la buddhism şi de căutarea Adevărului. A devenit călugăr buddhist în anul 1975, la mănăstirea Gothama Thapovanaya din Sri Lanka, cu numele Bhante Yogavacara Rahula, loc unde rămâne până în 1986 când se hotărăşte să revină în SUA. Până în 2010 a locuit şi a practicat într-o mănăstire din Virginia, SUA, numită Bhavana Society. Din 2010 călătoreşteîn jurul lumii pentru a preda învăţăturile buddhiste prin intermediul retreat-urilor în care integrează respiraţia yoga şi exerciţii de meditaţie vipassana. A publicat nenumărate articole şi 5 cărţi dedicate învăţăturii, printre care One Night’s Shelter, autobiografie; The Way to Peace and HappinessMeditation. The Body and Mind connection; Breaking Through the Self-Delusion.

CARTE

Editura Herald prezintă la acest eveniment cartea Mindfulness pe înţelesul tuturor scrisă de Bhante Henepola Gunaratana, maestrul invitatului Yogavacara Rahula.

“Această carte reprezintă o introducere în procesul de dobândire a deplinei conştientizări (mindfulness) printr-o atenţie trează, pusă pe, şi printr-o înţelegere clară a întregului proces de respiraţie. Folosind respiraţia ca element principal al atenţiei sale, cel care meditează aplică o observaţie participativă asupra întregului său univers perceptual. El învaţă să observe schimbările apărute la nivelul tuturor experienţelor fizice, în sentimente şi în percepţii; învaţă să-şi studieze propriile activităţi mentale şi fluctuaţiile care apar în aspectele şi natura conştiinţei. Toate aceste schimbări au loc neîncetat şi sunt prezente în fiecare moment al experienţei noastre. Meditaţia este o activitate vie, o activitate inerent empirică. Nu poate fi predată asemenea unui subiect pur scolastic. Esenţa vie a procesului trebuie să vină din experienţa personală.” – Bhante Henepola Gunaratana

Cartea poate fi comandată pe site-ul Editurii herald, accesând acest link

Organizatori: Universitatea Spiru Haret, Editura Herald, Asociaţia Alethea/Centrul Anahata, Asociaţia Buddhistă Theravada România.

Principal susţinător: Centrul Seeds for Happiness

Parteneri media: Romania Liberă, Sapte Seri,Ziarul Alb, RomaniaPozitiva.ro, Bookuria.info, Getlockal.ro, Semnebune.ro, Bookaholic.ro, Bookblog.ro, Gratuitor.ro, Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie,  Amintiridincalatorie.ro, The Path Romania, TraiesteConstient.ro, Filme-carti.ro, Info-Sanatate.ro, CalendarEvenimente.ro, Cartidelumina.wordpress.com, NoulPamant.ro, Casamea.ro, Rabbit Media

Contact: Andreea Tincea, PR Herald – 0743050507, andreea.tincea@edituraherald.ro

INTRAREA  LA CONFERINŢĂ ESTE LIBERĂ!

***

WEEKENDURI DE PRACTICĂ MEDITATIVĂ

În perioada 24 aprilie – 4 mai 2014 se organizează două weekenduri dedicate studiului şi practicii învăţăturii buddhiste şi două conferinţe asociate temei. Asociaţia Alethea şi Asociaţia Buddhistă Theravada România, sprijinite de Centrul Seeds for Happiness, au ca invitaţi doi călugării din tradiţia Theravada: Bhante Yogavacara Rahula şi Ajahn Abhinando. Mai multe detalii despre cei doi, despre sesiunile de practică şi despre conferinţele pe care le susţin:

http://dhamma.ro/evenimente/doua-evenimente-importante-in-2014/

***

Asociaţia ALETHEA este o organizaţie non-profit, non-guvernamentală al cărei scop  este realizarea de activități culturale, cultural-educative şi interculturale, oferind persoanelor interesate acces la înţelepciunea tradiţiilor spirituale şi culturale străvechi. Asociaţia a dezvoltat centrul Anahata cu sediul în str. Fabrica de Chibrituri nr. 16, Bucureşti.

Asociaţia Buddhistă Theravada România se ocupă de organizarea de seminarii dedicate meditaţiei buddhiste (sesiuni de introducere, seminarii de aprofundare cu călugări de la mănăstiri buddhiste Theravada, întâlniri regulate de grup pentru practică meditativă), promovează această tradiţie prin intermediul site-ului www.dhamma.ro şi social media conexe. Asociaţia se ocupă şi de dezvoltarea de materiale ce sprijină practica meditativă (traduceri de cărţi consacrate sau de materiale specifice promovate de mănăstiri din străinătate cu care sunt afiliaţi membrii asociaţiei).

Salvarea sufletului – Beata Bishop

salvarea_sufletului_micaCele treizeci şi trei de capitole cuprinse în acest volum, publicat recent de Editura Casa Bio, precum şi multitudinea de tematici abordate, sunt legate între ele printr-un singur cuvânt modest: „altfel”.

Mesajul intrinsec al fiecărei crize este că, de aceea suntem în belea, pentru că ceva am făcut greşit, la fel cum şi agonia noastră actuală economică şi de mediu nu a fost oferită de către soarta cea rea ci în mod preponderent este cauzată şi generată de către noi înşine, oamenii. Din acest motiv reuşim poate, chiar să redresăm situaţia, introducând din timp mult invocata schimbare de paradigmă, adică vom începe să trăim şi să acţionăm mai conştienţi, cu o nouă optică şi o perspectivă mai largă, scuturând tot ceea ce este învechit şi şi-a pierdut valabilitatea, deschizându-ne uşa şi inima în faţa unor noi posibilităţi.

Iată cuprinsul acestei cărţi:

Bun venit

PROBLEME SUFLETEŞTI
Pietricica fermecată
Baraj şi potop
Arta eliminării
În umbra succesului
„Bucuria este o fiinţă care se înalţă”
De-a v-aţi ascunselea cu viaţa
Singur sau împreună
Durerile mele lăsate toate în urmă …
Lumină şi frică
A doua înflorire
Nu ne temem de lup
Deştept ca şarpele, blând ca porumbelul
Supărare pe viaţă – şi apoi?
Jocul scara şi şarpele

CALEA VINDECĂRII EXETERIOARE-INTERIOARE
De ce oare suntem bolnavi?
Viaţă anilor
Calorii goale, kilograme ucigaşe în loc de cântec de leagăn
În urma uriaşului cu două feţe
Arta salvării creierului
Calea vindecării exterioare-interioare
Colac de salvare pentru suflet

ÎN IMPERIUL SIMBOLURILOR
Trezirea din vis I
Trezirea din vis II
Trezirea din vis III
Pe cine (ce) vezi în oglindă? Buruiană, floare, frăguţă
Timp şi atemporalitate

FEMEI, BĂRBAŢI, IUBIRE
Pe urmele zeiţei exilate
Ei, ei Adame!
Eros sub observaţie

AGONIE ŞI REÎNNOIRE
Agonie şi reînnoire I
Agonie şi reînnoire II

În continuare găsiţi un fragment din cartea Salvarea sufletului:

PROBLEME SUFLETEŞTI

Pietricica fermecată

“„Ce te supără?”– întreabă bunicuţa binevoitoare un băieţel trist care se plimbă cu capul plecat pe malul fluviului. „Doi colegi mă hărţuiesc” – răspunse copilul, – „îşi bat joc de mine, mă-mbrâncesc, mă şi lovesc pentru că nu-mi place să mă bat şi să copiez”. „Dar de ce te laşi?” Băieţelul dădu din umeri. Bunicuţa scoase din buzunar o pietricică albă, de o rară frumuseţe. „Să ţii asta în buzunar întotdeauna, să o porţi cu tine iar dacă colegii te atacă din nou să ripostezi imediat, vei fi protejat de piatră.”

După numai zece zile băiatul cu bunicuţa se întâlniră din nou. De această dată ţinea capul sus şi păşi hotărît în faţa binefăcătoarei sale, spunând cu un zâmbet: „Mulţumesc! A avut efect! Vă înapoiez pietricica, să o daţi şi altora care au nevoie!” Bătrâna însă aruncă piatra în apă. „Ai avut încredere în piatră, acum ai încredere în tine însuţi, piatra nu mai are putere” – spuse şi dispăru într-o clipită.

Armă secretă?

Această poveste apare în nenumărate forme în tradiţia bogată a talismanelor. Talismanul este un obiect ­poate fi orice – cu puteri magice te apără de orice pericol, îţi arată calea şi mai ales îţi conferă încredere şi forţă. Cuvântul în sine provine din cuvântul arab tilsam, care la rândul său provine din greacă – telasma, ceea ce înseamnă ritual religios, (re)întregire în credinţă. În ziua de astăzi, privind cu ochii moderni, talismanul are doar atâtea puteri câte i se conferă de către purtător, deoarece crede şi se încrede în acesta; singurul rol al talismanului este de a invoca la proprietarul său puterile şi încrederea în sine existente înlăuntrul său, dar care – din varii motive – sunt blocate, ascunse, nefuncţionale.

În cariera mea am lucrat cu multe persoane inhibate în acest fel, mai mult femei decât bărbaţi. „Doar eu sunt” ­zise clientul dezvinovăţindu-se la telefon sau la sosire; cere iertare, se scuză şi se justifică fără nici un motiv şi automat se consideră vinovat pentru toate eşecurile din viaţa sa. Printre altele pentru că toată lumea îi exploatează, marginalizează, nu apreciază persoana (precum nici persoana nu se apreciază pe ea însăşi). „Doar eu sunt” – spune încet. Îmi vine în minte faptul că la curtea veche a împăratului bizantin fiecare curtean era obligat când vorbea să înceapă cu cuvintele: „Dacă îmi este permis să trăiesc şi să exist…”. Dar aici nu este Bizanţul, persoana respectivă trăieşte şi există fără nici o permisiune specială şi prima chemare a terapiei este tocmai să dizolve şi să elimine acest comportament autosabotant şi această atitudine autoblocantă.

Greşeli de început

În mod natural, depinde de structura psihică fundamentală, dacă cineva îşi urmează calea cu încredere în sine, cu optimism sau evită orice provocare, cedează mereu altora şi îşi subestimează propria performanţă. Dar dedesubtul acesteia, trăirile copilăriei fragede, uneori episoade extrem de nesemnificative, vor decide în ce direcţie mergem. Alice Miller, psiholoagă elveţiană de elită decedată de curând, a dezbătut amplu acest subiect în cărţile sale de succes (printre care cea cu titlul „Drama copilului talentat”). În opinia sa, greşeala este că nici măcar cei mai iubitori şi mai grijulii părinţi nu observă că ceea ce pentru ei este doar o glumă în cuvinte sau fapte este luată în serios de către copil, deoarece provine de la părinţii săi care reprezintă lumea sa. O observaţie superficială sau o farsă jucăuşă îl face pe copil să se ruşineze, râsul poate să i se pară ironic, nu se poate apăra, eventual, în confuzia sa neputincioasă începe să ţipe, după care este pus la punct, de data aceasta cu severitate.

Ca şi adulţi, vom putea trăi un moment similar cu cele din frageda copilărie, dacă în mijlocul unui grup de oameni scăpăm intenţionat pe jos un obiect sau ne ajustăm doar şireturile şi pentru o secundă privim în sus către ceilalţi care se Înalţă deasupra noastră. Această imagine o vedeam atunci, în copilărie, ca fiinţă măruntă în lumea uriaşilor, unde, în afara noastră toată lumea cunoştea regulile, dar numai noi am fost pedepsiţi, bătuţi dacă am greşit ceva. Apoi, adulţii atotputemici poate nu au apreciat micile noastre performanţe, de exemplu că am mers aproape vitejeşte de la uşă la masă fără să ne împiedicăm.

După Alice Miller acest gen de comportament părintesc neînţelegător este transmis de la o generaţie la alta, deoarece toată lumea consideră natural ceea ce i s-a petrecut acasă la începutul vieţii şi transmite acelaşi lucru copiilor săi. Acest lanţ greşit îl poate întrerupe doar cine descoperă formula repetitivă şi o elimină odată pentru totdeauna din viaţa sa.

Oribila comparaţie prin „desigur”

Mai târziu, când copilul trece de vârsta ţipetelor şi priveşte lumea mult mai conştient, orice observaţie aruncată poate dăuna enorm autoaprecierii abia înmugurite a acestuia, chiar dacă părintele a rostit cuvintele în mod necugetat, fără vreo intenţie serioasă, doar datorită unei stări de oboseală, grabă sau suferind de o nevralgie de moment. „Ce netrebnic eşti! De câte ori să-ţi spun să faci ordine!. ” Nu vei deveni niciodată cineva”, şi nenumărate variante de acest gen, care probabil stau înmagazinate în trecutul fiecăruia dintre noi, chiar dacă nici nu ne aducem aminte de ele. Ce să mai vorbim de obiceiul dăunător al comparaţiilor, uzual nereuşite şi nefondate, când părinţii laudă un frate sau alt copil din anturaj, de parcă ar fi întruchiparea virtuţilor (lucru evident neadevărat, dar comparaţia va avea efectul că copilul „netrebnic”, deja dezechilibrat se va simţi şi mai prost).

„Desigur, Irinuca (sau Irinel) nu ar face asemenea prostie” – sună sentinţa năucitoare. (Poate chiar în acel moment părinţii Irinucăi sau ai lui Irinel răsună de laude adresate altui copil idolizat.) După părerea mea, cuvîntul „desigur”, utilizat în acest sens ironic este unul dintre cele mai nocive cuvinte folosite în vocabularul utilizat pentru comunicarea cu copiii. În majoritatea cazurilor este vorba despre exprimarea unor gânduri negative şi învinuitoare. Dacă ar fi după mine aş radia definitiv cu mare bucurie şi în mod perfect conştient acest cuvânt din asemenea dialoguri.

Care este soluţia aici şi acum? Nu este suficient să ştim originea problemei, acesta este doar primul pas; cum putem scăpa de aceasta? În primul rând trehuie să tragem o linie groasă între atunci şi acum. Deseori uităm acest pas. Componenta de copil care trăieşte in noi înşine, care cumva a omis procesul de maturizare, urmează în mod automat vechiul său drum, în cazul de faţă în spiritul expresiei „sunt doar eu”.

Înainte, altfel

Un foarte bun exemplu pentru a ilustra cele de mai sus este o clientă de a mea, care are cinci diplome universitare, este autoarea a două cărţi şi o duzină de lucrări ştiinţifice, este invitată frecvent ca prezentatoare la conferinţe, iar ea acceptă cu plăcere asemenea invitaţii şi conferenţiază cu mare succes, dar are un singur punct slab, ţinut în mare secret: nu este aptă să participe la discuţii în grup. Stă şi îi ascultă pe ceilalţi, ar avea o părere de exprimat, dar îi este teamă să ia cuvântul, rămâne tăcută şi ulterior o copleşeşte ruşinea. De ce? În asemenea cazuri întrebarea clasică este oare ce anume îi aminteşte această situaţie traumatizantă, iar răspunsul iese rapid la iveală. Clienta mea şi-a dat seama că la fiecare asemenea discuţie în grup se simte de parcă ar sta ca pe vremuri, la masa de prânz, familială, unde numele ei a fost Tine-ţi gura. Părinţii o considerau proastă, în cel mai bun caz capabilă să devină secretară şi fără nici o şansă pentru studii superioare.

Noroc că ea nu i-a crezut şi a demonstrat că are capacităţi multiple. Dar şi acum, după atâţia ani, în orice situaţie de grup ea alunecă involuntar înapoi, în atmosfera umilitoare a meselor de familie şi tace ca în acele vremuri. Mai precis tăcea. De când a reuşit să traseze clar delimitarea între „atunci” şi „acum” şi a realizat că trecutul mort poate fi înlăturat, nu mai amuţeşte dacă tematica este dezbătută de mai mult de patru persoane.

La urma urmei, cea mai semnificativă componentă a autoaprecierii este acceptarea de sine, împreună cu toate calităţile bune şi rele, strălucite sau mai puţin atractive ale fiinţei noastre. Mesajul către exterior este simplu şi univoc:

„Acum asta este, mereu se schimbă şi într-o oarecare măsură se îmbunătăţeşte, lucrez la el nu e forma finală, sper să fie acceptabil – dar dacă nu, eu mă stimez şi atunci, mă apreciez şi uneori, foarte sileţios, îmi adresez şi laude de sine.”

Cu alte cuvinte, din apelativul de odinioară „sunt numai eu” am eliminat cuvântul „numai”.

Baraj şi potop

Ce ne facem însă cu o calitate proastă al cărui opus este de asemenea o deficienţă? Urmărim cu nedumerire pe cei extrem de inhibaţi, atât de complexaţi încât nu sunt în stare să se descurce, nu au curajul de a vorbi, acţiona şi poate nici chiar de a exista. În acelaşi timp, condamnăm individul fără limite, dur, care se comportă ca elefantul în raionul de porţelan,­zdrobeşte, sparge, distruge, calcă( la propriu sau la figurat) tot ce întâlneşte înjur, îşi permite orice vor muşchii săi. Aşadar nu este bună inhibiţia, dar nici lipsa acesteia. Deci?

Răposatul Professor Joad, popular filozof şi înţelept al televiziunii, ar fi răspuns la această întrebare că „depinde ce înţelegem prin inhibiţii”. În interpretarea mea înseamnă o barieră, o piedică care nu lasă curs liber sentimentelor normale ale individului, fie acestea nobile sau mai puţin adorabile; în situaţii severe inhibiţia condamnă victima sa la o viaţă schiloadă „cu jumătate de măsură”.

Ca şi terapeut urmăresc de peste douăzeci de ani cum funcţionează o asemenea barieră, ce efecte are, deoarece ştim că fiecare sentiment are propria încărcătură de energie, ceea ce dacă nu găseşte o exprimare adecvată, se va răzbuna într-o formă sau alta.

Când inhibiţia dăunează

Există inhibiţii simple, cu acţiuni în plan superficial de care ne putem debarasa relativ uşor. Exemplul potrivit este o altă clientă de-a mea, inteligentă şi spirituală, care avea opinii originale despre rezolvarea multor probleme modeme, dar acestea le putea exprima doar în conversaţii private; credea că ar muri instantaneu dacă ar fi obligată să vorbească în faţa unui public larg deşi avea toate aptitudinile necesare, numai că nu credea în ele. A crescut în umbra a patru fraţi mai mari şi a unui tată dominant – ea, ca unică fată era mereu redusă la tăcere. Pe parcursul exerciţiilor noastre comune a scuturat treptat acest dresaj tiranic, iar încrederea ei în sine s-a dezvoltat suficient ca după un timp să se înscrie la un curs de prezentatoare, pe care l-a şi absolvit, chiar dacă uneori a necesitat o voinţă probatoare. Mai mult, a fost o absolventă de succes. Din acesta s-au înfiripat o serie de alte triumfuri: pentru prima dată în viaţă s-a simţit bine în pielea proprie, în consecinţă şi în lume.

Situaţia este mai dificilă, dacă inhibiţia îşi încearcă victima pe plan sentimental. Asemenea probleme au originea aproape fără excepţie în răni timpurii, trăiri de care nici nu ne amintim ca adulţi, însă până nu reuşim să le aducem din subconştient în conştient nu reuşim nici să le tratăm.”

Editura: Casa Bio
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 167
Data apariţiei: aprilie 2014

Preţ: 41,50 RON

Cartea se poate achiziţiona accesând acest link sau acest link

Sursa: http://divin.ro

Iată şi alte cărţi scrise de Beata Bishop care vă pot interesa:

Vindecare totală fără să te îmbolnăveşti din nou. Cancerul şi după cancer, cum să-l prevenim? (Editura Centrul de Sănătate Gerson, Ltd.) – link

Această cărticică se adresează pacienţilor cu cancer care sunt externaţi din spital la finalizarea tratamentului şi se întorc acasă la acelaşi stil de viaţă şi în acelaşi mediu în care pacientul s-a îmbolnăvit. La ieşirea din spital ei nu primesc nici un sfat legat de modul de a introduce în viaţa personală mai multe schimbări indispensabile. În cazul în care dorinţa de a fi într-o formă permanentă şi bună există, atunci aceste schimbări sunt necesare nu doar pentru o anumită perioadă. Astfel, reuşim să ne protejăm, prevenind o recidivă ulterioară.

Vremea vindecării. Un triumf asupra cancerului, terapia viitorului (Editura For You) – link

Aceasta este povestea extraordinară a unei femei care a învins o boală distrugătoare, printr-o terapie neconvenţională. Este un triumf asupra cancerului. Cartea Vremea vindecării, prezentată acum cu o nouă introducere scrisă special pentru cititorii români şi cu un epilog care descrie, în mare, terapia Gerson, este o relatare făcută de o persoană plină de curaj şi hotârăre, care a reuşit să învingă un duşman de temut – cancerul. Cartea ne mai prezintă, într-un mod extrem de incitant şi antrenant, o metodă uluitor de eficientă pentru tratarea bolilor cronice degenerative – o metodă a cărei validitate este confirmată din ce în ce mai mult de ultimele cercetări medicale.

Alte postări în categoria Inspiraţionale:
Poţi să-ţi vindeci inima – Louise Hay, David Kessler
Ieşirea din întuneric – Steve Taylor
Cum să cunoşti şi să lucrezi cu ghizii spirituali – Ted Andrews

Alegeri karmice – Djuna Wojton

alegeri-karmiceO apariţie editoriala recentă a Editurii Agni Mundi este cartea Alegeri karmice, de Djuna Wojton. Dacă vreți să aveți mai multă satisfacție în unele domenii ale vieții voastre, fie că este vorba despre carieră, relații sau modul în care vă exprimați, cartea Alegeri karmice vă va arăta cum puteți face acest lucru. Veți descoperi cum să vă eliberați prin vindecarea problemelor vechi, cum să vă conectați la conștiința sufletului vostru și cum să vă creați un plan, care să vă conducă spre un viitor prosper.

Studiile de caz și experiențele relatate ilustrează învățăturile spirituale și principiile care vă vor da puterea să vă reabilitați. Întrebările formulate în carte, vă vor ajuta să lucrați asupra problemelor cu care vă confruntați. Exercițiile, meditațiile și formula „modelelor karmice în trei pași” vă vor ajuta să vă eliberați de blocajele și prejudecățile care vă limitează, care vă țin prizonieri, astfel încât să puteți realiza lucrurile pe care trebuie să le faceți, pentru a vă crea viața pe care o doriți.

Djuna Wojton este vindecător spiritual, cititor în tarot și astrolog, cu peste două decenii de experiență. Ea este directorul Centrului de Sănătate și Terapii Alternative Djunaverse din Philadelphia, care ajută oameni din întreaga lume oferind cursuri și ședințe private care au drept scop dezvoltarea personală.

Iată ce găsiţi în cuprinsul cărţii:

Lista Exerciţiilor

Introducere
Sunteţi pregătiţi pentru schimbare
Karma
Alegerile Karmice
Modele Karmice
Formula Modelului Karmic în Trei Paşi
Preluaţi Controlul Asupra Timpului Vostru
Povestea Mea
Puteţi Face Lucruri pe care Nu Vi Le-aţi Imaginat Vreodată
Jurnalul Vostru Karmic
Trăiţi Viaţa pe care V-o Doriţi

Capitolul Unu
Alegeţi Să Trăiţi În Prezent
Alegeţi Viaţa
Culegi Ceea Ce Semeni
Răspunsurile Automate (Samskaras)
Ce Trebuie Schimbat?
Remedii Rapide
Răbdarea Este o Virtute

Capitolul Doi
Alegeţi Eliberarea
Cauza Suferinţei (Kleishas )
1. Ignoranţa din Viaţa Voastră (Avidya)
2. Egoul În Viaţa Voastră (Asmita)
3. Legăturile Nesănătoase din Viaţa Voastră (Raga)
4. Repulsia (Dvesha)
5. Moartea (Abhinivesha)
6. Clarificarea Percepţiilor Distorsionate (Kleishas)

Capitolul Trei
Alegeţi Evoluţia
Alegeţi Să Aveţi Încredere
Formula Modelului Karmic
1. Clarificarea: Localizarea şi Examinarea Modelului Karmic
2. Eliberarea: Identificarea Lecţiei Voastre Spirituale
3. Crearea: Descoperirea Unor Acţiuni Noi
Formula Modelului Karmic în Acţiune

Capitolul Patru
Alegeţi Integritatea
Importanţa Integrităţii
Angajamente Nespuse
Păstrarea Integrităţii (Yamas)

Capitolul Cinci
Alegeţi-vă un Scop
Dorinţa Inimii Voastre
Povestea lui Michael
Trăiţi Viaţa cu un Scop
Trăind cu un Scop (Niyamas)
Fiţi Consecvent

Capitolul Şase
Alegeţi Claritatea
Legea Atracţiei
Folosirea Formulei Intenţiilor Karmice
1.Dorinţe: Adevărate şi False
2.Clarificaţi Ce Vă Doriţi
3. Stabilirea Intenţiei Prin Crearea unei Hărţi a Comorilor
4. Stabilirea unui Cadru Temporal
5. Acţionarea
6. Determinarea
7.  Preţul pe Care îl Plătiţi
Recapitularea Formulei Intenţiilor Karmice

Capitolul Şapte
Alegeţi Să Acţionaţi
Rezistenţa Voastră
Scenariul Perfect
Forţele Schimbării
Integrarea În Acţiune

Capitolul Opt
Alegeţi Iubirea
Realitatea despre Iubire
Relaţiile Încep cu Voi
Relaţia cu Tine Însuţi
Iubirea se Testează
Iubirea este Veşnic Prezentă

Postfaţă
Alegeţi Desăvârşirea
LECTURI RECOMANDATE
GLOSAR
Mulţumiri

În continuare puteţi citi un scurt fragment:

Capitolul 1. Alegeţi să trăiţi în prezent

“Magia vieţii există în momentul prezent, însă oamenii au o înclinaţie naturală de a evita să trăiască în prezent, agăţându-se inconştient de durerile şi de nefericirile din trecut. Deoarece trupul, mintea şi spiritul sunt interconectate holistic, aceste probleme nerezolvate s-ar putea manifesta ca anxietate, reacţii autodistructive sau chiar ca durere fizică. Când ne vindecăm şi lăsăm în urmă aceste experienţe învechite şi negative, putem fi conştienţi pe deplin de momentul prezent, şi astfel, putem face alegeri mai bune. Când ne debarasăm de resentimente, de temeri şi de modurile vechi de a fi, ne deschidem spre pace, productivitate şi vitalitate.

Alegeţi Viaţa 

Când Ciara a fost diagnosticată cu diabet de tip II, se simţea de parcă primise sentinţa cu moartea, deoarece sora ei murise în chinuiri groaznice din cauza acestei boli. Era la începutul vârstei de 30 ani, iar viaţa Ciarei îi scăpase de sub control. Era disperată să facă ceva ca să-şi readucă viaţa pe drumul cel bun, aşa că s-a programat pentru o şedinţă de vindecare a sufletului.

Când Ciara a ajuns la mine la birou, am observat că avea 1.62 m şi 136 kg. Greutatea ei era o mare povară, pentru că era ceva dureros până şi să vorbească. De asemenea, urma un tratament pentru astm, diabet şi anxietate, care părea că-i distruge vitalitatea. Zicea că este obosită în cea mai mare parte a timpului şi că nu avea energie să facă mai nimic. Se întreba dacă va avea puterea să mai trăiască.

Greutatea Ciarei fusese toată viaţa o problemă.

Niciodată nu a privit hrana ca pe o sursă de subzistenţă şi a avut probleme cu mâncarea încă din copilărie. Crescând, Ciara a văzut-o întotdeauna pe mama ei obsedată de a pierde în greutate, şi, chiar atunci când era deja adolescentă, Ciara ţinea diete de slăbire cu mama ei şi era partenera ei de slăbit. Ce primea Ciara de mâncare depindea de dispoziţia mamei ei, astfel că mesele regulate erau inexistente.

În unele zile, Ciara nu primea un mic dejun normal sau un prânz, sau o cină; unica masă pe care o lua la mijlocul zilei era o jumătate de grapefrut şi câţiva biscuiţi săraţi. Câteva zile mai târziu, când mama ei simţea nevoia să se răsfeţe, mergeau la Howard Johnson’s şi se răsfăţau cu o îngheţată de ciocolată şi caramel.

Nu doar că au alternat înfometarea cu îndestularea ani de zile, dar mama Ciarei folosea medicaţia ei pentru tensiune ca diuretic pentru a slăbi, şi o obliga şi pe Ciara, care avea 10 ani, să ia acest medicament.

În sesiunea ei de vindecare, Ciara s-a adâncit într-o stare de profundă relaxare. Am întrebat-o dacă simţea durere în trup, atunci când se gândea la mama el.

Lacrimile îi curgeau şiroaie pe obraz, când a răspuns: „Mă simt de parcă am sârmă ghimpată în jurul stomacului.”

Mi-am pus mâinile pe stomacul Ciarei pentru a-i oferi vindecarea spirituală Reild şi am întrebat-o dacă îşi poate ierta mama. În starea de relaxare în care se afla acum, Ciara a văzut lucrurile dintr-o perspectivă mai amplă. Mi-a spus că a realizat că mama ei a fost bolnavă emoţional şi de aceea nu a ştiut cum să aibă grijă de ea.

Ciara a tras adânc aer în piept şi a oftat. „Da, pot să o iert.”

Am rugat-o pe Ciara să lucreze cu mine şi să vizualizeze curăţarea blocajului. Ciara şi-a imaginat cum sârma ghimpată se transforma în frunze, care erau îndepărtate de o briză uşoară, în timp ce eu continuam să canalizez energie vindecătoare spre ea. Mi-a spus că o senzaţie de pace îi umplea fiecare celulă a fiinţei ei şi se simţea mai uşoară şi eliberată. I-am spus că avea foarte multe motive pentru care să trăiască şi că avea multă susţinere din partea Puterii Supreme.

Am întrebat-o apoi pe Ciara dacă învăţase ceva din această experienţă.

„Trebuie să nu o mai învinovăţesc pe mama pentru starea mea şi să îmi asum responsabilitatea pentru sănătatea mea”, mi-a spus ea cu hotărâre. „Nu sunt o victimă.”

În acel moment, am ştiut că viaţa Ciarei va lua un nou curs.

La finalul şedinţei, i-am amintit Ciarei că trebuie să meargă la un nutriţionist, un psiholog şi să ceară sprijin medical pentru a slăbi, fără să îşi afecteze sănătatea.

Când a plecat din biroul meu având un scop aparent clar, a spus: „Vreau să trăiesc!”

Cu toate acestea, săptămânile au trecut şi nimic nu s-a schimbat, până într-o zi fatidică.

Ciara era prinsă într-o conversaţie cu o femeie la metrou, ceva ce nu făcea în mod normal, când un străin i-a spus Ciarei că mai mulţi oameni au slăbit foarte mult în greutate după o operaţie de bypass gastric şi i-a dat numărul de telefon de la biroul unui specialist recunoscut în domeniu, care putea realiza operaţia. Ciara i-a mulţumit străinului pentru informaţie. Nu luase niciodată în calcul chirurgia.

Acasă, Ciara a început să studieze pe internet despre inelul chirurgical şi a descoperit statistici care spuneau că cei care s-au supus operaţiei, au fost vindecaţi de diabetul de tip II. În acel moment, Ciara ştia că aceasta era exact ce îşi dorea.

A doua zi, Ciara l-a sunat pe specialist pentru a face o programare. Prin urmare, era hotărâtă să se supună procedurii. De fapt, niciodată nu se simţise mai hotărâtă să facă ceva, aşa cum se simţea acum, să se supună acestei operaţii. Pasiunea ei îi dădea puterea să treacă peste toate testele preliminare – trebuia să obţină aprobarea din partea unui psiholog, să fie controlată de un cardiolog şi să se supună unei analize cu ultrasunete. Cea mai mare problemă era să obţină certificatul de asigurare. Multe aspecte păreau că o depăşesc, dar Ciara era de neoprit.

Ulterior, am primit veşti de la Ciara doi ani mai târziu. Am recunoscut-o cu greu, când am văzut femeia frumoasă care stătea la uşa mea.

„Arăţi fabulos”, i-am spus, rămânând efectiv cu gura căscată.

„Am slăbit aproape 59 kg”, mi-a spus.

Ciara mi-a povestit despre operaţie şi mi-a spus că şi-a schimbat obiceiurile alimentare.

„Hrana este acum cea care îmi dă putere”, mi-a spus. „Nu mai ţin dietă. Acum respect mesele sănătoase. Nu mai am diabet. Am mult mai multă energie, pot să îmi fac treaba din nou.”

Mi-a întins cu mândrie mâna stângă, arătându­-mi inelul de logodnă. „Am o viaţă nouă!”

Culegi Ceea Ce Semeni

Povestea Ciarei este un exemplu dramatic despre modul în care trecutul ei i-a afectat viaţa de adult. A fost nevoie de o criză, ca să nu mai trăiască la mila obiceiurilor alimentare ale mamei sale şi să îşi schimbe viaţa, dar când a încercat în mod intenţionat şi planificat să preia controlul asupra sănătăţii sale, a putut să dea un alt sens viitorului ei, evitând un alt dezastru şi creându-şi un stil de viaţă mai bun. Nu trebuie să atingi nivelul cel mai scăzut, pentru a face o schimbare.”

Editura: Agni Mundi
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 298
Data apariţiei: aprilie 2014

Preţ: 35 RON

Cartea se poate achiziţiona de pe site-ul Editurii Agni Mundi, accesând acest link

Sursa: http://agnimundi.ro, http://divin.ro

O altă carte scrisă de autoarea Djuna Wojton şi publicată în limba română este Vindecarea karmei. Eliminaţi blocajele din vieţile trecute. Obţineţi dragostea, sănătatea şi fericirea (Editura Orfeu 2000) – link

În Vindecarea karmică, hipnoterapeuta Djuna Wojton schiţează un plan în 4 etape, în vederea recunoaşterii modelelor karmice, în scopul vindecării trupului, minţii şi spiritului, pentru a trăi şi a ne putea bucura cu adevărat de prezent. Mergând dincolo de terapia prin hipnoză regresivă standard, autoarea explică cum putem rezolva problemele vieţilor anterioare, utilizând o diversitate de tratamente holistice, printre care vizualizarea, meditaţia, esenţe florale, poziţii yoga, cărţi de tarot, colaje, desene şi altele. Folosind tehnicile de vindecare karmică, veţi învăţa să recunoaşteţi şi să depăşiţi tiparele emoţionale distructive şi atitudinile autosubminatoare pentru a câştiga limpezimea minţii, a vă atinge ţelurile, a vă îmbunătăţi relaţiile cu ceilalţi, aliniindu-vă astfel scopului dumneavoastră existenţial superior.

Alte postări în categoria Informaţie spirituală:
Moral, imoral, amoral – OSHO
Noua ordine vibraţională – Cristian Răduţă
Din ce în ce mai bine – Burt Goldman, Ove Sehested

Iubeşte la timpul prezent – Gina Lake

iubeste-la-timpul-prezent_micaCartea Iubeşte la timpul prezent. Trecerea de la Ego la Esenţă în relaţii, apărută la Editura Adantis, este un manual care te va ajuta să-ţi descoperi calităţile şi defectele, să înţelegi ce este iubirea adevărată şi cum îţi poate schimba viaţa, o călătorie surprinzătoare în cotidian, o carte scrisă într-un limbaj accesibil tuturor îndrăgostiţilor.

Cei care doresc să-şi spiritualizeze relaţia de cuplu şi sunt interesaţi de evoluţia lor personală în contextul unei relaţii cu o altă persoană, vor găsi această carte interesantă şi utilă.

Făcând o distincţie clară între Ego şi Esenţă, Gina Lake le oferă cititorilor aflaţi în căutarea echilibrului în relaţia de cuplu calea de acces către o viaţă împlinită şi fericită: Sinele Divin.

Pornind de la premisa că iubirea nu ţine cont de nicio convenţie socială şi că fiecare individ trebuie să se elibereze de orice formă de îngrădire spirituală pentru a fi împăcat cu sine, Gina Lake creează o analiză complexă a emoţiilor şi resentimentelor generate de Ego, cu scopul de a-l ajuta pe cititor să-şi înţeleagă greşelile şi să-şi îmbunătăţească viaţa alături de persoana iubită.

Iată şi cuprinsul cărţii:

Mulţumiri
Introducere

1. Hai să fim doi
Egoul şi Esenţa
Iubirea înseamnă recunoaşterea Sinelui Divin
De la Unu la Doi
Rolul relaţiilor în evoluţia spirituală
Personalitatea este un costum
Egoul respinge diferenţele
Esenţa iubeşte diferenţele
Lasă viaţa să-şi urmeze cursul
Cum interferează ideile şi imaginile cu relaţiile
Imaginea de sine este fabricată
Programarea şi relaţiile
Esenţa în relaţii

2. Treci dincolo de judecată
Proiecţia
Compatibilitatea între personalităţi
Relaţii care susţin ţelurile Esenţei
Cum interferează judecăţile cu găsirea unei relaţii
Criteriile unei relaţii: cele ale egoului versus cele ale Esenţei
Cum interferează judecăţile cu susţinerea relaţiilor
Judecăţile care pretind că sunt folositoare
Găsirea unei relaţii pline de sens
Judecăţile tale sunt despre tine
Dragostea este mai importantă decât condiţionările
Observă iubirea
Asumă-ţi responsabilitatea pentru propriile judecăţi
Ce să faci cu judecăţile
Sinceritatea nu este cea mai bună politică
Darul toleranţei

3. Treci dincolo de furie
Relaţia dintre furie şi judecată
Ce să nu faci cu furia
Cum să nu hrăneşti furia
Cum să faci faţă furiei
Cum apare furia
Dorinţele în contextul relaţiilor

4. Treci dincolo de iluziile romantice
Nivelurile unei relaţii
Rolul personalităţii în relaţii
Factorii compatibilităţii
Prietenia într-o relaţie romantică
Iubirea este o alegere
Rolul condiţionărilor într-o relaţie
Fantomele care modelează relaţiile
Împlinirea nevoilor într-o relaţie
Aşteptarea de a fi împlinit sexual
Fanteziile şi aşteptarea frumuseţii
Aşteptarea de a fi iubit
Cea mai mare iluzie dintre toate

5. Treci dincolo de condiţionări
Aspectele ce declanşează condiţionările
Ignorarea şi acceptarea condiţionărilor partenerului nostru
Cum poţi evita declanşarea din cauza partenerului a propriilor tale condiţionări
Puterea lui “Îmi pare rău”
Importanţa iertării
Importanţa uitării
Foloseşte umorul pentru a rupe identificarea cu egoul
Exprimarea recunoştinţei
“Întotdeauna” şi “Niciodată” nu sunt mereu adevărate
Atingerea Esenţei
O practică spirituală pentru îmbunătăţirea relaţiilor

6. Treci dincolo de diferenţe
Diferenţele nu trebuie să fie o problemă
Soluţia Esenţei în faţa diferenţelor
Rezolvarea diferenţelor de către Esenţă
Condiţionările disfuncţionale şi lucrul cu acestea
Luaţi deciziile împreună
Observarea resentimentelor
Negocierea

7. O perspectivă spirituală asupra problemelor comune
Infidelitatea
Incapacitatea de a face un angajament
Salvarea unei persoane
Economi şi cheltuitori
Păreri spirituale sau religioase diferite
Diferenţe sexuale

8. Experimentarea Unităţii prin intermediul altei persoane
Vezi Sinele Divin din celălalt
Experimentarea Esenţei prin celălalt
Experimentarea Esenţei împreună cu partenerul tău
Esenţa în relaţii

Despre autor

În continuare, puteţi citi un fragment din această carte:

Hai să fim doi. Egoul şi Esenţa

“Pentru a înţelege relaţiile, trebuie să începem să înţelegem cine suntem cu adevărat. Nu-l putem cu­noaşte pe celălalt cu adevărat, dacă nu ne cunoaştem pe noi înşine. Dificultatea de a-l cunoaşte pe celălalt constă în înţelegerea eronată a ceea ce el sau ea este. Îi luăm pe ceilalţi drept ceea ce ei ne spun: ne poves­tesc ce fac şi ce le place şi credem că îi cunoaştem. Considerăm că acest fel de a fi este ceea ce ei sunt. Problemele încep chiar acolo pentru că, în funcţie de ceea ce facem şi ceea ce ne place, avem felurite idei dacă să ne placă sau nu că ei fac sau nu ceva sau că le place ori nu le place ceva anume.

Aşa că trebuie să revenim la origine, la esenţial­ la ceea ce se află dincolo de masca despre care cineva spune că este sau că noi suntem. Ceea ce se află în spatele măştii este identic de la o persoană la alta, pentru că, în realitate, există o singură Fiinţă! Acesta este adevărul fundamental al vieţii: o singură Fiinţă creează toate acestea, toate expresiile diferite ale vieţii. Există o singură Fiinţă, şi nu numai că tu eşti această fiinţă, dar toţi ceilalţi şi totul în jurul nostru reprezintă această Fiinţă! Gândeşte-te pentru o clipă la acest lucru. Cum ar arăta viaţa ta dacă ai trăi pe deplin acest adevăr, dacă l-ai simţi în profunzimea fiinţei tale? Cum ar fi să ştii că celălalt este propriul tău sine şi, mai mult, că celălalt este Sinele Divin?

Acest adevăr este totuşi foarte dificil de înţeles pentru că suntem programaţi să ne vedem pe noi înşine şi pe ceilalţi ca entităţi separate. Chiar mai mult, noi funcţionăm cu ajutorul unui organism corp-minte care este programat să experimenteze diferenţele ca pe o ameninţare potenţială. Egoul –acel aspect al nostru care pare să fie regizorul filmu­lui nostru şi care se foloseşte de mintea noastră pen­tru a face acest lucru – este profund condiţionat sau programat pentru a reacţiona la diferenţe, conside­rându-le ca fiind străine de el însuşi, şi deci o potenţială ameninţare. El îi vede pe ceilalţi ca pe o ameninţare pentru supravieţuirea lui, dar are nevoie de ceilalţi pentru a supravieţui.

În ce dilemă şi situaţie interesantă ne găsim! Atâta vreme cât ne percepem pe noi înşine ca fiind una cu egoul şi cu mintea, vom simţi tensiune între noi şi ceilalţi, mai ales atunci când ne raportăm la diferenţe. Din moment ce fiecare fiinţă este unică, diferită de toate celelalte, această tensiune este aproape neîntreruptă. Ocazional, scăpăm de tensi­une atunci când întâlnim pe cineva care ne seamănă din anumite puncte de vedere, sau cel puţin atunci când credem că ne seamănă, dar, în cele din urmă, diferenţele nu încetează să apară.

Egoul simte că este cazul să facă ceva în legătură cu aceste diferenţe. Le arată cu degetul, le judecă, se ceartă cu ele, le atacă şi caută să le schimbe. Diferen­ţele fac egoul să se simtă superior, inferior, în apărare, înspăimântat sau furios – dar nicidecum iubitor, blând, compasiv sau măcar curios. Pentru ego, diferenţele stârnesc conflicte interioare şi exterioare şi o mulţime de sentimente. Aşa experimentează egoul relaţiile.

Pentru ego, relaţiile sunt dificile şi dătătoare de stres, iar ceilalţi oameni nu prea au niciodată drep­tate. „Doar dacă…”, visează el. Este evident că pro­blema o reprezintă faptul că persoana potrivită încă nu i-a ieşit în cale: „Doar dacă persoana potrivită ar apărea în viaţa mea, aş fi relaxat şi aş trăi fericit până la adânci bătrâneţi”. Chiar şi celor care sunt deja într-o relaţie li se petrece adesea să viseze în secret la o relaţie „şi mai perfectă”.

Acesta este modul în care egoul abordează orice aspect al vieţii, nu doar relaţiile: tânjeşte şi speră la ceva mai bun, de fiecare dată. Niciodată nu este satisfăcut de viaţa lui, indiferent ce îi oferă ea. Îşi vede viaţa limitată, orice i s-ar petrece, la fel şi relaţiile. Atâta vreme cât identitatea noastră este legată de ego şi de servitorul său loial, mintea egotică, nu vom fi niciodată mulţumiţi de viaţa sau de relaţiile noastre. Din fericire însă, noi nu suntem nici egoul, nici mintea noastră. Suntem doar programaţi să credem că suntem una cu egoul şi cu mintea noastră. Odată ce înţelegi aceasta, începi să devii conştient de Sinele tău adevărat – Esenţa ta – şi astfel îţi trăieşti viaţa şi îţi continui relaţiile din acest punct, din Sine. Din Esenţă, iubirea adevărată este cât se poate de posibilă. Însă nu este posibilă din ego. Ce ştie egoul despre iubire? Ştie doar să-şi protejeze interesele, iar lucrul acesta nu are ce să caute atunci când vine vorba de iubirea adevărată.

Iubirea înseamnă recunoaşterea Sinelui Divin

Iubirea curge natural atunci când ne recunoaş­tem propriul Sine Divin în celălalt. Curge natural atunci când suntem capabili să vedem dincolo sau în spatele măştii egotice a adevăratului Sine, care reu­şeşte excelent să evoce iubirea. Toate calităţile pe care le iubim la celălalt sunt calităţi ale Sinelui Divin, ale Esenţei: compasiune, înţelegere, înţelepciune, bună­tate, iubire, răbdare şi forţă interioară.

Acestea nu sunt trăsături ale egoului, care este cen­trat şi focalizat doar pe nevoile sale. Unde găseşti aici înţelepciunea, compasiunea şi iubirea? Te miră oare că, atunci când te identifici cu egoul, nu te simţi prea atrăgător? Egoul nu este atrăgător, în schimb Esenţa, da; şi, privit din Esenţă, chiar şi egoul devine atrăgător.

Egoul nu ştie cum să iubească, dar Divinul din noi – Esenţa – ştie. Esenţa iubeşte. Ea este, de aseme­nea, înţeleaptă, înţelegătoare, blândă, compasivă, sensibilă, răbdătoare şi atentă. Orice ai vrea ca iu­bitul, iubita ori o altă fiinţă umană să fie, acest lucru vine din Esenţă, nu din ego.

Iubirea pe care egoul o are de oferit este pângă­rită de interesele proprii. „Mie ce-mi iese de aici?” este întrebarea care apare întotdeauna în interac­ţiunea dintre egouri. Aceasta nu este iubire, ci ma­nipulare deghizată în iubire sau bunătate. Poate fi mai bună decât manipularea făţişă, dar tot nu poate fi vorba despre iubire, în sensul său cel mai pur.

Iubirea pură poate veni doar din natura noastră reală – Esenţa, care este bunătate curată. Esenţa iubeşte, pentru că se simte bine atunci când iubeşte; nu are niciun alt motiv pentru aceasta. De ce oare te simţi bine atunci când iubeşti? De ce să nu te iubeşti pe tine însuţi, propria ta creaţie? Aşa cum mama şi tatăl îşi iubesc copilul, Sinele Divin iubeşte întreaga creaţie – şi în special Unitatea fiecărei creaţii. Esenţa iubeşte, pentru că este în natura ei să iubească. Iar noi iubim, pentru că este în natura noastră să iubim.

Egoul este acel aspect al nostru căruia îi este greu să iubească pentru că iubirea îl face să se simtă vul­nerabil. A iubi pe cineva îi dă acelei persoane putere, iar egoul vrea să fie el cel care deţine puterea şi con­trolul. Dacă iubim pe cineva, se presupune că acea persoană are puterea de a ne răni şi dezamăgi, iar egoul nu renunţă cu uşurinţă la această putere. Şi totuşi egoul are nevoie să fie iubit, ceea ce îl face vul­nerabil. Iubirea forţează egoul. Fără nevoia de iubire, egoul poate sta foarte confortabil departe de ceilalţi.”

Editura: Adantis
Dimensiuni: 13×20 cm
Număr pagini: 264
Data apariţiei: aprilie 2014

Preţ: 34 RON

Cartea se poate achiziţiona cu reducere, la preţul de 30,60 lei, accesând acest link

Preţul de pe site se poate modifica ulterior.

Sursa: http://divin.ro

Alte postări în categoria Iubire şi relaţii:
Vreau să mă căsătoresc doar o singură dată – Chana Levitan
Îmbunătăţeşte-ţi viaţa conjugală… într-o prezentare amuzantă – Mark Gungor
De ce el? De ce ea? – Helen Fisher